Curs de greacă biblică pentru începători

Lecţia 22

Verbe contrase

2201. Vocabular

2202. Reguli de contragere

Două vocale, sau o vocală şi un diftong, sunt adeseori unite într-o singură vocală sau un singur diftong. Procesul prin care se realizează aceasta se numeşte contragere.

2203. Se va presupune desigur că acest fenomen apare atunci când cele două vocale sau vocala şi diftongul fac parte din acelaşi cuvânt.

2204. Regulile de contragere sunt următoarele:

I. Vocală + vocală

1. O vocală deschisă şi una închisă - atunci când cea deschisă este înaintea celeilalte - se unesc în diftongul compus din cele două vocale. Exemplu: ε-ι se transformă în ει. Trebuie observat că atunci când vocala închisă se află înaintea celei deschise, nu se formează un diftong: cele două vocale vor face parte din silabe diferite. Exemplu: ἱ-ε-ρόν.

2. Două vocale asemănătoare se transformă în vocala corespondentă lungă.

Exemple:

α-α se transformă în α lung
ε-η se transformă în η
ο-ω se transformă în ω

3. Totuşi, ε-ε se transformă în ει iar ο-ο se transformă în ου.

4. Sunetul ο (ο sau ω) are prioritate asupra sunetelor α, ε, η (fie că ο este înainte sau după) şi determină formarea lui ω.

Exemple:

α-ο se transformă în ω
ε-ω se transformă în ω

5. Totuşi, ε-ο şi ο-ε se transformă în ου. Această regulă constituie o excepţie a regulii 4.

6. Atunci când α şi ε sau η sunt alăturate, prima dintre vocale are prioritate asupra celeilalte şi se transformă în vocala sa lungă.

Exemple:

α-ε şi α-η se transformă în α lung
ε-α se transformă în η.

II. Vocală + diftong

1. O vocală dispare prin absorbţie înaintea unui diftong care începe cu aceeaşi vocală.

Exemple:

ε-ει se transformă în ει
ο-ου se transformă în ου

2. Când o vocală se află înaintea unui diftong care nu începe cu aceeaşi vocală, aceasta se contrage cu prima vocală a diftongului. Cea de-a doua vocală a diftongului dispare, cu excepţia cazului în care aceasta este ι, când ea devine ι subscris.

Exemple:

α-ει se transformă în ᾳ (α este contrasă cu ε conform I.6, iar ι devine subscris)
α-ου se transformă în ω (α este contrasă cu ο conform I.4, iar υ dispare)
ε-ου se transformă în ου (ε este contrasă cu ο conform I.5, iar υ dispare).

3. Totuşi, ο-ει şi ο-ῃ se transformă în οι.

III. Accentul silabelor contrase

1. Dacă una din silabele contrase a avut accent, silaba care rezultă prin contragere primeşte accent. Dacă silaba rezultantă este penultimă sau antepenultimă, felul de accent va fi determinat de regulile generale de accentuare. Dacă silaba rezultată este ultimă, accentul ei va fi circumflex.

Exemple:

a) φιλέομεν se transformă în φιλουμεν, conform I.5. Deoarece una din cele două silabe care s-au unit, formând diftongul ου, are accent, acest diftong rezultat trebuie să aibă accent. Regulile generale de accentuare spun că dacă ultima silabă este scurtă, penultima - dacă este accentuată - va avea accent circumflex. De aceea, accentuarea se face astfel: φιλοῦμεν.

b) τιμαόμεθα se transformă în τιμωμεθα, conform I.4. Deoarece una din cele două silabe care s-au unit pentru a forma ω a avut accent, ω trebuie să aibă accent. Dar în conformitate cu regulile generale de accentuare, numai un accent ascuţit poate să stea pe antepenultima silabă. De aceea, modul corect de accentuare este τιμώμεθα.

c) δηλόεις se transformă în δηλοις, conform II.3. Deoarece una din cele două silabe care s-au unit pentru a forma οι a avut accent, οι trebuie de asemenea să aibă accent. Regulile generale de accentuare ar permite ca pe o silabă ultimă să stea fie un accent ascuţit, fie unul circumflex. Dar, cum am arătat mai sus, deoarece această silabă ultimă rezultă prin contragere, modul corect de accentuare este δηλοῖς.

2. Dacă nici una din silabele contrase nu a avut accent, nici silaba rezultată nu va avea accent. Exemplu: ἐφίλεε se transformă în ἐφιλει, conform I.3. Deoarece nici una din silabele contrase pentru a forma ει nu a fost accentuată, nici ει nu va primi accent. Modul corect de accentuare va fi deci ἐφίλει.

Sistemul prezentului la verbele contrase

2205. Studentul va face următorul exerciţiu: va scrie formele necontrase ale verbelor τιμάω, φιλέω, δηλόω, la toate modurile studiate pentru timpurile prezent şi imperfect, iar apoi va scrie în dreptul lor formele corespunzătoare contrase, aplicând regulile de contragere. Rezultatele pot fi verificate cu ajutorul tabelelor de conjugare prezentate la §3336, 3337, 3338.

