| α | | Lecția |
| ἀγαγών | participiul aorist II activ al lui ἄγω | (18) |
| ἀγαθός, -ή, -όν | bun | (5) |
| ἀγαπάω | iubesc ; în Noul Testament este cuvântul cel mai frecvent folosit, şi are sensul cel mai înalt, pentru noţiunea de a iubi | (22) |
| ἀγάπη, ἡ | dragoste | (8) |
| ἄγγελος, ὁ | înger, trimis, sol, vestitor | (6) |
| ἁγιάζω | sfinţesc, consacru | (27) |
| ἅγιος, -α, -ον | sfânt , οἱ ἅγιοι sfinţii | (16) |
| ἀγρός | ţarină, câmp, ogor | (27) |
| ἄγω | duc, aduc, conduc; ἄγε, ἄγετε, mai rar ἄγωμεν, interj. hai, haideți, să mergem | (6) |
| ἀδελφός, ὁ | frate | (3) |
| αἵμα, αἵματος, τό | sânge | (16) |
| αἴρω, ἀρῶ, ἦρα, ἦρκα, ἦρμαι, ἤρθην | iau, ridic | (10) |
| αἰτέω | cer, cer de la cineva | (26) |
| αἰών, αἰῶνος, ὁ | secol, veac, epocă, timp, eră; εἰς τὸν αἰῶνα, întotdeauna, în veci; εἰς τοὺς αἰῶνας τῶν αἰώνων, în vecii vecilor | (16) |
| αἰώνιος, -ον | adj. cu două terminaţii, femininul fiind identic cu masculinul ( -ος ) la toate formele, veşnic | (30) |
| ἀκήκοα | perf. act. ind. al lui ἀκούω | (28) |
| ἀκολουθέω | însoţesc, urmez pe, merg cu, vin după ; de obicei, cere dativ. | (22) |
| ἀκούω | (poate primi genitivul, dar poate primi de asemenea și acuzativul), aud, ascult | (9) |
| ἀλήθεια, ἡ | adevăr | (4) |
| ἀληθής, -ές | neascuns, adevărat, sincer, real, autentic | (24) |
| ἀλλά | conj. (mai puternic adversativă decât δέ ), dar, ci, însă | (9) |
| ἀλλήλων | pronume personal reciproc, unul pe altul | (23) |
| ἄλλος, -η, -ο | altul | (5) |
| ἁμαρτάνω | rătăcesc, mă înşel, săvârşesc o greşeală, păcătuiesc | (20) |
| ἁμαρτία, ἡ | păcat | (8) |
| ἁμαρτωλός, ὁ | păcătos | (9) |
| ἀναβαίνω | merg în sus, (mă) urc, (mă) sui | (10) |
| ἀναβλέπω, ἀναβλέψω | (cea de-a doua formă este viitorul), ridic ochii spre cer, privesc spre cer, recapăt vederea | (12) |
| ἀναλαμβάνω | iau, duc, port dintr-un loc într-altul; ridic, înalț | (15) |
| ἀνήρ, ἀνδρός, ὁ | bărbat (bărbat adult, în opoziţie cu femeia sau copilul), soţ | (24) |
| ἄνθρωπος, ὁ | om | (3) |
| ἀνίστημι | tranzitiv: ridic, înviez (la prezent, viitor şi aorist I activ); intranzitiv: mă scol, mă ridic, înviez (la aorist II perfect activ, şi la mediu). | (32) |
| ἀνοίγω | deschid ; pentru formele principale ale acestui verb şi a altor verbe, se va consulta dicţionarul | (31) |
| ἀντί | prep. cu gen. în faţa, în locul, în schimb; în compensație, pentru | (30) |
| ἀπάγω | duc, mân | (10) |
| ἀπέθανον | aoristul II al lui ἀποθνήσκω | (18) |
| ἀπεκρίθην | aoristul indicativ (în formă de pasiv) al lui ἀποκρίνομαι | (18) |
| ἀπέρχομαι | dep., mă duc, plec, mă îndepărtez | (11) |
| ἀπό | prep. cu Gen. de la, din | (6) |
| ἀποδίδωμι | înapoiez, dau ceea ce se cuvine sau este promis, plătesc, restitui | (30) |
| ἀποθανοῦμαι | viitorul (deponent al) lui ἀποθνήσκω | (23) |
| ἀποθνήσκω | mor | (10) |
| ἀποκρίνομαι | verb deponent, primeşte dativul, răspund | (9) |
| ἀποκτείνω | ucid | (10) |
| ἀποκτενῶ, ἀπέκτεινα | viit. şi aor. lui ἀποκτείνω | (23) |
| ἀπόλλυμι (sau ἀπολλύω) | ucid, pierd, fac să piară, distrug; pier (mediu) | (31) |
| ἀπολύω, ἀπολύσω, ἀπέλυσα | eliberez, dezleg | (13) |
| ἀποστελῶ, ἀπέστειλα | viit. şi aor. lui ἀποστέλλω | (23) |
| ἀποστέλλω | trimit (cu o însărcinare; πέμπω înseamnă trimit , în general) | (10) |
| ἀπόστολος, ὁ | trimis, sol, apostol | (3) |
| ἄρτος, ὁ | pâine | (10) |
| ἀρχή, ἡ | început | (31) |
| ἀρχιερεύς, ἀρχιερέως, ὁ | mare preot, arhiereu | (24) |
| ἄρχω | primeşte genitivul, cârmuiesc, domnesc, stăpânesc ; forma medie înseamnă încep | (9) |
| ἄρχων, ἄρχοντος, ὁ | cârmuitor, conducător, fruntaş, domn, dregător | (16) |
| ἀρῶ, ἦρα | viit. şi aor. lui αἴρω | (23) |
