ἀλλήλων | pronume personal reciproc, unul pe altul |
ἀποθανοῦμαι | viitorul (deponent al) lui ἀποθνήσκω |
ἀποκτενῶ, ἀπέκτεινα | viit. şi aor. lui ἀποκτείνω |
ἀποστελῶ, ἀπέστειλα | viit. şi aor. lui ἀποστέλλω |
ἀρῶ, ἦρα | viit. şi aor. lui αἴρω |
βαλῶ | viit. lui βάλλω |
ἑαυτοῦ, ῆς, οῦ | pronume reflexiv pers. a III-a sg. & pl., pers. I pl,. pers. a II-a sg. & pl., însuşi/însăşi |
ἐγερῶ, ἦγειρα | viit. şi aor. lui ἐγείρω |
ἐμαυτοῦ, ῆς, οῦ | pronume reflexiv pers. I sg., eu însumi/însămi |
ἐπί | prep., cu Genitiv: pe; spre, către; în; (de) la, din; lângă, alături; în față, înainte; în timpul, în momentul, în zilele; cu privire la, despre, în privinţa; în fruntea, peste; cu Dativ: pe; lângă, la; înăuntru, în; către, spre, împotriva; după, în spatele, în urma; peste, după; în plus, pe lângă; peste, în fruntea; în puterea, sub autoritatea, depinzând de; pentru, în cinstea; în, în timpul; după, în continuare; referitor la, în ceea ce priveşte, pentru; potrivit cu, după, conform; cu Acuzativ: pe; către, spre, în direcţia, (până) la; împotriva, contra; prin, de-a lungul, pe, peste; printre; vreme de, timp de; pentru, după; ; această prepoziţie este extrem de comună, dar destul de dificilă. Diferitele ei utilizări trebuie învăţate prin observare, atunci când acestea sunt întâlnite. |
ἔσομαι | viit. lui εἰμί |
μενῶ, ἔμεινα | viit. şi aor. lui μένω |
μετανοέω | mă căiesc, mă pocăiesc, regret |
σεαυτοῦ, ῆς | pronume reflexiv de pers. a II-a, tu însuţi/însăţi |
σπείρω, σπερῶ, ἔσπειρα, -, -, ἐσπάρην | semăn |
φοβέομαι | v. dep. cu forme pasive, mă înfricoşez, mă înspăimânt, mă tem |
2302. Verbele în lichidă sunt acele verbe ale căror rădăcină se termină în una din consoanele „lichide” λ, μ, ν sau ρ.
Viitorul activ şi mediu al verbelor în lichidă se formează nu prin adăugarea la rădăcină a particulei -σο/ε (aşa cum se face la celelalte verbe), ci prin adăugarea lui -εο/ε. Particula ε se contrage cu vocalele tematice care-i urmează, după regulile de contragere prezentate în lecţia precedentă. Astfel, viitorul activ şi mediu al verbelor în lichidă se conjugă la fel ca prezentul verbelor în -εω.
sg | pl | |
I | κρινῶ | κρινοῦμεν |
II | κρινεῖς | κρινεῖτε |
III | κρινεῖ | κρινοῦσι(ν) |
2305. Se va observa că singurul lucru prin care viitorul activ indicativ la toate persoanele singular şi la persoana a III-a plural se deosebeşte (în mod aparent) de prezentul activ indicativ la verbul κρίνω este accentul.
sg | pl | |
I | κρινοῦμαι | κρινούμεθα |
II | κρινῇ | κρινεῖσθε |
III | κρινεῖται | κρινοῦνται |
2307. Ne vom reaminti (vezi §1208) că, în sistemul prezent, rădăcina verbului este adeseori ascunsă. Astfel, viitorul unui verb în lichidă este adeseori deosebit de prezent prin ceva mai mult decât adăugarea lui ε.
Exemplu: viitorul lui βάλλω este βαλῶ, rădăcina verbului fiind βαλ- şi nu βαλλ-. Chiar κρινῶ diferă în realitate de prezentul κρίνω prin aceea că ι este scurt la viitor şi lung la prezent. Dar chiar şi această distincţie nu este valabilă în cazul lui μένω.
2308. Unele verbe au rădăcină lichidă la viitor, dar nu şi la alte timpuri.
Exemplu: viitorul lui λέγω este ἐρῶ.
2309. Aoristul I activ şi mediu al verbelor în lichidă se formează nu prin adăugarea particulei -σα la rădăcina verbului, ci prin adăugarea lui -α şi modificarea cuvântului (în general lungirea acestuia; ε se lungeşte nu la η ci la ει).
Conjugarea, la toate modurile, este ca şi conjugarea celorlalte forme de aorist I.
