Curs de greacă biblică pentru începători

Lecţia 18

Participiul aorist activ şi mediu
Folosirea participiului aorist (continuare)
Negaţiile οὐ şi μή

1801. Vocabular

Participiul aorist activ şi mediu

1802. Declinarea participiului aorist activ al verbului λύω

1803. Ca şi participiul prezent indicativ, participiul aorist indicativ este declinat după modelul declinării a III-a la masculin şi neutru, şi după modelul declinării I la feminin.

1804. Particula σα, care este caracteristică sistemului aorist, apare peste tot, adăugată fiind la rădăcina verbului. Se va observa că augmentul apare numai la modul indicativ. Astfel, cu toate că aoristul activ indicativ al lui λύω este ἔλυσα, participiul aorist activ nu este ἔλυσας ci λύσας, și cu toate că aoristul activ indicativ al lui ἀκούω este ἤκονσα, participiul aorist activ nu este ἠκούσας ci ἀκούσας.

1805. Declinarea participiului aorist mediu al verbului λύω

1806. Ca şi participiul prezent activ şi mediu, participiul aorist mediu (participiul aorist pasiv este diferit) este declinat ca oricare alt adjectiv de declinarea a II-a, respectiv declinarea I.

1807. Ca şi participiul aorist activ, respectiv restul sistemului aorist, participiul aorist mediu se formează pe rădăcina aoristă. Particula caracteristică σα apare peste tot.

1808. Declinarea participiului aorist II activ al verbului βλέπω

1809. Se va observa că participiul aorist II este declinat ca şi participiul prezent activ, cu diferenţa că are accent neregulat.

1810. Ne vom aminti că augmentul se foloseşte numai la modul indicativ. Atunci când se formează participiul aorist, augmentul trebuie deci eliminat din cea de-a treia din formele principale ale verbului respectiv. În cazul verbelor neregulate, ca de exemplu βλέπω (ὁράω), eliminarea augmentului din forma de aorist II poate cauza dificultăţi. Cea de-a treia formă a verbului βλέπω (ὁράω) este εἶδον. Fără augment, rădăcina de aorist II este ιδ-, deoarece ι a fost în acest caz augmentat în mod neregulat la ει. Pe de altă parte, participiul aorist al lui λέγω este εἰπών (εἶπον fiind aoristul II indicativ), deoarece în acest caz rădăcina aoristului II a fost εἰπ- şi, aceasta fiind deja considerată suficient de lungă, nu a mai fost augmentată.

1811. Cu excepţia puţinelor situaţii în care, pentru a găsi rădăcina, este mai dificil să se elimine augmentul din forma a treia a verbelor, la care să se adauge -ων pentru a forma participiul, studentul trebuie să fie în stare să facă acest lucru singur. Astfel, dacă găseşte în exerciţii forma ἀποθανών, studentul trebuie să vadă că în această formă se află participiul unui aorist II, al cărui indicativ (cu augment) este ἀπέθανον. Această din urmă formă, având în vedere că verbul este neregulat, se găseşte în dicţionare.

1812. Participiul aorist II mediu este declinat ca şi participiul prezent mediu, diferenţa constând doar în aceea că primul se formează pe rădăcina prezentului, iar al doilea pe rădăcina aoristului II. Astfel, λαβόμενος este participiul aorist II mediu al verbului λαμβάνω, ἔλαβον fiind indicativul activ aorist II al aceluiaşi verb (a treia din cele şase forme principale).

1813. Folosirea participiului aorist

Aşa cum s-a arătat la §1706, timpul participiului este în funcţie de timpul verbului principal; astfel, participiul aorist descrie o acţiune care este anterioară acţiunii verbului principal, fie că aceasta este trecută, prezentă sau viitoare.

Exemple:

ὁ ἀπόστολος εἰπὼν ταῦτα ἐν τῷ ἱερῷ βλέπει τὸν κύριον.
După ce a spus aceste lucruri în templu, apostolul Îl vede pe Domnul.