| αὐτός, ή, ό | A. pron. pers. III sg., el, ea ; B. pron. de întărire (neprecedat de articol), însuşi, însăşi ; C. pron. dem., acelaşi, aceeaşi | (7) |
| ἀφίημι | dau drumul, permit, părăsesc, iert; las ; când înseamnă „a ierta”, ἀφίημι primeşte acuzativul lucrului iertat şi dativul persoanei căreia i se iartă. | (31) |
| β | | |
| βαίνω | merg ; în NT, nu se foloseşte verbul simplu; este folosit doar în verbe compuse | (10) |
| βάλλω | arunc | (6) |
| βαλῶ | viit. lui βάλλω | (23) |
| βαπτίζω | (eu) botez | (8) |
| βασιλεία, ἡ | domnie, împărăţie | (4) |
| βασιλεύς, βασιλέως, ὁ | împărat | (24) |
| βεβάπτισμαι | perf. pas. ind. al lui βαπτίζω | (28) |
| βήσομαι | deponent, viitorul lui βαίνω | (12) |
| βιβλίον, τό | carte, act, înscris | (11) |
| βλέπω | văd, observ | (2) |
| γ | | |
| Γαλιλαία, ἡ | Galilea | (22) |
| γάρ | postpozitiv, căci, fiindcă | (14) |
| γέγονα | perf. ind. al lui γίνομαι . ( γίνεται = se întâmplă ) | (28) |
| γέγραφα, γέγραμμαι | perf. act. şi pas. ind. al lui γράφω | (28) |
| γενήσομαι | deponent, viitorul lui γίνομαι | (12) |
| γεννάω | nasc | (28) |
| γένος, γένους, τό | ceea ce se naşte, neam, seminţie, urmaşi, popor, gintă, gen, fel, soi, specie | (24) |
| γῆ, γῆς, ἡ | pământ (ca element, în opoziţie cu piatra); uscatul, pământul neclintit/stabil, ţară, ţinut (accentul circumflex se păstrează la toate cazurile deoarece aici a avut loc o contragere) | (27) |
| γίνομαι | dep. (primeşte nume predicativ, nu acuzativ), mă nasc, vin la viaţă, devin | (9) |
| γινώσκω | cunosc, ştiu | (2) |
| γνώσομαι | deponent, viitorul lui γινώσκω | (12) |
| γράμμα, γράμματος, τό | literă, caracter, semn al alfabetului | (16) |
| γραμματεύς, γραμματέως, ὁ | secretar, scrib, cărturar, iudeu învăţat, cunoscător al legii | (24) |
| γραφείς | participiul aorist II pasiv al lui γράφω (declinat ca şi un participiu aorist I pasiv) | (19) |
| γραφή, ἡ | scriptură, scriere | (4) |
| γράφω | scriu | (2) |
| γυνή, γυναικός, ἡ | femeie | (30) |
| δ | | |
| δαιμόνιον, τό | divinitate, demon, duh necurat/rău | (11) |
| δέ | însă, dar, ba chiar, și, aşadar, deci | (7) |
| δεῖ | verb impersonal, folosit numai la persoana a III-a (cere acuzativ), trebuie, se cuvine, este necesar | (21) |
| δείκνυμι (şi δεικνύω) | arăt, indic | (31) |
| δέχομαι | dep., primesc, iau | (11) |
| δηλόω | fac cunoscut, arăt, lămuresc, spun | (22) |
| διά | prep. cu Gen. prin mijlocul, prin, dintr-o parte în alta, peste, prin intermediul ; cu Ac. datorită, din cauza, în favoarea, pentru, în vederea | (6) |
| διδάξω | viitorul lui διδάσκω | (12) |
| διδάσκαλος, ὁ | învăţător, dascăl | (8) |
| διδάσκω | învăţ (pe cineva) | (2) |
| δίδωμι | dau, încredinţez, dau în grija cuiva, transmit, dau rod, produc | (30) |
| διέρχομαι | dep., merg prin mijlocul, traversez, străbat | (9) |
| δίκαιος, -α, -ον | drept, neprihănit | (5) |
| δικαιοσύνη, ἡ | dreptate | (20) |
| διώκω, διώξω | urmăresc, persecut, prigonesc | (12) |
| δοκέω | par, cred, sunt de părere, mi se pare | (32) |
| δόξα, ἡ | slavă, mărire, cinste | (4) |
| δοξάζω, δοξάσω | slăvesc | (12) |
| δοῦλος, ὁ | sclav, rob, slujitor, slugă | (3) |
| δύναμαι | deponent (sistemul prezent conjugat ca şi diateza medie a lui ἵστημι ), pot, sunt în stare | (32) |
| δύναμις, δυνάμεως, ἡ | putere, forţă, putinţă, minune | (32) |
| δύο | doi, două | (25) |
| δῶρον, τό | dar, cadou | (3) |
| ε | | |
| ἐάν | particulă condiţională, cu conjunctiv, dacă | (20) |
| ἑαυτοῦ, ῆς, οῦ | pronume reflexiv pers. a III-a sg. & pl., pers. I pl,. pers. a II-a sg. & pl., însuşi/însăşi | (23) |
| ἔβαλον | aoristul II al lui βάλλω | (14) |
