| αἴρω | iau, ridic |
| ἀναβαίνω | merg în sus, (mă) urc, (mă) sui |
| ἀπάγω | duc, mân |
| ἀποθνήσκω | mor |
| ἀποκτείνω | ucid |
| ἀποστέλλω | trimit (cu o însărcinare; πέμπω înseamnă trimit, în general) |
| ἄρτος, ὁ | pâine |
| βαίνω | merg; în NT, nu se foloseşte verbul simplu; este folosit doar în verbe compuse |
| ἐκβάλλω | arunc/dau afară; scot; alung, izgonesc |
| ἐσθίω | mănânc |
| κατά | prep., sensul primar este de sus în jos; cu Gen. împotriva, contra; cu Ac. potrivit cu, conform, pentru, în acord cu, după |
| καταβαίνω | cobor |
| μέν... δέ | pe de o parte... pe de altă parte. De obicei, μέν nu se traduce, iar δέ se traduce cu dar |
| οὐκέτι | nu mai |
| παρά | prep., sensul iniţial este în apropiere de, lângă. Cu Gen. de la; cu Dat. lângă, la; cu Ac. aproape |
| παραλαμβάνω | iau cu mine, iau de la cineva, primesc |
| σύν | prep., sensul primar este cu; cu Dat. cu, împreună; sinonim al lui μετά cu Gen. |
| συνάγω | adun, strâng |
| τότε | adv. atunci, în acel moment, în acel timp |
Timpul imperfect indică o acţiune trecută ca fiind continuă, frecventă sau repetată.
Exemple:
ἐδίδασκον (eu) învăţam
ἔγραφον (eu) scriam
ἔπεμπε trimitea
La timpul prezent, în limba greacă nu există nicio formă specială care să indice aspectul continuu al acţiunii. La trecut însă, se face o distincţie foarte clară între trecutul simplu (pe care-l numim aorist și-l vom studia mai târziu) şi acel trecut care descrie o acţiune continuă; acesta din urmă se numeşte imperfect.
Aoristul activ indicativ al lui λύω înseamnă (pers. I sg.) am dezlegat, pe când imperfectul activ indicativ al aceluiaşi verb înseamnă dezlegam. Deosebirea aceasta trebuie respectată cu grijă.
| sg | pl | |
| I | ἔλυον | ἐλύομεν |
| II | ἔλυες | ἐλύετε |
| III | ἔλυε(ν) | ἔλυον |
Imperfectul indicativ, ca şi indicativul celorlalte timpuri secundare (vezi Observația de la §0206), are un augment la începutul rădăcinii verbului.
La verbele care încep cu o consoană, augmentul este ἐ-.
Exemple:
1. ἔλυον = (eu) dezlegam.
2. ἐγίνωσκον = (eu) ştiam.
La verbele care încep cu o vocală, augmentul constă în lungirea acelei vocale. Dacă această vocală este α, ea nu se transformă în α lung, ci în η.
Exemple:
1. ἐγείρω - imperfectul lui este ἤγειρον
2. ἀκούω - imperfectul lui este ἤκουον
3. αἴρω - imperfectul lui este ᾖρον
1004. Terminaţiile personale active ale timpurilor secundare sunt după cum urmează:
| sg | pl | |
| I | -ν | -μεν |
| II | -ς | -τε |
| III | nu are | -ν (sau -σαν) |
Vocala tematică (plasată între rădăcină şi terminaţiile personale) este, ca şi la prezent, ο înainte de μ şi ν, şi ε înaintea celorlalte litere.
Persoana a III-a singular, ἔλυε, poate avea un ν eufonic (în condiţiile prezentate la §0321).
Se va observa că persoana I sg. şi a III-a pl. sunt identice ca formă. Numai contextul va determina dacă, de exemplu, ἔλυον înseamnă eu dezlegam sau noi dezlegam.
La verbele compuse (vezi §0910), augmentul se plasează după prepoziţie şi înainte de rădăcină. Dacă prepoziţia se termină cu o vocală, acea vocală este de obicei eliminată, atât înaintea unui verb care începe cu o vocală, cât şi înaintea augmentului.
