Vasile Stancu

Curs de greacă biblică pentru începători


Lecţia 30

Conjugarea lui δίδωμι
Aoristul II al verbului γινώσκω
Articolul, înaintea lui μέν sau δέ
Participiul aorist care denotă acelaşi act ca şi verbul principal
Terminaţii de aorist I pe rădăcini de aorist II

3001. Vocabular

αἰώνιος, -ονadj. cu două terminaţii, femininul fiind identic cu masculinul (-ος) la toate formele, veşnic
ἀντίprep. cu gen. în faţa, în locul, în schimb
ἀποδίδωμιînapoiez, dau ceea ce se cuvine sau este promis, plătesc, restitui
γυνή, γυναικός, ἡfemeie (cu accent neregulat la unele forme; vezi §3312)
δίδωμιdau, încredinţez, dau în grija cuiva, transmit, dau rod, produc
ἔγνωνaor. II (de formă mi) al lui γινώσκω
ἐξουσία, ἡdrept, stăpânire, autoritate
ἔσχονaor. II al lui ἔχω
ζάωtrăiesc (are η în loc de α în sistemul prezent; de exemplu, ζῇς, ζῇ și nu ζᾷς, ζᾷ).
ἰδούparticulă demonstrativă, iată!, uite!
μόνος, -η, -ονadj. singur, unic, doar, numai
μυστήριον, τόmister, taină, secret
ὁράωvăd, privesc. (Sistemul prezent al acestui verb este mult mai puţin comun decât sistemul prezent al lui βλέπω. Verbul comun „a vedea” în Noul Testament este βλέπω, ὄψομαι, εἶδον, ἑώρακα (ὦμμαι), ὤφθην. Totuşi, pentru că βλέπω are şi el un viitor βλέψω şi un aorist I ἔβλεψα,va fi probabil mai convenabil să considerăm ὄψομαι etc. ca fiind formele principale ale verbului ὁράω şi nu ale lui βλέπω).
παραδίδωμιdau, predau, încredinţez, comunic, transmit
πειράζωîncerc, mă străduiesc, pun la încercare, ispitesc
οῖος, -α, -ονpron. interog. ce fel de?, de ce natură?, care?, ce?
Σίμων, Σίμωνος, ὁSimon
χείρ, χειρός, ἡmână

Conjugarea lui δίδωμι

3002. Verbele care au fost studiate deja, cu excepţia verbului neregulat εἰμί, aparţin toate aceleiaşi conjugări. Ele au diferite moduri de alcătuire a formelor principale, dar terminaţiile care se adaugă la aceste forme principale sunt toate de acelaşi tip. În limba greacă mai există doar o conjugare: ea se numeşte conjugarea μι, spre a se deosebi de conjugarea ω, care a fost deja studiată, deoarece persoana I singular prezent activ indicativ se termină în μι.

3003. Verbele în μι diferă de verbele în ω numai la sistemele prezent şi aorist II.

3004. Formele principale ale verbului în μι, δίδωμι, a da, sunt după cum urmează:

δίδωμι, δώσω, ἔδωκα, δέδωκα, δέδομαι, ἐδώθην

3005. Rădăcina lui δίδωμι este δο-. Dacă acesta ar fi fost un verb în ω, prima sa formă ar fi fost δόω.

3006. Viitorul δώσω este cu totul neregulat, vocala finală ο a rădăcinii fiind lungită înaintea lui σ al viitorului ca şi în cazul lui (de exemplu) δηλόω. De la δώσω se formază întreg viitorul activ şi mediu, exact în felul în care se formează formele corespondente ale lui λύω.

3007. Aoristul I ἔδωκα se formează în mod destul de regulat, cu excepţia că în locul lui σ avem κ.

3008. Perfectul activ δέδωκα este complet regulat. De la δέδωκα se formază în mod destul de regulat întrgul perfect activ.

3009. Perfectul mediu δέδομαι este destul de regulat, cu excepţia că vocala finală a rădăcinii nu se lungeşte înainte de terminaţiile personale (vezi §2824). De la δέδομαι se formează în mod destul de regulat întregul perfect mediu şi pasiv.

3010. Aoristul pasiv ἐδόθην este destul de regulat, cu excepţia că vocala finală a rădăcinii nu se lungeşte înainte de sufixul de timp -θε. De la ἐδόθην se formează în mod destul de regulat întreg aoristul pasiv şi viitorul pasiv.