| ἔβην | aorist II (în μι ) al lui βαίνω (conjugat ca şi aoristul II al lui ἵστημι ) | (32) |
| ἐβλήθην | aor. pas. al lui βάλλω | (15) |
| ἐγγίζω | mă apropii | (28) |
| ἐγγύς | adv. aproape, în apropiere | (27) |
| ἐγείρω | (intranz.) mă trezesc, mă deştept (din somn, din moarte), mă ridic, mă scol; (tranz.) trezesc, scol, deștept, înviez | (5) |
| ἐγενήθην | aor. pas. al lui γίνομαι | (15) |
| ἐγενόμην | aoristul II al lui γίνομαι | (14) |
| ἐγερῶ, ἦγειρα | viit. şi aor. lui ἐγείρω | (23) |
| ἐγήγερται | perf. pas. ind. pers. III sg. al lui ἐγείρω | (28) |
| ἔγνωκα | perf. act. ind. al lui γινώσκω | (28) |
| ἔγνων | aor. II (de formă mi) al lui γινώσκω | (30) |
| ἐγνώσθην | aor. pas. al lui γινώσκω | (15) |
| ἐγώ | pron. pers. I. sg., eu | (7) |
| ἐδιδάχθην | aor. pas. al lui διδάσκω | (15) |
| ἔθνος, ἔθνους, τό | popor, neam, naţie, etnie | (24) |
| εἰ | cu indicativ, dacă; adv., dacă (în întrebări indirecte) | (20, 26) |
| εἶδον | aoristul II al lui βλέπω | (14) |
| εἰμί | sunt | (7) |
| εἶπον | aoristul II al lui λέγω | (14) |
| εἰπών | participiul aorist II activ al lui λέγω | (18) |
| εἰρήνη, ἡ | pace | (4) |
| εἰς | prep. cu Ac. în, la, către, până la | (6) |
| εἷς, μία, ἕν | unu, una, unul singur, unic | (25) |
| εἰσέρχομαι | dep., intru, pătrund | (9) |
| ἐκ | ἐξ în faţa unei vocale; prep. cu Gen. din, dinspre, de la | (6) |
| ἐκβάλλω | arunc/dau afară; scot; alung, izgonesc | (10) |
| ἐκεῖ | adv. de loc, acolo | (19) |
| ἐκεῖνος, -η, -ο | pron. dem. acel, acela | (8) |
| ἐκήρυξα | aoristul lui κηρύσσω | (13) |
| ἐκηρύχθην | aor. pas. al lui κησύσσω | (15) |
| ἐκκλησία, ἡ | adunare, biserică | (4) |
| ἐκπορεύομαι | dep., ies, plec | (11) |
| ἔλαβον | aoristul II al lui λαμβάνω | (14) |
| ἐλεέω | am milă | (27) |
| ἐλεύσομαι | deponent, viitorul lui ἔρχομαι | (12) |
| ἐλήλυθα | perf. ind. al lui ἔρχομαι | (28) |
| ἐλήμφθην | aor. pas. al lui λαμβάνω | (15) |
| ἐλθών | participiul aorist II activ al lui ἔρχομαι | (18) |
| ἐλπίς, ἐλπίδος, ἡ | nădejde, speranţă | (16) |
| ἐμαυτοῦ, ῆς, οῦ | pronume reflexiv pers. I sg., eu însumi/însămi | (23) |
| ἐμός, -ή, -όν | adj. pos. aparţinând mie, al meu | (29) |
| ἔμπροσθεν | adv. înainte, înaintea, în faţa, în prezenţa (cu gen.) | (29) |
| ἐν | prep. cu Dat. în, pe, la, cu | (6) |
| ἐνεγκών | participiul aorist II activ al lui φέρω (la indicativ, aoristul I ἤνεγκα este mai frecvent folosit) | (18) |
| ἐντολή, ἡ | poruncă | (4) |
| ἐνώπιον | adv. înaintea, în faţa, sub privirile, în prezenţa (cu gen.) | (29) |
| ἕξ | num. indeclinabil, şase | (25) |
| ἐξέρχομαι | dep., ies, plec; vin, (despre lucruri) provin | (9) |
| ἔξεστι(ν) | verb impersonal, folosit numai la persoana a III-a (cere dativul persoanei pentru care „se cuvine să”), este îngăduit, este cu putinţă, este posibil, se cuvine | (21) |
| ἐξουσία, ἡ | drept, stăpânire, autoritate | (30) |
| ἔξω | adv. afară, în afara | (29) |
| ἕξω | viitorul lui ἔχω | (12) |
| ἐπαγγελία, ἡ | făgăduinţă, promisiune | (8) |
| ἐπερωτάω | întreb, pun la îndoială | (26) |
| ἐπί | prep., cu Genitiv: pe; spre, către; în; (de) la, din; lângă, alături; în față, înainte; în timpul, în momentul, în zilele; cu privire la, despre, în privinţa; în fruntea, peste; cu Dativ: pe; lângă, la; înăuntru, în; către, spre, împotriva; după, în spatele, în urma; peste, după; în plus, pe lângă; peste, în fruntea; în puterea, sub autoritatea, depinzând de; pentru, în cinstea; în, în timpul; după, în continuare; referitor la, în ceea ce priveşte, pentru; potrivit cu, după, conform; cu Acuzativ: pe; către, spre, în direcţia, (până) la; împotriva, contra; prin, de-a lungul, pe, peste; printre; vreme de, timp de; pentru, după; ; această prepoziţie este extrem de comună, dar destul de dificilă. Diferitele ei utilizări trebuie învăţate prin observare, atunci când acestea sunt întâlnite. | (23) |