Exemple:
Indicativ | Conjunctiv | Infinitiv | Participiu | |
μένω | ἔμεινα | μείνω | μεῖναι | μείνας |
ἀποστέλλω | ἀπέστειλα | ἀποστείλω | ἀποστεῖλαι | ἀποστεῖλας |
2310. Verbele în lichidă pot să aibă forme de aorist II sau forme neregulate de aorist. De exemplu, aoristul lui βάλλω este ἔβαλον. Unele verbe pot chiar să aibă rădăcină prezentă care se termină într-o consoană lichidă, şi totuşi ele însele nu sunt verbe în lichidă. Astfel, λαμβάνω nu este verb în lichidă, căci rădăcina lui este λαβ-.
Studentul trebuie să-şi amintească tot timpul că nu se pot prezice întotdeauna formele diferitelor sisteme de timpuri în limba greacă; trebuie consultat lexiconul.
sg | pl | |
I | ἔσομαι | ἐσόμεθα |
II | ἔσῃ | ἔσεσθε |
III | ἔσται | ἔσονται |
Se va observa că conjugarea este ca şi la viitorul mediu al verbului λύω, cu excepţia faptului că la persoana a III-a singular vocala tematică este omisă, şi astfel avem ἔσται și nu ἔσεται.
sg | pl | |||
m | f | m | f | |
G | ἐμαυτοῦ | ἐμαυτῆς | ἑαυτῶν | ἑαυτῶν |
D | ἐμαυτῷ | ἐμαυτῇ | ἑαυτοῖς | ἑαυταῖς |
A | ἐμαυτόν | ἐμαυτήν | ἑαυτούς | ἑαυτάς |
sg | pl | |||
m | f | m | f | |
G | σεαυτοῦ | σεαυτῆς | ἑαυτῶν | ἑαυτῶν |
D | σεαυτῷ | σεαυτῇ | ἑαυτοῖς | ἑαυταῖς |
A | σεαυτόν | σεαυτήν | ἑαυτούς | ἑαυτάς |
sg | pl | |||||
m | f | n | m | f | n | |
G | ἑαυτοῦ | ἑαυτῆς | ἑαυτοῦ | ἑαυτῶν | ἑαυτῶν | ἑαυτῶν |
D | ἑυτῷ | ἑαυτῇ | ἑυτῷ | ἑαυτοῖς | ἑαυταῖς | ἑαυτοῖς |
A | ἑαυτὸν | ἑαυτὴν | ἑαυτό | ἑαυτούς | ἑαυτάς | ἑαυτά |
2315. Se va observa că declinarea pronumelui reflexiv este ca cea a lui αὐτός, cu excepţia faptului că nu există cazul nominativ şi că pentru pronumele de persoana I şi a II-a nu există genul neutru.
2316. La plural, ἑαυτῶν, care iniţial aparţinuse numai pronumelui ἑαυτοῦ la persoana a III-a, este folosit la toate trei persoanele.
Pronumele reflexiv este pronumele care se răsfrânge asupra subiectului propoziţiei.
Exemple:
οὐ λαλῶ περὶ ἐμαυτοῦ
Nu voi vorbi despre mine.
οὐ δοξάζεις σεαυτόν
Tu nu te slăveşti pe tine însuţi.
οὐκ ἐχει ζωὴν ἐν ἑαυτῷ
El nu are viaţă în sine însuşi.
δοξάζετε ἑαυτούς
Voi vă slăviţi pe voi înşivă.
Pronumele reciproc este ἀλλήλων, de la unul la altul. El apare în Noul Testament numai în formele ἀλλήλων de la unul la altul, ἀλλήλοις, unul altuia și ἀλλήλους unul pe altul (βλέπουσυν ἀλλήλους, ei se văd unul pe altul).
A. Traduceţi în limba română:
1. οὐ γὰρ ἑαυτοὺς κηρύσσομεν ἀλλὰ Χριστὸν Ἰησοῦν κύριον, ἑαυτοὺς δὲ δούλους ὑμῶν διὰ Ἰησοῦν.
2. ὁ ἐγείρας τὸν κύριον Ἰησοῦν ἐγερεῖ καἰ ἡμᾶς σὺν Ἰησοῦ.
3. εἶπεν ὁ μαθητὴς ὅτι ἀποθανεῖται ὑπὲρ τοῦ Ἰησοῦ.
4. οὐκ ἐγεροῦμεν αὐτοὶ ἑαυτούς, ὁ δὲ Ἰησοῦς ἐγερεῖ ἡμᾶς ἐν τῇ ἐσχάτῃ ἡμέρᾳ.
5. εὐθὺς ἦρεν ὁ πονηρὸς τὸ παρὰ τὴν ὁδὸν σπαρέν.
6. ἐὰν ἀγαπᾶτε ἀλλήλους, ἔσεσθε μαθηταὶ τοῦ ἀποθανόντος ὑπὲρ ἡμῶν.
