0101. Alfabetul grec este după cum urmează:
| Minuscula | Majuscula | Denumire | Transcriere | Cum se pronunță |
|---|---|---|---|---|
| α | Α | ἄλφα | alfa | [a] scurt sau lung, ca în limba română cal sau cadru |
| β | Β | βῆτα | beta | [v] ca în rom. varză |
| γ | Γ | γάμμα | gamma | [g] ca în rom. gară - niciodată ca în gem, înger etc. |
| δ | Δ | δέλτα | delta | [ð], ca în limba engleză the sau other |
| ε | Ε | ἒ ψιλόν | epsilon | [ĕ] scurt, ca în rom. taler |
| ζ | Ζ | ζῆτα | zeta | [z] ca în rom. prezent |
| η | Η | ἦτα | eta | [ē] lung, ca în rom. orhidee (ca și când 'ee' ar fi diftong, adică despărțirea în silabe s-ar face 'or-hi-dee') |
| θ | Θ | θῆτα | theta | [θ], ca în engleză three sau spaniolă corazón |
| ι | Ι | ἰῶτα | iota | [i] scurt sau lung, ca în rom. mic sau caniculă |
| κ | Κ | κάππα | kappa | [c] ca în rom. con sau chin, niciodată ca în cer |
| λ | Λ | λάμβδα | lambda | [l] ca în rom. lebădă |
| μ | Μ | μῦ | mü | [m] ca în rom. mină |
| ν | Ν | νῦ | nü | [n] ca în rom. nor |
| ξ | Ξ | ξῖ | xi | [x] ca în rom. oxid |
| ο | Ο | ὂ μικρόν | omicron | [ŏ] scurt ca în rom. pom |
| π | Π | πῖ | pi | [p] ca în rom. apă |
| ρ | Ρ | ῥῶ | ro | [r] ca în rom. argint |
| σ, ς*1 | Σ | σίγμα | sigma | [s] ca în rom. sunet |
| τ | Τ | ταῦ | tau | [t] ca în rom. telefon |
| υ | Υ | ὖ ψιλόν | üpsilon | [ü] scurt sau lung, ca în limba germană übrigens sau müde |
| φ | Φ | φῖ | fi | [f] ca în rom. filtru |
| χ | Χ | χῖ | hi | [h] ca în rom. huhurez, dar mai aspru |
| ψ | Ψ | ψῖ | psi | [ps] ca în rom. psalm |
| ω | Ω | ὦ μέγα | omega | [o lung] ca în rom. alcool (ca și când 'oo' ar fi diftong, adică despărțirea în silabe s-ar face 'al-cool') |
*1 - Semnul σ este folosit la început de cuvânt sau în interiorul cuvântului; ς se folosește la sfârșit de cuvânt.
Sistemul de pronunție este prezentat mai detaliat într-un articol separat.
În afară de aceste semne, au mai existat până în secolul al VI-lea î.Hr. şi alte semne care, ulterior, fie au fost eliminate, fie s-au specializat în reprezentarea unor numere. Acestea sunt:
- Ϝ/ϝ (digamma, wau) a dispărut odată cu sunetul corespunzător ei; s-a păstrat până în epoca istorică în anumite dialecte; la fel s-a întâmplat cu Ϛ/ϛ (stigma) şi cu ϳ (iod).
- Ϟ/ϟ (koppa) este strămoşul latinescului Q. În limba greacă, el s-a specializat în reprezentarea numărului 90; de asemenea Ϡ/ϡ (sampi), simbol folosit pentru numărul 900
Există în total şapte vocale: α, ε, η, ο, ω, ι, υ. Vocalele în limba greacă se deosebesc între ele prin timbru şi cantitate. După cantitate, acestea pot fi lungi sau scurte. Există două vocale care sunt întotdeauna lungi (η şi ω), două care sunt întotdeauna scurte (ε şi ο), şi trei care pot fi lungi sau scurte (α, ι şi υ).
După apertură, vocalele pot fi deschise (una singură, centrală: α), medii (anterioare: ε, η; posterioare: ο, ω) sau închise (una anterioară: ι şi una posterioară: υ), iar după poziţia limbii faţă de palat, în care acestea sunt articulate, ele pot fi centrale, anterioare (prepalatale) sau posterioare (postpalatale).
Combinaţia formată din două vocale care se pronunţă legat, deodată, se numeşte diftong. În limba greacă, cea de-a doua vocală a diftongilor este întotdeauna ι sau υ, ambele fiind vocale închise. (Se înţelege deci că dacă cea de-a doua dintr-un grup de două vocale este alta decât υ sau ι, acel grup nu poate fi considerat diftong).
Diftongii în limba greacă se pronunţă astfel:
| αι | ai |
| ου | u |
| αυ | au |
| υι | üi |
| ει | ei |
| ᾳ*2 | aa |
| ευ | eu |
| ηυ | eeu |
| ῃ*2 | ee |
| οι | oi |
| ῳ*2 | oo |
*2 - Aceștia sunt așa-zișii diftongi improprii, numiți așa deoarece acel iota subscris vocalei nu se (mai) pronunță - de fapt, nu se mai pronunța încă din perioada clasică, și uneori nici măcar nu era scris. Acești diftongi improprii sunt totuși importanți, căci iota subscris semnalează aproape întotdeauna cazul Dativ.