| ἐπιστρέφω, ἐπιστρέψω, ἐπέστρεψα | (mă) întorc către, (mă) îndrept spre | (13) |
| ἐπιτίθημι | pune pe, aşez pe (cu acuzativul lucrului pus şi dativul persoanei sau lucrului peste care este pus). | (31) |
| ἐπορεύθην | aor., în formă de pasiv, al lui πορεύομαι | (15) |
| ἔργον, τό | lucrare, faptă, lucru | (11) |
| ἔρημος, ἡ | deşert, pustiu | (5) |
| ἐρρέθην | aor. pas. ind. al lui λέγω (aor. pas. part. ῥηθείς ) | (28) |
| ἔρχομαι | dep., vin, sosesc, merg, mă duc | (9) |
| ἐρωτάω | întreb pe cineva, a întreb pe cineva ceva, rog, cer . Iniţial, ἐρωτάω a însemnat întreb , în sensul de interoghez , iar αἰτέω a însemnat cer . În Noul Testament însă, ἐρωτάω este adesea folosit în ambele aceste sensuri. | (26) |
| ἐσθίω | mănânc | (10) |
| ἔσομαι | viit. lui εἰμί | (23) |
| ἔσχατος, -η, -ον | ultimul, cel din urmă | (5) |
| ἔσχον | aor. II al lui ἔχω | (30) |
| ἕτερος, -α, -ον | altul (uneori, dar nu întotdeauna, implică o diferenţă de fel, pe când ἄλλος adeseori denotă o distincţie de număr) | (32) |
| ἔτι | încă, mai | (11) |
| ἑτοιμάζω, ἑτοιμάσω, ἡτοίμασα | pregătesc | (13) |
| ἔτος, ἔτους, τό | an | (25) |
| εὐαγγελίζομαι | deponent, cu forme medii, predic Evanghelia (cu acuzativul lucrului predicat şi, fie acuzativul, fie dativul persoanei căreia i se predică). | (20) |
| εὐαγγέλιον, τό | veste bună, evanghelie | (8) |
| εὐθέως sau εὐθύς | adv. îndată, imediat | (19) |
| εὐλογέω | vorbesc ce este bine, vorbesc de bine, binecuvântez, slăvesc, aduc mulţumire | (22) |
| εὑρίσκω | găsesc, aflu, descopăr, iau la cunoştinţă |
| εὗρον | aor. II al lui εὑρίσκω |
| εὐχαριστέω | sunt recunoscător, mulţumesc, aduc mulţumiri | (22) |
| ἐχθρός, ὁ | duşman, vrăjmaş | (29) |
| ἔχω | am, stăpânesc, deţin | (2) |
| ἑώρακα | perf. act. ind. al lui βλέπω ( ὁράω ) | (28) |
| ἕως | adv. cu gen., până la, până când ; conj., cât timp | (31) |
| ζ | | |
| ζάω | trăiesc (are η în loc de α în sistemul prezent; de exemplu, ζῇς, ζῇ și nu ζᾷς, ζᾷ). | (30) |
| ζητέω | caut ceva sau pe cineva, (eu) cer | (22) |
| ζωή, ἡ | viaţă | (4) |
| η | | |
| ἤ | conj. sau, ori; decât | (25, 29) |
| ἤγαγον | aoristul II al lui ἄγω | (14) |
| ἠγέρθην | aor. pas. al lui ἐγείρω | (15) |
| ἤδη | adv., deja | (13) |
| ἤθελον | imperf. indic. al lui θέλω (cu augment aparent neregulat, însă o altă formă a verbului a fost ἐθέλω ). | (25) |
| ἠκούσθην | aor. pas. al lui ἀκούω | (15) |
| ἦλθον | aoristul II al lui ἔρχομαι | (14) |
| ἡμέρα, ἡ | zi | (4) |
| ἡμέτερος, -α, -ον | adj. pos. aparţinând nouă, al nostru, a noastră | (29) |
| ἤνεγκα | aoristul II al lui φέρω | (14) |
| ἠνέχθην | aor. pas. al lui φέρω | (15) |
| ἤχθην | aor. pas. al lui ἄγω | (15) |
| θ | | |
| θάλασσα, ἡ | mare | (11) |
| θάνατος, ὁ | moarte | (3) |
| θαυμάζω, θαυμάσω, ἐθαύμασα | mă minunez, mă mir, admir | (13) |
| θέλημα, θελήματος, τό | voie, voinţă, lucru dorit/pretins | (16) |
| θέλω | doresc, vreau | (21) |
| θεός, ὁ | Dumnezeu | (6) |
| θεραπεύω, θεραπεύσω, ἐθεράπευσα | vindec | (13) |
| θεωρέω | sunt spectator, privesc, văd | (22) |
| θνήσκω | mor (folosit numai la perfect, τέθνηκα = a fi mort , şi la mai mult ca perfect. Pentru alte timpuri se foloseşte ἀποθνήσκω ) | (28) |
| ι | | |
| Ἰάκωβος | Iacov | (25) |
| ἴδιος, -α, -ον | personal, propriu, aparţinând cuiva, al cuiva | (29) |
| ἰδού | particulă demonstrativă, iată!, uite! | (30) |
| ἰδών | participiul aorist II activ al lui βλέπω | (18) |
