| ἀνίστημι | tranzitiv: ridic, înviez (la prezent, viitor şi aorist I activ); intranzitiv: mă scol, mă ridic, înviez (la aorist II perfect activ, şi la mediu). |
| δοκέω | par, cred, sunt de părere, mi se pare |
| δύναμαι | deponent (sistemul prezent conjugat ca şi diateza medie a lui ἵστημι), pot, sunt în stare |
| δύναμις, δυνάμεως, ἡ | putere, forţă, putinţă, minune |
| ἔβην | aorist II (în μι) al lui βαίνω (conjugat ca şi aoristul II al lui ἵστημι) |
| ἕτερος, -α, -ον | altul (uneori, dar nu întotdeauna, implică o diferenţă de fel, pe când ἄλλος adeseori denotă o distincţie de număr) |
| ἵστημι | tranzitiv: pun înainte, arăt, înfăţişez, prezint, pun înaintea cuiva, stabilesc, statornicesc (la prezent, viitor şi aorist I activ); intranzitiv: stau, stau pe loc, stau neclintit, la perfect (care are sens de prezent) şi la aorist II. |
| κάθημαι | deponent, în μι, mă aşez, şed (participiu prezent καθήμενος, şezând). |
| οἶδα | perfect II, folosit ca prezent, ştiu, cunosc pe cineva, mă pricep, înţeleg |
| ὅλος, -η, -ον | adj., întreg, complet, tot |
| ὅμοιος, -α, -ον | adj., asemănător, asemenea cu (cu dativul lucrului cu care se face asemănarea). |
| οὔτε | şi nu, nici (οὔτε... οὔτε nici... nici). |
| παραγίνομαι | sosesc, vin (παραγίνομαι εἰς τὴν πόλιν sosesc în oraş) |
| φανερόω | fac vizibil, arăt cu claritate, înfăţişez, vădesc, descopăr, dau pe faţă |
| φημί | zic, spun, afirm, declar (verb în μι cu rădăcina φα; mult mai rar întâlnit decât λέγω). |
3202. Formele principale ale verbului în μι, ἵστημι, sunt după cum urmează:
ἵστημι, στήσω, ἔστησα, ἕστηκα, ἕσταμαι, ἐστάθην
Aorist II activ: ἔστην.
3203. Rădăcina verbului este στα-. Sistemul prezent este reduplicat prin aplicarea prefixului ἱ-. Sistemele viitor şi aorist I sunt perfect regulate, rădăcina στα- fiind lungită la στη- înainte de σ al sufixelor de timp. Perfectul activ este regulat, cu excepţia că particula ε- a reduplicării are spirit aspru. Perfectul mediu şi pasiv reţine rădăcina στα- neschimbată, în loc să-i lungească vocala. Aoristul pasiv de asemenea reţine rădăcina στα-, dar altfel este neregulat.
Învăţați diateza activă a sistemului prezent al verbului ἵστημι (vezi §3346).
3205. Modul în care se tratează rădăcina şi terminaţiile sistemului prezent este foarte asemănător celui corespunzător verbelor δίδωμι şi τίθημι. Declinarea participiului ἱστάς este ca şi cea corespunzătoare lui λύσας, participiul aorist activ al verbului λύω, cu excepţia accentului.
3206. Învăţați formele medii şi pasive ale sistemului prezent al lui ἵστημι (vezi §3346). Se va observa că terminaţiile sunt adăugate direct rădăcinii reduplicate ἱστα-, cu excepţia modului conjunctiv.
3207. ἴστημι diferă de δίδωμι şi τίθημι prin aceea că are un aorist II activ complet, şi de asemenea un aorist I activ complet. Aoristul I este tranzitiv, iar aoristul II este intranzitiv.
3208. Învăţați aoristul II activ al lui ἵστημι (vezi §3347)
3209. Se va observa că această conjugare este foarte asemănătoare celei a aoristului pasiv al lui λύω. Participiul στάς este declinat la fel ca participiul prezent ἱστάς.
3210. Nu se întâlneşte nici o formă de aorist II mediu al lui ἵστημι.
3211. Pe lângă participiul I perfect activ ἑστηκώς, verbul ἵστημι are un participiu II perfect: ἑστώς, ἑστῶσα, ἑστός, gen. ἑστώτος, etc.
3212. Studentul va învăţa conjugarea verbului οἶδα, a şti (un perfect II folosit ca prezent, mai mult ca perfectul ᾔδειν fiind folosit ca imperfect), descrisă la §3349.
În perioada clasică, limba greacă a mai avut şi un alt mod, modul optativ, pe lângă modurile pe care le-am studiat deja. În greaca Noului Testament, totuşi, cele mai multe dintre utilizările optativului, practic au dispărut. Optativul este totuşi păstrat pentru a exprima o dorinţă. Astfel, μὴ γένοιτο (γένοιτο fiind optativul aorist II, persoana a III-a singular, al verbului γίνομαι) înseamnă de nu s-ar întâmpla, în sensul, cum am zice uneori, ferească Dumnezeu. Celelalte puţine forme de optativ care există în Noul Testament pot fi observate atunci când sunt întâlnite.