2206. Trebuie observat că există două excepţii la aceste reguli:

(1) Prezentul activ infinitiv al verbelor în -αω se contrage de la -άειν la -ᾶν, în loc de -ᾷν;
(2) Prezentul activ infinitiv al verbelor în -οω se contrage de la ο-ειν la -οῦν, în loc de -οῖν.

2207. Contragerea are loc pentru toate formele declinării participiului.

2208. În general, formele necontrase ale acestor verbe în -άω, -έω şi -όω nu apar în Noul Testament. Motivul pentru care în dicţionare se dau formele necontrase, şi nu cele contrase, la prezent activ indicativ persoana I singular, este acela că pentru a putea conjuga verbul trebuie cunoscută forma lui necontrasă, căci este o mare diferenţă între situaţiile în care, de exemplu, forma τιμῶ este contrasă de la τιμάω, τιμέω, sau τιμόω.

Formele principale ale verbelor în -άω, -έω şi -όω

2209. Verbele a căror rădăcină se termină în vocală, de obicei lungesc acea vocală (α şi ε fiind ambele lungite la η) înainte de aplicarea sufixelor de timp (de exemplu, -σο/ε la sistemul viitor, -σα la sistemul aorist I şi -θε la sistemul aorist pasiv). Astfel, formele principale ale verbului τιμάω, atâtea câte le-am învăţat deja, sunt: τιμάω, τιμήσω, -, -, ἐτιμήθην (nu τιμάω, τιμάσω, etc.); formele principale ale verbului φιλέω sunt: φιλέω, φιλήσω, etc.; iar pentru verbul δηλόω avem: δηλόω, δηλώσω, etc. Trebuie observat că această lungire a vocalei finale a rădăcinii acestor verbe „contrase” nu are nimic în comun cu contragerea. Contragerea apare numai în sistemul prezentului.

2210. Este foarte important ca studentul să înveţe şi inversul procesului implicat în această regulă.

Astfel, dacă se găseşte în exerciţiile de traducere forma φανερωθείς, studentul trebuie să-şi dea seama mai întâi că particula -θε în φανερωθείς este în mod evident semnul sistemului aorist pasiv. Rădăcina verbului, după îndepărtarea sufixului de timp, trebuie să fie φανερω-. Dar, deoarece vocala finală a rădăcinii verbului este lungită înainte de sufixul de timp -θε, rădăcina verbului a fost φανερο- şi verbul a fost φανερόω.

Sau, dacă se găseşte forma ἠρωτήθη, studentul trebuie mai întâi să-şi dea seama că -θη este evident terminaţia aoristului pasiv indicativ, persoana a III-a singular, precum în cazul lui ἐλύθη. Dar aoristul pasiv indicativ are augment, care, dacă verbul începe cu o vocală, constă în lungirea acelei vocale. De aceea, pentru a obţine verbul, vocala η de la începutul lui ἠρωτήθη trebuie scurtată. Dar η este varianta lungită fie a lui α, fie a lui ε. Nu se poate determina deci dacă verbul începe cu α sau cu ε. Din nou, vocala η dinaintea lui -θη în cuvântul ἠρωτήθη face parte din forma lungită a rădăcinii verbului. Rădăcina verbului se termină deci fie în α, fie în ε. În consecinţă, există patru posibilităţi cu privire la forma verbală din care provine cuvântul ἠρωτήθη. Acesta poate proveni din ἀρωτέω sau din ἀρωτάω sau din ἐρωτέω sau din ἐρωτάω. Încercând toate acestea cu dicţionarul, vom constata că ultima variantă este cea corectă.

2211. O excepţie de la regula pe care tocmai am formulat-o este cuvântul καλέω. Acesta nu lungeşte ε-ul final al rădăcinii înainte de σ-ul sistemului viitor sau al celui aorist. Mai mult, aoristul pasiv se formează în mod neregulat.