| ἱερεύς, ἱερέως, ὁ | preot | (24) |
| ἱερόν, τό | sanctuar, templu | (3) |
| Ἰησοῦς, Ἰησοῦ, ὁ | Isus | (21) |
| ἱκανός, -ή, -όν | îndestulător, destul de mare, destul de numeros, mult, foarte mult, suficient, vrednic, considerabil | (29) |
| ἱμάτιον, τό | veşmânt, haină | (19) |
| ἵνα | conj., cu conjunctiv, pentru a, ca să, astfel încât | (20) |
| Ἰουδαῖος, ὁ | Iudeu | (21) |
| ἵππος, ὁ | cal | (9) |
| ἵστημι | tranzitiv: pun înainte, arăt, înfăţişez, prezint, pun înaintea cuiva, stabilesc, statornicesc (la prezent, viitor şi aorist I activ); intranzitiv: stau, stau pe loc, stau neclintit , la perfect (care are sens de prezent) şi la aorist II. | (32) |
| ἰσχυρότερος, -α, -ον | mai puternic ; comparativ al lui ἰσχυρός, -ά, -όν , puternic | (29) |
| κ | | |
| καθαρός, ά, όν | curat, pur, fără amestec | (25) |
| κάθημαι | deponent, în μι , mă aşez, şed (participiu prezent καθήμενος , şezând ). | (32) |
| καθώς | adv. ca şi, precum, după cum | (31) |
| καὶ | şi, iar, de asemenea . καὶ... καὶ atât... cât și, şi... şi | (3, 11) |
| καιρός, ὁ | timp, clipă, moment, prilej, un timp, un moment fixat, un moment stabilit | (31) |
| κακός, -ή, -όν | rău | (5) |
| καλέω, καλέσω, ἐκάλεσα, -, -, ἐκαλήθην | dau nume, numesc, chem pe nume, chem la | (22) |
| καλός, -ή, -όν | frumos, bun | (5) |
| καλῶς | adv. bine | (29) |
| καρδία, ἡ | inimă | (4) |
| καρπός, ὁ | rod, roadă, rezultat, vlăstar, urmare | (26) |
| κατά | prep., sensul primar este de sus în jos ; cu Gen. împotriva, contra ; cu Ac. potrivit cu, conform, pentru, în acord cu, după | (10) |
| καταβαίνω | cobor | (10 ) |
| κατέρχομαι | dep., cobor, vin de sus | (11) |
| κελεύω | poruncesc | (21) |
| κηρύσσω, κηρύξω | vestesc, predic | (12) |
| κόσμος, ὁ | lume, univers | (6) |
| κρείσσων, -ον | mai bun, mai puternic ; comparativ al lui ἀγαθός | (29) |
| κρίνω | judec, hotărăsc, pedepsesc | (8) |
| κρίσις, κρίσεως, ἡ | acţiunea de a judeca, hotărâre a justiţiei, judecată, sentinţă | (26) |
| κύριος, ὁ | domn, stăpân | (5) |
| κώμη, ἡ | târg, sat, orăşel | (21) |
| λ | | |
| λαλέω | strig, ţip, vorbesc | (22) |
| λαμβάνω | iau, primesc, capăt | (2) |
| λαός, ὁ | popor, mulţime | (20) |
| λέγω | zic, spun | (2) |
| λείπω, -, ἔλιπον | (cea de-a doua formă - viitorul - lipseşte şi se va studia ulterior; cea de-a treia formă este aorist, în cazul nostru, aorist II), las | (14) |
| λήμψομαι | deponent, viitorul lui λαμβάνω | (12) |
| λίθος, ὁ | piatră | (6) |
| λόγος, ὁ | cuvânt | (3) |
| λοιπός, -ή, -όν | adj., care rămâne, rămas | (20) |
| λύω | dezleg, eliberez, stric, nimicesc | (2) |
| μ | | |
| μαθητής, ὁ | ucenic | (6) |
| μακάριος, -α, -ον | fericit, preafericit | (20) |
| μᾶλλον | adv. mai, încă, mai mult, mai degrabă, mai curând, decât | (29) |
| μαρτυρέω | mărturisesc, depun mărturie | (28) |
| μαρτυρία, ἡ | mărturisire, mărturie | (20) |
| μέγας, μεγάλη, μέγα | mare (lung, vast, în vârstă, abundent, puternic, de rang înalt, important) | (25) |
| μείζων, -ον | mai mare ; comparativ al lui μέγας | (29) |
| μέλλω | sunt gata să, sunt pe punctul de, intenţionez să | (21) |
| μέν... δέ | pe de o parte... pe de altă parte . De obicei, μέν nu se traduce, iar δέ se traduce cu dar | (10) |
| μένω | rămân, locuiesc | (6) |
| μενῶ, ἔμεινα | viit. şi aor. lui μένω | (23) |
| μετά | prep. cu Gen. împreună, cu, printre, în mijlocul ; cu Ac. după, în urma (în sens temporal sau local) | (6) |
| μετανοέω | mă căiesc, mă pocăiesc, regret | (23) |
| μή | conj. altfel, ca nu cumva, de teamă să nu (înţelesul adverbial al lui μή = „nu” a fost discutat deja) | (29) |
| μηδέ | part. adv. negativă, şi nu, nici, nici chiar; μηδέ... μηδέ nici... nici | (20) |