Participiul aorist εἰπών denotă o acţiune anterioară celei descrise de verbul βλέπει. Compară Exemplul (1) de la §1705.

εἰπὼν ταῦτα ἀπῆλθεν.
După ce a spus aceste lucruri, a plecat.

εἰπὼν ταῦτα ἀπέρχεται.
După ce a spus aceste lucruri, el pleacă.

προσῆλθον αὐτῷ εἰπόντι ταῦτα.
Ei au venit la el după ce spusese aceste lucruri.
De comparat această propoziţie cu propoziţia:
προσῆλθον αὐτῷ λέγοντι ταῦτα.
Ei au venit la el în timp ce spunea aceste lucruri.

ἐλθόντες πρὸς τὸν κύριον ὀψόμεθα αὐτόν.
După ce vom fi venit la Domnul, Îl vom vedea.

1814. Participiul aorist poate fi folosit desigur în poziţie atributivă sau substantivală cu ajutorul articolului (vezi §1707,1708).

Exemplu:

ὁ μαθητὴς ὁ ἀκούσας ταῦτα ἐν τῷ ἱερῷ ἦλθεν εἰς τὸν οἶκον.
Ucenicul care auzise aceste lucruri în templu a venit în casă.

Pe de altă parte, avem:

ὁ μαθητὴς ἀκούσας ταῦτα ἐν τῷ ἱερῷ ἦλθεν εἰς τὸν οἶκον.
Ucenicul, după ce a auzit aceste lucruri, s-a dus în casă.

Un alt exemplu:

ὁ ἀκούσας ταῦτα ἀπῆλθεν.
Cel care auzise aceste lucruri a plecat.

Pe de altă parte, avem:

ἀκούσας ταῦτα ἀπῆλθεν.
După ce a auzit aceste lucruri, el a plecat.

În prima propoziţie, ὁ ἀκούσας arată despre cine este vorba, pe câtă vreme ἀκούσας fără articol doar adaugă un detaliu despre o persoană care este desemnată în cadrul propoziţiei sau nu este desemnată deloc.

Un alt exemplu:

εἶδον τοὺς εἰπόντας ταῦτα.
Eu i-am văzut pe cei ce spuseseră aceste lucruri.

Este folositor ca studentul să compare aceste exemple cu exemplele date la participiul prezent.

1815. Negaţiile οὐ şi μή

Negaţia pentru modul indicativ este οὐ, iar pentru celelalte moduri, inclusiv pentru infinitiv şi participiu, aceasta este μή.

Exemplu:

ὁ μὴ πιστεύων οὐ σώζεται.
Cel ce nu crede nu este mântuit.

În acest exemplu, μή neagă participiul πιστεύων, iar οὐ neagă indicativul σώζεται.