Sistemul prezent al lui δίδωμι

3011. Semnul sistemului prezent al lui δίδωμι este reduplicarea (de o manieră diferită de cea a perfectului), care este prefixată rădăcinii.

3012. Prezentul activ indicativ al verbului δίδωμι:

sgpl
Iδίδωμιδίδομεν
IIδίδωςδίδοτε
IIIδίδωσι(ν) διδόασι(ν)

3013. Vocala finală a rădăcinii (rădăcina, cu reduplicare, fiind διδo-) este lungită la singular, dar nu şi la plural.

3014. Terminaţiile personale sunt adăugate direct rădăcinii, fără nici o vocală tematică.

3015. Aceste terminaţii sunt: -μι, -ς, -τι (sau -σι), -μεν, -τε, -ασι.

3016. Prezentul activ conjunctiv al verbului δίδωμι

sgpl
Iδιδῶδιδῶμεν
IIδιδῷςδιδῶτε
IIIδιδῷδιδῶσι(ν)

3017. Aici s-au produs contrageri, după cum indică accentul. Terminaţiile personale sunt aceleaşi ca şi la verbele în ω.

3018. Prezentul activ imperativ al verbului δίδωμι:

sgpl
IIδίδουδίδοτε
IIIδιδότωδιδότωσαν

3019. Prezentul activ infinitiv este διδόναι. Se va observa accentul neregulat.

3020. Prezentul activ participiu este διδούς, διδοῦσα, διδόν.

3021. Genitivul singular este διδόντος, διδούσης, διδόντος. Masculinul şi neutrul se declină regulat conform declinării a III-a, iar femininul se declină regulat conform declinării I. Dativul plural masculin şi neutru este διδοῦσι(ν).

3022. Accentul este neregulat la nominativ, fără a fi recesiv. El respectă regula generală a substantivului, cu excepţia că la genitiv plural feminin (διδουσῶν) este respectată regula specială a substantivelor de declinarea a I (vezi Accentuarea substantivelor, §0406).

3023. Imperfectul activ indicativ al verbului δίδωμι

sgpl
Iἐδίδουνἐδίδομεν
IIἐδίδουςἐδίδοτε
IIIἐδίδουἐδίδοσαν

3024. Reduplicarea caracteristică, δι-, a prezentului desigur că apare aici, căci imperfectul este întotdeauna parte din sistemul prezent. Augmentul este regulat. Vocala finală a rădăcinii este lungită la singular, ca şi la prezent. Dar la imperfect este lungită la ου în loc de ω. Apar aceleaşi terminaţii secundare ca şi la conjugarea în ω, cu excepţia că la persoana a III-a plural se foloseşte terminaţia alternativă -σαν în loc de . (Vezi §1004).

3025. În ce priveşte prezentul şi imperfectul mediu şi pasiv ale verbului δίδωμι (vezi și §3342), doar câteva din aceste forme se găsesc în Noul Testament; ele se pot recunoaşte cu uşurinţă atunci când se întâlnesc. Studentul va învăţa aceste forme.

Acestea sunt după cum urmează:

nr. pers. Prez. med. pas. ind. Imperf. med. pas. ind. Infinitiv Participiu
sg I δίδομαι ἐδιδόμην δίδοσθαι διδόμενος, -η, -ον
II δίδοσαι ἐδίδοσο
III δίδοται ἐδίδοτο
pl I διδόμεθα ἐδιδόμεθα
II δίδοσθε ἐδίδοσθε
III δίδονται ἐδίδοντο

Aoristul activ al verbului δίδωμι

3026. Aoristul activ al verbului δίδωμι este special prin aceea că este aorist I la indicativ şi aorist II la celelalte moduri.

3027. Aoristul activ indicativ al verbului δίδωμι

sgpl
Iἔδωκαἐδώκαμεν
IIἔδωκαςἐδώκατε
IIIἔδωκε(ν) ἔδωκαν

3028. Se va observa că această conjugare este identică cu cea a lui ἔλυσα, aoristul activ al lui λύω. Terminaţia de timp este însă κ în loc de σ. (Vezi §§1304-1309).