| μηδείς, μηδεμία, μηδέν | cu alte moduri decât indicativ, nici un, nici o, nimeni, nimic | (25) |
| μηκέτι | adv. neg., cu celelalte moduri în afară de indicativ, nu mai | (20) |
| μήποτε | particulă negativă; aceeaşi întrebuinţare ca μή , niciodată, ca nu cumva, de teamă să nu, oare, nu cumva | (29) |
| μήτηρ, μητρός, ἡ | mamă | (24) |
| μικρός, -ά, -όν | mic | (5) |
| μνημεῖνον, τό | monument comemorativ, de aducere aminte, mormânt | (31) |
| μόνον | adv. doar, numai | (31) |
| μόνος, -η, -ον | adj. singur, unic, doar, numai | (30) |
| μυστήριον, τό | mister, taină, secret | (30) |
| ν | | |
| νεκρός, -ά, -όν | mort | (5) |
| νόμος, ὁ | lege | (3) |
| νῦν | acum, în momentul de faţă | (8) |
| νύξ, νυκτός, ἡ | noapte | (16) |
| ο | | |
| ὁ, ἡ, τό | art. hotărât. m., f., n. | (5) |
| ὁδός, ἡ | drum, cale | (5) |
| οἶδα | perfect II, folosit ca prezent, ştiu, cunosc pe cineva, mă pricep, înţeleg | (32) |
| οἰκία, ἡ | casă, clădire, edificiu (sinonim pentru οἶκος ) | (19) |
| οἶκος, ὁ | casă, locuinţă | (3) |
| ποῖος, -α, -ον | pron. interog. ce fel de?, de ce natură?, care?, ce? | (30) |
| ὀλίγος | adj. puţin, puţin numeros, mic, puţin | (25) |
| ὅλος, -η, -ον | adj., întreg, complet, tot | (32) |
| ὅμοιος, -α, -ον | adj., asemănător, asemenea cu (cu dativul lucrului cu care se face asemănarea). | (32) |
| ὄνομα, ὀνόματος, τό | nume | (16) |
| ὅπου | adv. relativ, unde, acolo unde (fără mişcare), câtă vreme, cât timp, din moment ce, din cauza, din pricina | (26) |
| ὅπως | să, ca să, pentru ca, pentru ca să (cu conjunctiv. Folosit foarte asemănător modului în care ἵνα este folosit) | (29) |
| ὁράω | văd, privesc. (Sistemul prezent al acestui verb este mult mai puţin comun decât sistemul prezent al lui βλέπω . Verbul comun „a vedea” în Noul Testament este βλέπω, ὄψομαι, εἶδον, ἑώρακα (ὦμμαι), ὤφθην . Totuşi, pentru că βλέπω are şi el un viitor βλέψω şi un aorist I ἔβλεψα ,va fi probabil mai convenabil să considerăm ὄψομαι etc. ca fiind formele principale ale verbului ὁράω şi nu ale lui βλέπω ). | (30) |
| ὄρος, ὄρους, τό | munte | (24) |
| ὅς, ἥ, ὅ | pron. rel., care, ce | (26) |
| ὅσος, -η, -ον | pron. rel. cât (de mult/mare/mulți) | (27) |
| ὅστις, ἥτις, ὅ τι | (plur. οἵτινες ) pron. rel. nedefinit cel care, oricine, oricare, oricine ar fi cel care, orice ; arareori folosit în alte cazuri decât nominativ; uneori este folosit aproape la fel ca pronumele relativ ὅς . | (27) |
| ὅταν | conj., ori de câte ori, de câte ori (cu conjunctiv) | (26) |
| ὅτε | conj., când (relativă) | (26) |
| ὅτι | conj., că, pentru că, deoarece | (9) |
| οὐ | ( οὐκ înaintea unei vocale, οὐχ înaintea vocalelor cu spirit aspru), nu | (9) |
| οὐδέ | şi nu, nu mai mult, nici chiar, nici măcar; οὐδέ... οὐδέ , nici... nici | (11) |
| οὐδείς, οὐδεμία, οὐδέν | adj. nici un, nici, nimeni, nimic (cu indicativ) | (25) |
| οὐκέτι | nu mai | (10) |
| οὖν | particulă de coordonare, deci, aşadar, prin urmare, atunci (postpozitiv, precum δέ şi γάρ ) | (26) |
| οὔπω | încă nu | (11) |
| οὐρανός, ὁ | cer, boltă cerească, locaşul lui Dumnezeu | (6) |
| οὖς, ὠτός, τό | ureche | (27) |
| οὔτε | şi nu, nici ( οὔτε... οὔτε nici... nici ). | (32) |
| οὗτος, αὕτη, τοῦτο | pron. dem. acesta, aceasta | (8) |
| οὔτως | aşa, astfel, tot aşa | (8) |
| ὀφείλω | sunt dator, datorez, sunt obligat, sunt silit, (eu) trebuie să | (21) |
| ὀφθαλμός, ὁ | ochi | (27) |
| ὄχλος, ὁ | mulţime, gloată | (20) |
| ὄψομαι | viitorul lui βλέπω | (14) |
| π | | |
| παιδίον, τό | prunc, copilaş, copil mic | (19) |
| πάλιν | adv. înapoi, îndărăt, în sens invers, la rândul său, din partea sa, din nou, iarăşi, încă o dată, mai mult, în plus | (29) |