Acestea sunt în număr de şaptesprezece. Ele pot fi:
1. Oclusive (explozive, momentane). După sonoritate, ele pot fi surde, sonore sau surde aspirate iar după locul de articulare, labiale: π, β, φ, dentale: τ, δ, θ sau guturale (velare): κ, γ, χ.
2. Sonante (continue). Acestea pot fi lichide (laterală λ şi vibrantă r), sau nazale (labială μ, dentală ν sau velară γγ, γκ).
3. Siflante: surdă σ (ς) şi sonoră ζ.
Dacă un cuvânt începe cu o vocală, aceasta va purta întotdeauna un semn desupra ei, numit spirit, care stabileşte modul în care se pronunţă acea vocală iniţială. Spiritul poate fi de două feluri: aspru sau lin. Spiritul aspru (῾) indică o pronunţie cu un h iniţial, iar spiritul lin (᾽) indică o pronunţie nemodificată a acelei vocale. Acelaşi lucru este valabil pentru diftongii care se află la început de cuvânt, cu observaţia că spiritul (ca şi accentul) este plasat pe cea de-a doua vocală a diftongului.
Exemple:
| ἀγάπη | se pronunţă 'agapee' |
| αἱ | se pronunţă 'hai' |
| ὁδός | se pronunţă 'hodos' |
0106. Dacă vocala iniţială sau diftongul iniţial sunt accentuate, se scrie mai întâi spiritul, iar mai apoi accentul. Accentul circumflex este plasat, dacă este cazul, deasupra spiritului.
Exemple:
ἄνθρωπος, ὥρα, οἶκος
0107. Întotdeauna, un ρ iniţial sau un υ iniţial vor avea spirit aspru. Când un cuvânt începe cu majusculă, spiritul, respectiv accentul, vor sta întotdeauna înaintea majusculei.
Exemple:
ῥήμα, ὑπέρ, Ἰησοῦς, Ἔβερ
În limba greacă există patru semne de punctuaţie. Punctul, respectiv virgula, au aceeaşi semnificaţie ca şi în limba română. „ · ” are semnificaţia de punct şi virgulă sau două puncte. „ ; ” este semnul întrebării.
Regulile de accentuare sunt descrise în detaliu într-un articol separat.
0110. Acest curs cuprinde un număr destul de mare de exerciţii de traducere, atât din greacă în română cât şi invers; studentul este îndemnat să deprindă bine scrierea cu caractere greceşti. Scrierea de mână trebuie să fie suficient de cursivă, ceea ce se va realiza prin exerciții repetate. Literele scrise de mână nu vor putea reproduce exact forma literelor tipărite. Este prezentat mai jos un model de scriere de mână, unde se poate vedea poziţia fiecărei litere faţă de linia de scriere.
Model pentru scrierea de mână
A. Scrieţi pe o foaie de hârtie alfabetul grec în ordine; în dreptul fiecărei litere, scrieţi numele ei. Sugerăm studentului să exerseze scrierea literelor alfabetului astfel: pe o foaie de hârtie, pe care, în marginea din stânga, sunt scrise una sub alta toate literele alfabetului (așa, de exemplu), să scrie în dreptul fiecărei litere, pe orizontală, litera respectivă de mai multe ori.
B. Citiţi cu voce tare cuvintele şi propoziţiile de mai jos; în felul acesta veţi ajunge să stăpâniţi alfabetul grec. (Vezi aici o variantă a acestui exercițiu însoțită de modele audio).
1. βλέπω, λαμβάνω, γράφω
2. γινώσκομεν, λέγομεν, ἔχομεν
3. λύεις, γράφεις, διδάσκεις
4. διδάσκουσι, γινώσκουσιν, λαμβάνουσι
5. λέγεις, γράφεις, ἔχεις
6. βλέπετε, γινώσκετε, διδάσκετε
7. γράφω, λαμβάνομεν, γινώσκεις
8. λέγετε, βλέπομεν, διδάσκουσι
9. ἔχεις, διδάσκω, γράφει
10. ἄνθρωπος βλέπει οἶκον.
11. υἱὸς δούλου γράφει λόγους.
12. ἀπόστολοι διδάσκουσιν ἀνθρώπους.
13. λύουσιν ἄνθρωποι ἵππους.
14. δοῦλος λαμβάνει δῶρον.
15. οἴκους λαμβάνουσιν ἀδελφοὶ δούλων.
16. δούλους λαμβάνουσιν ἀδελφοὶ καὶ οἴκους.
17. βλέπομεν ἱερὰ καὶ οἴκους.
18. ἀποστόλους βλέπω καὶ ἀδελφούς.
19. λόγον γράφεις ἀποστόλῳ.
20. διδάσκει δοῦλον.
21. λόγον λέγει ἀποστόλῳ ἀδελφός.
22. ἀδελφός ἀποστόλων βλέπει ἵππον.
23. ἀπόστολοι γινώσκουσι νόμον καὶ λύουσι δούλους.
24. λαμβάνει δοῦλος λόγον θανάτου.
25. ἔχετε δούλους καὶ ἵππους.
Important: citiţi aceste cuvinte şi propoziţii cu voce tare în mod repetat, până când sunteţi încredinţaţi că stăpâniţi bine alfabetul grec. În această fază nu este necesară concentrarea asupra înţelesului cuvintelor; ceea ce este important acum este stăpânirea alfabetului.