2212. Exerciţii

A. Traduceţi în limba română:

1. οὐκ εὐλογήσει ὁ θεὸς τὸν μὴ περιπατοῦντα κατὰ τὰς ἐντολὰς τοῦ Ἰησοῦ.
2. οἱ ἀγαπώμενοι ὑπὸ τοῦ Ἰησοῦ ἀγαπώσι τὸν ἀγαπώντα αὐτούς.
3. λαλοῦντος τοῦ Ἰησοῦ τοῖς ἀκολουθοῦσιν ἤρξατο ὁ ἄρχων παρακαλεῖν αὐτὸν ἀπελθεῖν.
4. ἀκολουθήσαντες τῷ λαλήσαντι ταῦτα ζητήσωμεν τὸν οἶκον αὐτοῦ.
5. εἰ ἀγαπῶμεν τὸν θεόν, τηρῶμεν τὰς ἐντολὰς αὐτοῦ καὶ ποιῶμεν τὰ λαλούμενα ἡμῖν ὑπὸ τοῦ Ἰησοῦ.
6. τοῦτο ποιήσαντος τοῦ Ἰησοῦ ἐλάλει περὶ αὐτοῦ ὁ θεραπευθεὶς τῷ ἀκολουθοῦντι ὄχλῳ.
7. ἐθεώρουν οἱ ἀπόστολοι τὰ ἔργα τὰ ποιούμενα ὐπὸ Ἰησοῦ ἐν τῷ περιπατεῖν αὐτοὺς σὺν αὐτῷ.
8. μετὰ τὸ βληθῆναι εἰς φυλακὴν τὸν προφήτην οὐκέτι περιεπάτει ὁ Ἰησοῦς ἐν τῇ χώρᾳ ἐκείνῃ.
9. οἱ ἀγαπῶντες τὸν θεὸν ποιοῦσι τὰς ἐντολὰς αὐτοῦ.
10. ταῦτα ἐποίουν τῷ Ἰησοῦ καὶ οἱ θεραπευθέντες ὑπ' αὐτοῦ.
11. ἐζήτουν αὐτὸν οἱ ὄχλοι, ἵνα θεωρῶσι τὰ ποιούμενα ὑπ' αὐτοῦ.
12. οὐ φιλοῦσι τὸν Ἰησοῦν οἱ μὴ ποιοῦντες τὰς ἐντολὰς αὐτοῦ.
13. ἀγαπῶμεν τὸν θεὸν ἐν ταῖς καρδίαις ἡμῶν ἀγαπῶντες καὶ τοὺς ἀδελφούς.
14. ταῦτα ἐλάλησεν ὁ Ἰησοῦς τοῖς ἀκολουθοῦσιν αὐτῷ ἔτι περιπατῶν μετ' αὐτῶν ἐν τῇ χώρᾳ τῶν Ἰουδαίων.
15. ἐὰν μὴ περιπατῶμεν κατὰ τὰς ἐντολὰς τοῦ Ἰησοῦ, οὐ θεωρήσομεν τὸ πρόσωπον αὐτοῦ.
16. μετὰ τὸ καλέσαι αὐτοὺς τὸν Ἰησοῦν οὐκέτι περιεπάτουν ἐν ταῖς ὁδοῖς τοῦ πονηροῦ οὐδὲ ἐποίουν τὰ πονηρά.
17. ταῦτα ἐποιεῖτε ἡμῖν διὰ τὸ ἀγαπᾶν ὑμᾶς τὸν καλέσαντα ὑμᾶς εἰς τὴν βασιλείαν αὐτοῦ.
18. τῷ Ἰησοῦ λαλήσαντι ταῦτα μετὰ τὸ ἐγερθῆναι ἐκ νεκρῶν προσεκύνησαν οἱ κληθέντες ὑπ' αὐτου.
19. ἐθεώρουν τὸν Ἰησοῦν σταυρούμενον ὑπὸ τῶν στρατιωτῶν αἱ ἀκολουθήσασαι αὐτῷ ἐκ τῆς Γαλιλαίας.
20. οὐ θεωρήσομεν αὐτὸν ἐὰν μὴ ἀκολουθῶμεν αὐτῷ περιπατοῦντι ἐν τῇ Γαλιλαίᾳ.

B. Traduceţi în limba greacă:

1. Acele lucruri le-a spus Isus celor ce l-au urmat din Galilea.
2. Eu îl priveam pe cel ce m-a iubit şi a murit pentru mine.
3. Să ne închinăm celui ce face aceste lucruri şi să binecuvântăm numele lui cel sfânt.
4. Cei ce-l priveau pe când umbla în Galilea spuneau că nu doresc să-l urmeze.
5. După ce îl urmaseră pe Isus pe când el umbla în Galilea, ei l-au privit de asemenea după ce a fost înviat din morţi.
6. Să-l căutăm pe cel ce ne-a spus cuvinte de speranţă.
7. Să binecuvântăm numele celui ce a umblat cu noi în lume şi a fost răstignit pentru noi.
8. Dacă îl urmezi pe cel ce face aceste lucruri, îl vei privi în slava sa.
9. Dacă nu-i iubim pe cei ce ne binecuvintează, nu-i vom iubi pe cei ce fac lucruri rele.
10. El ne iubeşte şi ne arată slava sa, pentru ca noi să-l binecuvântăm pe Dumnezeu întotdeauna.
11. Pe când mulţimea îl urma pe Isus şi asculta lucrurile ce erau spuse de el, dregătorii spuneau că ei nu-l iubesc.
12. Voi arăta celor ce mă urmează lucrurile ce mi-au fost arătate de Isus.
13. Aceştia sunt cei ce-l iubesc pe Isus şi au privit lucrările lui şi au fost chemaţi în împărăţia sa.
14. Fratele său l-a îndemnat să-l urmeze pe Isus pentru ca să poată fi cu el veşnic.
15. Această pildă o spunem celor ce-l iubesc pe Dumnezeu şi ţin poruncile lui.
16. Acesta este copilul care-l binecuvintează pe Dumnezeu şi-l iubeşte.