| παρά | prep., sensul iniţial este în apropiere de, lângă . Cu Gen. de la ; cu Dat. lângă, la; cu Ac. aproape | (10) |
| παραβολή, ἡ | comparaţie, pildă, simbol | (4) |
| παραγίνομαι | sosesc, vin ( παραγίνομαι εἰς τὴν πόλιν sosesc în oraş ) | (32) |
| παραδίδωμι | dau, predau, încredinţez, comunic, transmit; trădez, vând | (30) |
| παρακαλέω | rog, invit, chem, îndemn, încurajez, mângâi | (22) |
| παραλαμβάνω | iau cu mine, iau de la cineva, primesc | (10) |
| πᾶς, πᾶσα, πᾶν | adj., tot, toată, oricare, orice, fiecare | (25) |
| πάσχω | trec prin încercări, pătimesc, sufăr | (21) |
| πατήρ, πατρός, ὁ | tată | (24) |
| πείθω, πείσω, ἔπεισα | conving | (13) |
| πειράζω | încerc, mă străduiesc, pun la încercare, ispitesc | (30) |
| πέμπω | trimit (pe cineva sau ceva la cineva sau undeva) | (6) |
| πεντακισχίλιοι, αι, α | num. card. cinci mii | (25) |
| πέντε | num. card. cinci | (25) |
| περί | sens iniţial: în jurul, împrejurul ; cu gen., despre, în privinţa, cu privire ; cu ac., în jurul, împrejurul, aproape de, cam pe la | (11) |
| περιπατέω | merg, mă plimb, umblu de colo până colo, umblu | (22) |
| Πετρος, ὁ | Petru | (28) |
| πίνω, πίομαι, ἔπιον | beau (viitor foarte neregulat) | (26) |
| πίπτω, -, ἔπεσον | (cea de-a treia formă este aorist, în cazul nostru, aorist II), cad | (14) |
| πιστεύω, πιστεύσω, ἐπίστευσα | cred | (13) |
| πίστις, πίστεως, ἡ | fidelitate, credincioşie, credinţă | (24) |
| πιστός, -ή, -όν | credincios, devotat | (5) |
| πλείων, -ον | mai mulţi, mai mult, în plus ; comparativ al lui πολύς | (29) |
| πλῆθος, πλήθους, τό | număr foarte mare, mulţime, gloată, adunare | (25) |
| πλήρης, -ες | plin de, umplut cu | (24) |
| πληρόω | umplu, îndeplinesc (o slujbă), săvârşesc (o lucrare), împlinesc (Legea) | (28) |
| πλοῖον, τό | corabie | (11) |
| πνεῦμα, πνεύματος, τό | suflare, vânt, suflu, duh, spirit, suflet, viaţă | (16) |
| ποιέω | fac, termin, isprăvesc, realizez, săvârşesc, împlinesc, creez | (22) |
| πόλις, πόλεως, ἡ | cetate, oraş | (24) |
| πολύς, πολλῆ, πολύ | numeros, mult, mulţi, mare (număr, cantitate), majoritatea, mulţime, gloată | (25) |
| πονηρός, -ά, -όν | rău, necinstit | (8) |
| πορεύομαι | dep., merg, mă duc, plec | (9) |
| ποῦ | adv. unde? (interogativ) | (26) |
| πούς, ποδός, ὁ | picior | (25) |
| πρό | prep. în faţa, înainte de, înaintea (cere genitiv) | (21) |
| πρός | prep. cu Ac. la, spre, către | (6) |
| προσέρχομαι | vin la, mă duc la (cu Dativ) | (17) |
| προσεύχομαι, προσεύξομαι | mă rog | (12) |
| προσκυνέω | mă prosternez, mă închin în faţa cuiva . De obicei, cere dativ; uneori, cere acuzativ. | (22) |
| προσφέρω | aduc la (cere acuzativ pentru lucrul adus şi dativ pentru persoana căreia i se aduce acel lucru) | (14) |
| πρόσωπον, τό | faţă, chip | (8) |
| προφήτης, ὁ | proroc, profet | (6) |
| πρῶτος, -η, -ον | primul, cel dintâi | (5) |
| πῦρ, πυρός, τό | foc | (31) |
| πῶς | adv. cum? în ce chip? (interogativ) | (26) |
| ρ | | |
| ῥήμα, ῥήματος, τό | cuvânt (pronunţat), vorbă | (16) |
| σ | | |
| σάββατον, τό | sabat (pluralul τὰ σάββατα , cu dativul neregulat τοῖς σάββασι(ν) , este adesea folosit în sens singular) | (29) |
| σάρξ, σαρκός, ἡ | carne, corp, trup, natură umană, fire pământească | (16) |
| σεαυτοῦ, ῆς | pronume reflexiv de pers. a II-a, tu însuţi/însăţi | (23) |
| σημεῖνον, τό | semn, indiciu | (31) |
| Σίμων, Σίμωνος, ὁ | Simon | (30) |
| σκότος, σκότους, τό | întuneric | (27) |
| σός, -ή, -όν | adj. pos. aparţinând ţie, al tău, a ta | (29) |
| σπείρω, σπερῶ, ἔσπειρα, -, -, ἐσπάρην | semăn | (23) |