Situaţiile contrare realităţii sunt exprimate prin timpurile secundare ale indicativului, atât în protază cât şi în apodoză. Protaza este introdusă prin εἰ, iar apodoza are particula ἄν, care totuşi uneori este omisă.
Exemplu:
κύριε, εἰ ἦς ὧδε, οὐκ ἂν ἀπέθανεν ὁ ἀδελφός μου.
Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.
3215. Până acum, în exerciţii, a fost de obicei posibil să se traducă verbul γίνομαι prin cuvântul românesc a deveni. Foarte adesea însă în Noul Testament, o astfel de traducere este imposibilă. Cuvântul românesc a deveni cere un nume predicativ, dar în foarte multe cazuri γίνομαι nu are niciun nume predicativ. În asemenea cazuri el înseamnă a se întâmpla, a ajunge în existenţă, a apărea, a se ridica, a se face. Uneori el poate fi tradus prin cuvintele a veni sau a fi.
Exemple:
ἐν ἐκεῖναις ταῖς ἡμέραις ἐγένετο ἱερεύς τις
În acele zile a fost (a apărut) un anumit preot
πάντα δι' αὐτοῦ ἐγένετο.
Toate lucrurile au ajuns în existenţă (sau au fost făcute) prin el.
εἶδεν τὰ γενόμενα
El a văzut lucrurile care se întâmplaseră.
φωνὴ ἐγένετο ἐκ τῶν οὐρανῶν.
A venit un glas din ceruri.
(Nu trebuie însă să se înţeleagă că γίνομαι ar fi un verb de mişcare).
3216. Utilizarea lui καὶ ἐγένετο şi ἐγένετο δὲ, înţelegând prin aceasta şi s-a întâmplat, necesită un comentariu special. Există trei forme de utilizare, care pot fi ilustrate după cum urmează:
καὶ ἐγένετο ἐλθεῖν.
Şi s-a întâmplat ca el să vină.
Aici acuzativul şi infinitivul depind de ἐγένετο într-un fel care este cel puţin după analogia modului de utilizare grecesc obişnuit.
καὶ ἐγένετο καὶ ἦλθεν.
Şi s-a întâmplat şi el a venit.
Traducerea literală aici nu este acceptabilă, şi de asemenea construcţia grecească nu este în concordanţă cu modul de utilizare grecesc obişnuit, ci este derivată dintr-un idiom ebraic.
καὶ ἐγένετο ἦλθεν.
Şi s-a întâmplat că el a venit.
Aceasta de asemenea nu este un mod de utilizare obişnuit, ἦλθεν fiind lăsat fără o construcţie.
În toate cele trei exemple de mai sus, traducerea liberă poate fi: Și s-a întâmplat să vină.
A. Traduceţi în limba română:
1. διὰ τοῦτο ὁ κόσμος οὐ γινώσκει ἡμᾶς ὅτι οὐκ ἔγνω αὐτόν. Ἀγαπητοί, νῦν τέκνα θεοῦ ἐσμεν, καὶ οὔπω ἐφανερώθη τί ἐσόμεθα. οἴδαμεν ὅτι ἐὰν φανερωθῇ ὅμοιοι αὐτῷ ἐσόμεθα, ὅτι ὀψόμεθα αὐτὸν καθώς ἐστιν.
2. ἔλεγον οὖν αὐτῷ Ποῦ ἐστιν ὁ πατήρ σου; ἀπεκρίθη Ἰησοῦς Οὔτε ἐμὲ οἴδατε οὔτε τὸν πατέρα μου· εἰ ἐμὲ ἤδειτε, καὶ τὸν πατέρα μου ἂν ἤδειτε.
3. ζητήσετέ με καὶ οὐχ εὑρήσετε, καὶ ὅπου εἰμὶ ἐγὼ ὑμεῖς οὐ δύνασθε ἐλθεῖν.
4. καὶ συνέρχεται πάλιν ὁ ὄχλος, ὥστε μὴ δύνασθαι αὐτοὺς μηδὲ ἄρτον φαγεῖν.
5. ἠκούσατε ὅτι ἐγὼ εἶπον ὑμῖν Ὑπάγω καὶ ἔρχομαι πρὸς ὑμᾶς. εἰ ἠγαπᾶτέ με, ἐχάρητε ἂν ὅτι πορεύομαι πρὀς τὀν πατέρα, ὅτι ὁ πατὴρ μείζων μού ἐστιν.