7. ἐὰν πιστεύσητε εἰς τὸν Ἰησοῦν, μετ' αὐτοῦ μενεῖτε εἰς τὸν αἰῶνα.
8. ὁ ἀγαπῶν τὸν υἱὸν ἀγαπᾷ καὶ τὸν ἀποστείλαντα αὐτόν.
9. χαρὰ ἔσται ἐπὶ τῷ ἁμαρτωλῷ τῷ ἐπὶ τῷ ῥήματι τοῦ Ἰησοῦ μετανοήσαντι.
10. οἱ ἀποκτείναντες τὸν Ἰησοῦν καὶ διώξαντες τοὺς μαθητὰς αὐτοῦ ἐκβαλοῦσι καὶ ἡμᾶς.
11. ἐπιστρέψαντες οὗτοι ἐπὶ τὸν θεὸν ἔμειναν ἐν τῇ ἐκκλησίᾳ αὐτοῦ.
12. ἐγείραντος τοῦ θεοῦ τοὺς νεκροὺς ἐσόμεθα σὺν τῷ κυρίῳ εἰς τοὺς αἰῶνας τῶν αἰώνων.
13. οὐκ εἰς ἐμαυτὸν ἐπίστευσα, ἀλλ' εἰς τὸν κύριον.
14. ἔξεστιν ἡμῖν λαβεῖν δῶρα ἀπ' ἀλλήλων, ἀλλ' οὐκ ἀποκτεῖναι οὐδὲ διώξαι ἀλλήλους.
15. οὗτος μέν ἐστιν ὁ ἄρχων ὁ ἀποκτεῖνας τοὺς προφήτας, ἐκεῖνος δέ ἐστιν ὁ ἁμαρτωλὸς ὁ μετανοήσας ἐπὶ τῷ ῥήματι τοῦ Ἰησοῦ.
16. ἐὰν δὲ τοῦτο εἴπωμεν κατ' αὐτοῦ, φοβούμεθα τοὺς ὄχλους, λέγουσι γὰρ εἶναι αὐτὸν προφήτην.
17. ἀποστελεῖ πρὸς αὐτοὺς διδασκάλους καὶ προφήτας, ἵνα μετανοήσωσιν καὶ φοβῶνται τὸν θεόν.
18. μακάριοί εἰσιν οὐχ οἱ ἑαυτοὺς δοξάζοντες ἀλλ' οἱ δοξάζοντες τὸν ἀποστείλαντα τὸν υἱὸν αὐτοῦ εἰς τὸν κόσμον.
19. ἐρχομένου πρὸς αὐτοὺς τοῦ Ἰησοῦ περιπατοῦντος ἐπὶ τῆς θαλάσσης ἐφοβοῦντο οἱ ἰδόντες αὐτὸν μαθηταί.
20. ταῦτα ἐροῦμεν τοῖς ἀποσταλεῖσι πρὸς ἡμᾶς προφήταις.
B. Traduceţi în limba greacă:
1. După ce Isus ridică păcatele noastre, noi vom fi sfinţi pentru totdeauna.
2. Să nu începem să spunem (*1) în noi înşine că nu-l cunoaştem.
(*1) Cu αρχομαι, a începe, se va folosi infinitivul prezent, nu aorist.
3. Nu ne vom teme de dregătorul care i-a ucis pe prooroci, căci Dumnezeu va trimite îngerii săi la noi.
4. După ce soldaţii l-au omorât pe Isus Domnul nostru, noi ne-am temut şi am plecat de la el.
5. El a spus că nu este necesar ca să ne vedem.
6. Dacă prigoniţi şi-i omorâţi pe cei ce sunt trimişi la voi, nu veţi mai fi poporul lui Dumnezeu.
7. Mulţimile au plecat, dar cei ce au rămas au spus că el are cuvintele vieţii.
8. După ce Isus a spus aceste lucruri şi şi-a trimis ucenicii în satele Galileii, Fariseii se temeau de popor.
9. După ce l-au omorât pe Isus, ei vor da afară din sinagogile lor pe cei ce au crezut în el.
10. Apostolul însuşi nu s-a mântuit pe sine, ci chiar Dumnezeu l-a mântuit.
11. După ce Domnul a spus această pildă, conducătorii aceia au zis că vor omorî pe cei ce fuseseră trimişi de el.
12. Dacă Isus însuşi nu ne trimite, nu vom fi ucenici ai lui.
13. Dacă nu vă pocăiţi, veţi rămâne în păcat pe vecie.
14. Cel ce a spus acest cuvânt celui care i-a trimis pe apostoli, va spune acelaşi cuvânt şi celor care au fost trimişi de el.
15. Iubindu-i ucenicii aceia buni pe cei ce-l urmau pe Isus, îi vor iubi şi pe cei ce-i urmează pe apostolii săi.
16. Cei ce l-au văzut mergând în Galilea îl vor privi în ceruri pe vecie.