| στάδιον, τό | stadiu (măsură de lungime), stadion (locul unde se dispută competiţiile sportive) , plural: τὰ στάδια , dar de asemenea masc. οἱ στάδιοι . | (25) |
| σταυρόω | răstignesc, crucific | (22) |
| στόμα, στόματος, τό | gură | (31) |
| στρατιώτης, ὁ | ostaş, soldat | (19) |
| σύ | pron. pers. II sg., tu | (7) |
| σύν | prep., sensul primar este cu ; cu Dat. cu, împreună ; sinonim al lui μετά cu Gen. | (10) |
| συνάγω | adun, strâng | (10) |
| συναγωγή, ἡ | loc de adunare, sinagogă | (19) |
| συνέρχομαι | dep., mă întâlnesc, mă întrunesc, mă adun, mă strâng (la o adunare) | (11) |
| σώζω | mântuiesc, salvez, izbăvesc, scap | (9) |
| σῶμα, σώματος, τό | corp, trup, persoană, fiinţă | (16) |
| σωτηρία, ἡ | mântuire, salvare, izbăvire, scăpare | (21) |
| τ | | |
| τέκνον, τό | copil, fiu sau fiică | (6) |
| τέσσαρες, α | num. card. patru | (25) |
| τηρέω | păzesc, supraveghez, veghez asupra cuiva, păstrez, pun deoparte, ţin, reţin | (22) |
| τίθημι | pun, aşez, depun; τίθημι τὴν ψυχήν = îmi dau viaţa | (31) |
| τιμάω | evaluez, preţuiesc, estimez, pun (fixez) un preţ, tratez cu cinste, cinstesc | (22) |
| τις, τι | pron. indef. cineva, ceva, unul, una | (26) |
| τίς, τί | pron. interog. cine? care? ce? | (26) |
| τόπος, ὁ | loc, ţinut, regiune | (6) |
| τότε | adv. atunci, în acel moment, în acel timp | (10) |
| τρεῖς, τρία | num. card. trei | (25) |
| τυφλός, ὁ | orb | (12) |
| υ | | |
| ὕδωρ, ὕδατος, τό | apă | (27) |
| υἱός, ὁ | fiu | (3) |
| ὑμέτερος, -α, -ον | adj. pos. aparţinând vouă, al vostru, a voastră | (29) |
| ὑπάγω | plec, mă duc, mă îndepărtez, mă retrag | (31) |
| ὑπέρ | cu gen., pentru, pentru apărarea, în favoarea ; cu ac., dincolo de, peste, mai sus de, mai presus de
| (11) |
| ὑπό | prep. cu genitiv, de, de către, din cauza, din pricina ; cu acuzativ, sub | (9) |
| ὑποστρέφω, ὑποστρέψω, ὑπέστρεψα | întorc înapoi, mă întorc, îmi schimb părerea | (13) |
| φ | | |
| φάγομαι | viit. (foarte neregulat) al lui ἐσθίω . Aorist II: ἔφαγον | (26) |
| φανερόω | fac vizibil, arăt cu claritate, înfăţişez, vădesc, descopăr, dau pe faţă | (32) |
| Φαρισαῖος, ὁ | fariseu | (21) |
| φέρω | duc, port, sufăr, rabd | (6) |
| φημί | zic, spun, afirm, declar (verb în μι cu rădăcina φα ; mult mai rar întâlnit decât λέγω ). | (32) |
| φιλέω | iubesc ; felul de dragoste caracteristică prieteniei, afecţiunii, simpatiei; acest cuvânt este mult mai puţin folosit în Noul Testament decât ἀγαπάω . | (22) |
| φοβέομαι | v. dep. cu forme pasive, mă înfricoşez, mă înspăimânt, mă tem | (23) |
| φυλακή, ἡ | strajă, gardă, acţiunea de a face strajă, închisoare | (19) |
| φωνή, ἡ | sunet, voce, glas | (4) |
| φῶς, φωτός, τό | lumină | (27) |
| χ | | |
| χαίρω | mă bucur, mă veselesc ( ἐχάρην , aor. II pasiv) | (31) |
| χαρά, ἡ | bucurie | (8) |
| χάρις, χάριτος, ἡ | ceea ce este plăcut/agreabil, farmec, graţie, favoare, har, gingăşie | (24) |
| χείρ, χειρός, ἡ | mână | (30) |
| Χριστός, ὁ | Hristos | (21) |
| χρόνος, ὁ | timp, vreme (în special o perioadă de timp, deosebindu-se de καιρός , un moment stabilit) | (31) |
| χώρα, ἡ | ţinut, regiune, meleag, ţară, teritoriu | (22) |
| ψ | | |
| ψυχή, ἡ | suflu, suflare, suflet, viaţă, existenţă | (4) |
| ω | | |
| ὧδε | adv., aici, încoace, în acest loc, în această situaţie | (31) |
| ὤν, οὖσα, ὄν | participiul prezent al lui εἰμί | (17) |
| ὥρα, ἡ | perioadă de timp, oră, ceas | (4) |
| ὡς | conj. ca, precum, după cum, aşa cum, ca şi, când, cât timp , cu numerale: aproximativ, cam | (25) |
| ὥσπερ | adv., precum, după cum, aşa cum | (31) |
| ὥστε | conj., astfel, aşa, prin urmare, aşadar | (31) |
| ὤφθην | aor. pas. al lui βλέπω, ὁράω | (15) |