6. εὗρεν ἄλλους ἑστώτας, καὶ λέγει αὐτοῖς Τί ὧδε ἑστήκατε ὅλην τὴν ἡμέραν;
7. προφήτην ὑμῖν ἀναστήσει κύριος ὁ θεὸς ἐκ τῶν ἀδελφῶν ὑμῶν ὡς ἐμέ· αὐτοῦ ἀκούσεσθε (*1) κατὰ πάντα ὅσα ἂν λαλήσῃ ὑμῖν.
(*1) Viitorul lui ἀκούω este deponent aici.
8. καὶ ἀναστὰς ὁ ἀρχιερεὺς εἶπεν αὐτῷ Οὐδὲν ἀποκρίνῃ;
9. τότε οὖν εἰσῆλθεν καὶ ὁ ἄλλος μαθητὴς ὁ ἐλθὼν πρῶτος εἰς τὸ μνημεῖον, καὶ εἶδεν καὶ ἐπίστευσεν· οὐδέπω (*2) γὰρ ᾔδεισαν τὴν γραφὴν, ὅτι δεῖ αὐτὸν ἐκ νεκρῶν ἀναστῆναι.
(*2) οὐδέπω, încă nu.
10. εἰ ἐν Σοδόμοις (*3) ἐγενήθησαν αἱ δυνάμεις αἱ γενόμεναι ἐν σοί, ἔμεινεν ἂν μέχρι (*4) τῆς σήμερον (*5) .
(*3) Σόδωμα -ων, τά, plural cu sens de singular, Sodoma.
(*4) μέχρι with gen., până.
(*5) σήμερον, adv., astăzi; ἡ σήμερον (se subînțelege ἡμέρα), astăzi, ziua de azi
11. ἔδωκεν αὐτοῖς δύναμιν καὶ ἐξουσίαν ἐπὶ πάντα τὰ δαιμόνια.
12. ἐγένετο δὲ ἐν τῷ βαπτισθῆναι ἅπαντα (*6) τὸν λαὸν καὶ Ἰησοῦ βαπτισθέντος καὶ προσευχομένου ἀνεῳχθῆναι τὸν οὐρανόν, καὶ καταβῆναι τὸ πνεῦμα τὸ ἅγιον.
(*6) ἅπας, ἅπασα, ἅπαν, tot (o formă întărită a lui πᾶς).
13. ἐγένετο δὲ ἐν ταῖς ἡμέραις ἐκείναις ἐξελθεῖν αὐτὸν εἰς τὰ ὄρη προσεύξασθαι.
14. ἐξῆλθον δὲ ἰδεῖν τὸ γεγονός, καὶ ἦλθον πρὸς τὸν Ἰησοῦν, καὶ εὗρον καθήμενον τὸν ἄνθρωπον ἀφ' οὗ τὰ δαιμόνια ἐξῆλθον.
15. καὶ ἐγένετο ἐν τῷ εἶναι αὐτὸν ἐν τόπῳ τινὶ προσευχόμενον, ὡς ἐπαύσατο, (*7) εἶπέν τις τῶν μαθητῶν αὐτοῦ πρὸς αὐτὸν Κύριε δίδαξον ἡμᾶς προσεύχεσθαι, καθὼς καὶ Ἰωάννης (*8) ἐδίδαξεν τοὺς μαθητὰς αὐτοῦ.
(*7) παύομαι (mediu), a înceta.
(*8) Ἰωάννης, -ου, ὁ, Ioan.
16. ὁ δὲ ἔφη αὐτῷ Ἀγαπήσεις κύριον τὸν θεὸν σου ἐν ὅλῃ τῇ καρδίᾳ σου.
17. δοκεῖτε ὅτι εἰρήνην παρεγενόμην δοῦναι ἐν τῇ γῇ;
18. περὶ τίνος ὁ προφήτης λέγει τοῦτο; περὶ ἑαυτοῦ ἢ περὶ ἑτέρου τινός;
19. αὐτὸς ὑμᾶς βαπτίσει ἐν πνεύματι ἁγίῳ καὶ πυρί.
B. Traduceţi în limba greacă:
1. El i-a iertat pe cei ce s-au ridicat împotriva împăratului lor.
2. Noi ştim că cei ce şed în casă nu vor ieşi până când îl vor vedea pe apostol.
3. După ce Isus s-a coborât din munte, ucenicii l-au văzut pe om şezând în casă.
4. Noi i-am văzut pe apostoli stând în prezenţa marilor preoţi.
5. După ce femeile au ajuns în oraş, l-au văzut pe Isus făcând multe minuni.
6. În zilele acelea s-a ridicat un împărat care nu ne cunoştea.
7. Tu te-ai arătat celor ce şedeau în întuneric.
8. După ce văzuse aceste lucruri el nu ştia ce spune.
9. Noi nu suntem în stare să cunoaştem toate aceste lucruri decât dacă Domnul ni le face cunoscut.
10. Noi am găsit pe acela care este în stare să ia păcatele noastre.
11. Noi ştim că nimeni nu este în stare să facă ceea ce împăratul face.