3029. Aoristul activ conjunctiv al verbului δίδωμι:

sgpl
Iδῶδῶμεν
IIδῷςδῶτε
IIIδῷδῶσι(ν)

3030. Aoristul activ imperativ al verbului δίδωμι:

sgpl
IIδόςδότε
IIIδότωδότωσαν

3031. Aceste forme sunt ca la prezent (fără reduplicare), cu excepţia lui δός la persoana a II-a singular.

3032. Aoristul activ infinitiv este δοῦναι.

3033. Participiul aorist activ este δούς, δοῦσα, δόν. Se declină ca şi prezentul participiu διδούς.

3034. Aoristul mediu al verbului δίδωμι apare numai de câteva ori în Noul Testament. Aceste forme pot fi înţelese uşor cu ajutorul unui lexicon.

Aoristul II al verbului γινώσκω

3035. γινώσκω este un verb în ω, dar are o formă de aorist II activ în μι. Rădăcina este γνο-, care este aproape peste tot lungită la γνω-. Studentul va învăţa conjugarea acestui verb, care este după cum urmează:

nr. pers. Indicativ Conjunctiv Imperativ Infinitiv Participiu
sg I ἔγνων γνῶ - γνῶναι γνούς, γνοῦσα, γνόν
II ἔγνως γνῷς γνῶθι
III ἔγνω γνῷ (γνοῖ) γνώτω
pl I ἔγνωμεν γνῶμεν -
II ἔγνωτε γνῶτε γνῶτε
III ἔγνωσαν γνῶσι γνώτωσαν

Articolul, înaintea lui μέν sau δέ

3036. Înainte de μέν sau δέ, articolul hotărât este adeseori folosit ca un pronume care înseamnă el, ea, sau ei.

Exemple:

τοῦτο ἠρώτησαν αὐτόν· ὁ δὲ ἀπεκρίθη αὐτοῖς.
Asta l-au întrebat. Iar el le-a răspuns.

ἦλθον πρὸς αὐτοὺς αἰτῶν τι παρ' αὐτῶν· οἱ δὲ ἐποίησαν οὐδέν.
Am venit la ei cerând ceva de la ei; dar ei nu au făcut nimic.

3037. Se va observa cu grijă că această utilizare este destul de diferită de utilizările articolului care au fost studiate până acum. De exemplu, în expresia οἱ ἐν τῷ οἴκῳ, cei din casă, ar fi o mare greşeală să gândim că articolul este folosit ca un pronume care înseamnă cei. În această frază, οἱ este folosit ca un articol hotărât obişnuit, precum în expresia οἱ ἀγαθοί, oamenii cei buni, expresia ἐν τῷ οἴκῳ fiind tratată exact ca ἀγαθοί din cealălalt exemplu. Sau, ar fi o mare greşeală să considerăm că în expresia ὁ λύων, cel ce dezleagă, articolul ar fi folosit ca un pronume care înseamnă el. Dimpotrivă, articolul este folosit aici exact în felul în care este el folosit în expresia ὁ ἀγαθός, omul cel bun. Înaintea lui δέ însă, articolul poate într-adevăr să fie folosit ca pronume. În expresia ὁ δὲ εἶπεν, dar el a spus, nu există nici un adjectiv sau expresie adjectivală la care particula să se refere.

3038. Participiul aorist care denotă acelaşi act ca şi verbul principal

Participiul aorist este uneori folosit cu referire la acelaşi act la care se referă verbul principal.

Exemple:

ἀποκριθεὶς εἶπεν ὁ Ἰησοῦς
răspunzând, Isus a spus

S-a spus la §§1706,1813 că participiul prezent denotă o acţiune contemporană cu acţiunea verbului principal, iar participiul aorist denotă o acţiune anterioară acţiunii verbului principal. Acea regulă trebuie imprimată puternic în minte înainte de a lua în considerare excepţiile de la ea. În fapt însă, regula nu reprezintă complet adevărul. Propriu-zis, timpurile participiului nu au de-a face cu momentul de timp, iar caracterul lor fundamental, non-temporal, apare în modul de folosire discutat aici. În expresia ἀποκριθεὶς εἶπεν, a răspunde şi a spune reprezintă acelaşi act, iar participiul defineşte pur şi simplu mai exact acţiunea descrisă de εἶπεν. În acelaşi timp, propoziţia nu înseamnă pe când răspundea, el a spus; acest lucru s-ar exprima astfel: ἀποκρινόμενος εἶπεν. Este extrem de important ca acest idiom să nu pună în umbră faptul că, în majoritatea cazurilor, participiul aorist denotă o acţiune anterioară timpului verbului principal. Studentul va trebui să evite cu grijă orice confuzie între participiul prezent şi cel aorist.