Exemple:
1. ἐκβάλλω - imperfectul lui este ἐξέβαλλον
2. ἀποκτείνω - imperfectul lui este ἀπέκτεινον
3. ἀπάγω - imperfectul lui este ἀπῆγον
Se va observa că accentul nu merge mai înapoi decât augmentul. Astfel, ἀπῆγον este corect, şi nu ἄπηγον.
| sg | pl | |
| I | ἤμην | ἦμεν |
| II | ἦς | ἦτε |
| III | ἦν | ἦσαν |
După οὐκ şi după anumite alte cuvinte, persoana a III-a sg. prezent activ indicativ a verbului εἰμί este accentuată pe prima silabă. Acest lucru nu se aplică celorlalte forme ale lui εἰμί. Astfel, avem οὐκ ἔστιν, dar οὐκ ἐσμέν.
A. Traduceţi în limba română:
1. ἠκούομεν τῆς φωνῆς αὐτοῦ ἐν ἐκείναις ταῖς ἡμέραις, νῦν δὲ οὐκέτι ἀκούομεν αὐτῆς.
2. ὁ δὲ μαθητὴς τοῦ κυρίου ἔλεγε παραβολὴν τοῖς ἀδελφοῖς αὐτοῦ.
3. ἀπέκτεινον οἱ δοῦλοι τὰ τέκνα σὺν τοῖς μαθηταῖς.
4. τότε μὲν κατέβαινον εὶς τὸν οἶκον, νῦν δὲ οὐκέτι καταβαίνω.
5. παρελαμβάνετε τὸν ἄρτον παρὰ τῶν δούλων καὶ ἠσθίετε αὐτόν.
6. διὰ τὴν ἀλήθειαν ἀπέθνησκον οἱ μαθηταὶ ἐν ταῖς ἡμέραις ἐκείναις.
7. συνήγεν οὗτος ὁ ἀπόστολος εἰς τὴν ἐκκλησίαν τοὺς μαθητὰς τοῦ κυρίου ἡμῶν.
8. νῦν μὲν διδασκόμεθα ὑπὸ τῶν ἀποστόλων, τότε δὲ ἐδιδάσκομεν ἡμεῖς τὴν ἐκκλησίαν.
9. ὁ κύριος ἡμῶν ᾖρε τὰς ἁμαρτίας ἡμῶν.
10. τότε μὲν ἀνέβαινον εἰς τὸ ἱερόν, νῦν δὲ οὐκέτι ἀναβαίνουσιν.
11. πονηροὶ ἦτε, ἀγαθοὶ δὲ ἐστέ.
12. ὑμεῖς μέν ἐστε ἀγαθοί, ἡμεῖς δέ ἐσμεν πονηροί.
13. τότε ἤμην ἐν τῷ ἱερῷ καὶ ἐδίδασκέ με ὁ κύριος.
14. λέγομεν ὑμῖν ὅτι ἐν τῷ οἴκῳ ὑμῶν ἦμεν.
15. ἐξέβαλλες αὐτούς ἐκ τοῦ ἱεροῦ.
16. ἀπέστελλον οἱ ἄνθρωποι τοὺς δούλους αὐτῶν πρός με.
17. ὁ κύριος ἀπέστελλεν ἀγγέλους πρὸς ἡμᾶς.
18. ἐν τῷ κόσμῳ ἦν καὶ ὁ κόσμος οὐκ ἔβλεπεν αὐτόν.
19. δοῦλος ἦς τοῦ πονηροῦ, ἀλλὰ νῦν οὐκέτι εἶ δοῦλος.
20. τοῦτό ἐστι τὸ δῶρον τοῦ ἀνθρώπου, καλὸν δὲ οὐκ ἔστιν.
B. Traduceţi în limba greacă:
1. Slujitorul spunea aceste cuvinte împotriva lor.
2. Potrivit cuvântului apostolului, ei se suiau în templu.
3. Domnul era în templul Său.
4. Ei ne omorau copiii.
5. Voi mureaţi în acele zile din pricina Împărăţiei lui Dumnezeu.
6. Tu ridicai păcatele ucenicilor Tăi.
7. Proorocul trimitea aceiaşi slujitori în casa cea mică.
8. Noi nu mai suntem păcătoşi, pentru că suntem mântuiţi de Domnul din păcatul inimilor noastre.
9. Eu primeam această pâine de la slujitorii apostolului.
10. Atunci el scria aceste lucruri fraţilor săi.
11. În ceasul acela noi eram în pustie cu Domnul.
12. Ei sunt buni, dar erau răi.
13. Tu erai bun, dar noi eram păcătoşi.
14. Atunci eram slujitor, dar acum sunt fiu.
15. Fiii proorocilor adunau laolaltă aceste lucruri în templu.
16. Acum sunt trimis de Domnul la copiii ucenicilor, dar atunci eu trimiteam pe oamenii drepţi în pustie.