1816. Exerciţii

A. Traduceţi în limba română:

1. λαβόντες ταῦτα παρὰ τῶν πιστευόντων εἰς τὸν κύριον ἐξήλθομεν εἰς τὴν ἔρημον.
2. πισταί εἰσιν αἱ δεξάμεναι τοὺς διωκομένους ὑπὸ τοῦ ἄρχοντος.
3. εἴδομεν αὐτοὺς μένοντας ἐν τῷ οἶκῳ καὶ ἐξελθόντας ἐξ αὐτοῦ.
4. οἱ ἰδόντες τὸν κύριον ἦλθον πρὸς τοὺς ἀγαγόντας τὸν μαθητὴν ἐκ τοῦ ἱεροῦ.
5. ταῦτα εἴπομεν περὶ τοῦ σώσαντος ἡμᾶς.
6. οὗτοί εἰσιν οἱ κηρύξαντες τὸ εὐαγγέλιον, ἀλλ' ἐκεῖνοί εἰσιν οἱ διώξαντες τοὺς πιστεύοντας.
7. προσενεγκόντες τῷ κυρίῳ τὸν διωκόμενον ὑπὸ τοῦ ἄρχοντος τοῦ πονηροῦ ἀπήλθετε εἰς ἄλλον τόπον.
8. προσῆλθον τῷ κυρίῷ ἐλθόντι εἰς τὸ ἱερόν.
9. ἐπίστευσας εἰς αὐτὸν εἰπόντα ταῦτα.
10. ταῦτα εἶπον ἐξελθὼν ἐκ τῆς ἐκκλησίας.
11. ὁ μὴ ἰδὼν τὸν κύριον οὐκ ἐπίστευσεν εἰς αὐτόν.
12. ταῦτα εἶπεν ὁ κύριος ἔτι ὤν ἐν τῇ ὁδῷ τοῖς ἐξελθοῦσιν ἐκ τοῦ οἴκου καὶ πορευομένοις μετ' αὐτοῦ.
13. ἀκούσαντες τὰ λεγόμενα ὑπὸ τοῦ κυρίου ἐπίστευσαν εἰς αὐτόν.
14. εἴδομεν τοὺς γενομένους μαθητὰς τοῦ κυρίου καὶ ἔτι μένοντας ἐν τῇ ἐλπίδι αὐτῶν τῇ πρώτῃ.
15. τὰ τέκνα τὰ λαβόντα ταῦτα ἀπὸ τῶν ἀκουσάντων τοῦ κυρίου εἶδον αὐτὸν ἔτι ὄντα ἐν τῷ οἴκῳ.
16. ἰδοῦσαι αὗται τὸν κηρύξαντα τὸ εὐαγγέλιον ἐκεῖνο ἦλθον πρὸς αυτὸν ἐρχόμενον εἰς τὸν οἶκον.
17. οἱ ἄγγελοι οἱ πεσόντες ἐκ τοῦ οὐρανοῦ πονηροὶ ἦσαν.
18. ἰδόντες τοὺς ἔτι ὄντας ἐν τῷ ἱερῷ ἐκήρυξαν αὐτοῖς τὴν βασιλείαν τοῦ θεοῦ.
19. ταῦτα ἀπεκρίθη τοῖς προσενεγκοῦσιν αὐτῷ τὰ τέκνα.
20. ἀπήλθομεν μὴ ἰδόντες τὸν διδάξαντα ἡμᾶς.

Cheia exercițiului

B. Traduceţi în limba greacă:

1. Cei ce nu l-au văzut pe apostol nu-l cunosc.
2. Eu nu l-am văzut pe cel ce crezuse în Domnul.
3. Eu l-am văzut după ce crezuse în Domnul, dar voi l-aţi văzut pe când era încă în împărăţia celui rău.
4. După ce noi am auzit aceste lucruri am crezut în cel ce murise pentru noi.
5. Noi am venit la cei ce mergeau pe drum.
6. Îl vom vedea pe apostol după ce vom fi mers în casa aceasta.
7. Oamenii aceia au spus celor ce intraseră în casă că Domnul este bun.
8. În timp ce spuneam aceste lucruri intram în casa noastră.
9. După ce au primit aceste daruri de la cei ce le aduseseră, ei s-au adunat în biserică.
10. Acestea sunt femeile care l-au primit pe cel ce le învăţase.
11. După ce aceştia Îl văzuseră pe Domnul, au fost aduşi la dregători.
12. Ucenicii care veniseră în biserică au fost botezaţi de apostolii care-L văzuseră pe Domnul.
13. Orbul care îl primise pe acesta era cu cei ce-l prigoneau.
14. Duhurile necurate care erau scoase afară au spus acest lucru celui ce le scotea.
15. Pe când noi mergeam prin pustie, i-am învăţat pe cei ce erau cu noi.
16. Noi l-am văzut pe slujitor după ce crezuse în Domnul şi pe când era încă în casă.

Cheia exercițiului