ὁ δὲ ἀποκριθεὶς εἶπεν
iar el a răspuns şi a zis (cu uşoară emfază pe el)

Desigur, ἀποκριθείς poate fi considerat aici ca fiind un participiu substantival cu , iar propoziţia poate să însemne și cel ce a răspuns a spus. Dar în foarte multe locuri unde aceste cuvinte apar în Evanghelii, articolul trebuie luat ca un pronume, iar ἀποκριθείς este doar uşor legat de acesta, în maniera indicată în traducerea de mai sus.

3039. Terminaţii de aorist I pe rădăcini de aorist II

Foarte frecvent în Noul Testament sunt folosite terminaţii de aorist I, şi nu de aorist II, pe rădăcini de aorist II.

Exemple: εἶπαν în loc de εἶπον (pers. a III-a pl.); εἰπόν în loc de εἰπέ (imperativ). Acest mod de utilizare este mult mai comun la unele forme de aorist decât la altele. εἶπον la indicativ are aproape exclusiv forme de aorist I.

3040. Exerciţii

A. Traduceţi în limba română:

1. παρέδωκα γὰρ ὑμῖν ἐν πρώτοις ὃ καὶ παρέλαβον, ὅτι Χριστὸς ἀπέθανεν ὑπὲρ τῶν ἁμαρτιῶν ἡμῶν κατὰ τὰς γραφάς.
2. μὴ ἔχοντος δὲ αὐτοῦ ἀποδοῦναι ἀπέλυσεν αὐτὸν ὁ κύριος αὐτοῦ.
3. καὶ ἀποκριθεὶς πᾶς ὁ λαὸς εἶπεν Τὸ αἷμα αὐτοῦ ἐφ' ἡμᾶς καὶ ἐπὶ τὰ τέκνα ἡμῶν.
4. θέλω δὲ τούτῳ τῷ ἐσχάτῳ δοῦναι ὡς καὶ σοί.
5. ἐσθιόντων δὲ αὐτῶν λαβὼν ὁ Ἰησοῦς ἄρτον καὶ εὐλογήσας ἔκλασεν (*1) καὶ δοὺς τοῖς μαθηταῖς εἶπεν Λάβετε φάγετε, τοῦτό ἐστιν τὸ σῶμά μου, καὶ λαβὼν ποτήριον (*2) καὶ εὐχαριστήσας ἔδωκεν αὐτοῖς λέγων Πίετε ἐξ αὐτοῦ πάντες.

(*1) Aorist activ indicativ al verbului κλάω, a rupe.
(*2) ποτήριον, τό, a cup.

6. καὶ εἶπαν λέγοντες πρὸς αὐτὸν Εἰπὸν ἡμῖν ἐν ποίᾳ ἐξουσίᾳ ταῦτα ποιεῖς, ἢ τίς ἐστιν ὁ δούς σοι τὴν ἐξουσίαν ταύτην. ἀποκριθεὶς δὲ εἶπεν πρὸς αὐτοὺς Ἐρωτήσω κἀγὼ (*3) λόγον καὶ εἴπατέ μοι.

(*3) κἀγώ provine din καὶ ἐγώ prin fuziunea vocalei finale a lui καὶ cu vocala inițială a lui ἐγώ.

7. ὁ γὰρ ἄρτος τοῦ θεοῦ ἐστιν ὁ καταβαίνων ἐκ τοῦ οὐρανοῦ καὶ ζωὴν διδοὺς τῷ κόσμῳ.
8. λέγει αὐτοῖς Ὑμεῖς δὲ τίνα με λέγετε εἶναι; ἀποκριθεὶς δὲ Σίμων Πέτρος εἶπεν Σὺ εἶ ὁ Χριστὸς ὁ υἱὸς τοῦ θεοῦ τοῦ ζῶντος.
9. λέγει αὐτῷ ὁ Ἰησοῦς Πορεύου· ὁ υἱός σου ζῇ. ἐπίστευσεν ὁ ἄνθρωπος τῷ λόγῳ ὃν εἶπεν αὐτῷ ὁ Ἰησοῦς καὶ ἐπορεύετο.
10. ὁρᾶτε μή τις κακὸν ἀντὶ κακοῦ τινι ἀποδῷ.
11. ἦλθεν ἡ ὥρα, ἰδοὺ παραδίδοται ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου εἰς τὰς χεῖρας τῶν ἁμαρτωλῶν. ἐγείρεσθε, ἄγωμεν. (*4) ἰδοὺ ὁ παραδιδούς με ἤγγικεν.

(*4) ἄγω este uneori folosit în sens intranzitiv și înseamnă a merge.

12. καὶ ἰδοὺ εἷς προσελθὼν αὐτῷ εἶπεν Διδάσκαλε, τί ἀγαθὸν ποιήσω ἵνα σχῶ ζωὴν αἰώνιον; ὁ δὲ εἶπεν αὐτῷ Τί με ἐρωτᾷς περὶ τοῦ ἀγαθοῦ; εἷς ἐστιν ὁ ἀγαθός· εἰ δὲ θέλεις εἰς τὴν ζωὴν εἰσελθεῖν τήρησον τὰς ἐντολάς.
13. καὶ προσελθὼν ὁ πειράζων εἶπεν αὐτῷ, Εἰ υἱὸς εἶ τοῦ θεοῦ, εἰπὲ ἴνα οἱ λίθοι οὗτοι ἄρτοι γένωνται. ὁ δὲ ἀποκριθεὶς εἶπεν, Γέγραπται, Οὐκ ἐπ' ἄρτῳ μόνῳ ζήσεται ὁ ἄνθρωπος.
14. καὶ προσελθόντες οἱ μαθηταὶ εἶπαν αὐτῷ Διὰ τί ἐν παραβολαῖς λαλεῖς αὐτοῖς; ὁ δὲ ἀποκριθεὶς εἶπεν ὅτι (*5) Ὑμῖν δέδοται γνώναι τὰ μυστήρια τῆς βασιλείας τῶν οὐρανῶν, ἐκείνοις δὲ οὐ δέδοται.

(*5) ὅτι introduce adeseori un discurs direct. În asemenea situații, el trebuie lăsat netradus și ține locul ghilimelelor pe care noi le folosim.

15. ἔλεγον αὐτῷ οἱ μαθηταὶ Ἀπόλυσον αὐτούς. ὁ δὲ ἀποκριθεὶς εἶπεν αὐτοῖς Δότε αὐτοῖς ὑμεῖς φαγεῖν.

B. Traduceţi în limba greacă:

1. Femeia l-a îndemnat pe apostol să-i dea ceva. Dar el (*6) nu i-a răspuns nimic.

(*6) În astfel de situații se folosește articolul (în sens pronominal) precedat de particula δέ.

2. Cei ce o uciseseră pe femeie au spus că nu-l cunosc pe împărat. Dar răspunzând el a spus că nu este doritor să le dea ceea ce au cerut.
3. Dacă credem în cel ce ne-a iubit şi s-a dat pe sine pentru noi, vom avea viaţă veşnică în loc de moarte.
4. Pe când apostolul dădea copiilor lucrurile pe care ei le ceruseră, femeia ne dădea daruri.
5. Domnul a dat mai departe Evanghelia apostolilor, iar ei au dat-o mai departe neamurilor.
6. Ce vom da noi înapoi celui ce s-a dat pe sine pentru noi?
7. Iată El ne dă viaţă veşnică.
8. Ce va da oricine în locul vieţii sale?
9. Orice îi dăm lui nu va fi destul.
10. Orice vreţi să vă dea oamenii vouă, daţi-le şi voi lor.
11. Ei să dea mulţumiri celor ce le-au dat lor Evanghelia.
12. Ei au întrebat pe Domnul ce să-i dea. Şi răspunzând el le-a spus că a face voia lui Dumnezeu este mai mult decât toate darurile.
13. Femeile acelea dau înapoi copiilor lucrurile pe care le luaseră de la ei, altfel împăratul le aruncă afară din cetate.
14. După ce preoţii au spus aceste lucruri celor ce erau în cetate, apostolul a plecat.
15. Ce este aceasta? Ne va da el trupul lui?
16. Orice vă cere el eu vă voi da. Dar el mi-a dat viaţă veşnică.