Vasile Stancu

Curs de greacă biblică pentru începători




Vocabular general

α Lecția
ἀγαγών participiul aorist II activ al lui ἄγω (18)
ἀγαθός, -ή, -όν bun (5)
ἀγαπάω iubesc ; în Noul Testament este cuvântul cel mai frecvent folosit, şi are sensul cel mai înalt, pentru noţiunea de a iubi (22)
ἀγάπη, ἡ dragoste (8)
ἄγγελος, ὁ înger, trimis, sol, vestitor (6)
ἁγιάζω sfinţesc, consacru (27)
ἅγιος, -α, -ον sfânt , οἱ ἅγιοι sfinţii (16)
ἀγρός ţarină, câmp, ogor (27)
ἄγω duc, aduc, conduc (6)
ἀδελφός, ὁ frate (3)
αἵμα, αἵματος, τό sânge (16)
αἴρω iau, ridic (10)
αἰτέω cer, cer de la cineva (26)
αἰών, αἰώνος, ὁ secol, veac, epocă, timp, eră ; εἰς τὸν αἰώνα , în veci ; εἰς τοὺς αἰώνας τῶν αἰώνων , în vecii vecilor (16)
αἰώνιος, -ον adj. cu două terminaţii, femininul fiind identic cu masculinul ( -ος ) la toate formele, veşnic (30)
ἀκήκοα perf. act. ind. al lui ἀκούω (28)
ἀκολουθέω însoţesc, urmez pe, merg cu, vin după ; de obicei, cere dativ.(22)
ἀκούω (poate primi genitivul, dar poate primi de asemenea și acuzativul), aud, ascult (9)
ἀλήθεια, ἡ adevăr (4)
ἀληθής, -ές neascuns, adevărat, sincer, real, autentic (24)
ἀλλά conj. (mai puternic adversativă decât δέ ), dar, ci, însă (9)
ἀλλήλων pronume personal reciproc, unul pe altul (23)
ἄλλος, -η, -ο altul (5)
ἁμαρτάνω rătăcesc, mă înşel, săvârşesc o greşeală, păcătuiesc (20)
ἁμαρτία, ἡ păcat (8)
ἁμαρτωλός, ὁ păcătos (9)
ἀναβαίνω mă sui (10)
ἀναβλέπω, ἀναβλέψω (cea de-a doua formă este viitorul), ridic ochii spre cer, privesc spre cer, recapăt vederea (12)
ἀναλαμβάνω iau, duc, port dintr-un loc într-altul (15)
ἀνήρ, ἀνδρός, ὁ bărbat (bărbat adult, în opoziţie cu femeia sau copilul), soţ (24)
ἄνθρωπος, ὁ om (3)
ἀνίστημι tranzitiv: ridic, înviez (la prezent, viitor şi aorist I activ); intranzitiv: mă scol, mă ridic, înviez (la aorist II perfect activ, şi la mediu). (32)
ἀνοίγω deschid ; pentru formele principale ale acestui verb şi a altor verbe, se va consulta dicţionarul(31)
ἀντί prep. cu gen. în faţa, în locul, în schimb (30)
ἀπάγω duc, mân (10)
ἀπέθανον aoristul II al lui ἀποθνήσκω (18)
ἀπεκρίθην aoristul indicativ (în formă de pasiv) al lui ἀποκρίνομαι (18)
ἀπέρχομαι dep., mă duc, plec, mă îndepărtez (11)
ἀπό prep. cu Gen. de la (6)
ἀποδίδωμι înapoiez, dau ceea ce se cuvine sau este promis, plătesc, restitui (30)
ἀποθανοῦμαι viitorul (deponent al) lui ἀποθνήσκω (23)
ἀποθνήσκω mor (10)
ἀποκρίνομαι verb deponent, primeşte dativul, răspund (9)
ἀποκτείνω ucid (10)
ἀποκτενῶ, ἀπέκτεινα viit. şi aor. lui ἀποκτείνω (23)
ἀπόλλυμι (sau ἀπολλύω) ucid, pierd, fac să piară, distrug; pier (mediu) (31)
ἀπολύω, ἀπολύσω, ἀπέλυσα eliberez, dezleg (13)
ἀποστειλῶ, ἀπέστειλα viit. şi aor. lui ἀποστέλλω (23)
ἀποστέλλω trimit (cu o însărcinare; πέμπω înseamnă trimit , în general) (10)
ἀπόστολος, ὁ trimis, sol, apostol (3)
ἄρτος, ὁ pâine (10)
ἀρχή, ἡ început (31)
ἀρχιερεύς, ἀρχιερέως, ὁ mare preot (24)
ἄρχω primeşte genitivul, cârmuiesc, domnesc, stăpânesc ; forma medie înseamnă încep (9)
ἄρχων, ἄρχοντος, ὁ cârmuitor, conducător, fruntaş, domn (16)
ἀρῶ, ἦρα viit. şi aor. lui αἴρω (23)
αὐτός, ή, ό A. pron. pers. III sg., el, ea ; B. pron. de întărire (neprecedat de articol), însuşi, însăşi ; C. pron. dem., acelaşi, aceeaşi (7)
ἀφίημι dau drumul, permit, părăsesc, iert ; când înseamnă „a ierta”, ἀφίημι primeşte acuzativul lucrului iertat şi dativul persoanei căreia i se iartă.(31)
β
βαίνω merg ; în NT, nu se foloseşte verbul simplu; este folosit doar în verbe compuse (10)
βάλλω arunc (6)
βαλῶ viit. lui βάλλω (23)
βαπτίζω (eu) botez (8)
βασιλεία, ἡ domnie, împărăţie (4)
βασιλεύς, βασιλέως, ὁ împărat (24)
βεβάπτισμαι perf. pas. ind. al lui βαπτίζω (28)
βήσομαι deponent, viitorul lui βαίνω (12)
βιβλίον, τό carte, act, înscris (11)
βλέπω văd, observ (2)
γ
Γαλιλαία, ἡ Galilea (22)
γάρ postpozitiv, căci, fiindcă (14)
γέγονα perf. ind. al lui γίνομαι . ( γίνεται = se întâmplă )(28)
γέγραφα, γέγραμμαι perf. act. şi pas. ind. al lui γράφω (28)
γενήσομαι deponent, viitorul lui γίνομαι (12)
γεννάω nasc (28)
γένος, γένους, τό ceea ce se naşte, neam, seminţie, urmaşi, popor, gintă, gen, fel, soi, specie (24)
γῆ, γῆς, ἡ pământ (ca element, în opoziţie cu piatra); uscatul, pământul neclintit/stabil, ţară, ţinut (accentul circumflex se păstrează la toate cazurile deoarece aici a avut loc o contragere)(27)
γίνομαι dep. (primeşte nume predicativ, nu acuzativ), mă nasc, vin la viaţă, devin (9)
γινώσκω cunosc, ştiu (2)
γνώσομαι deponent, viitorul lui γινώσκω (12)
γράμμα, γράμματος, τό literă, caracter, semn al alfabetului (16)
γραμματεύς, γραμματέως, ὁ secretar, scrib, cărturar, iudeu învăţat, cunoscător al legii (24)
γραφείς participiul aorist II pasiv al lui γράφω (declinat ca şi un participiu aorist I pasiv)(19)
γραφή, ἡ scriptură, scriere (4)
γράφω scriu (2)
γυνή, γυναικός, ἡ femeie (30)
δ
δαιμόνιον, τό divinitate, demon, duh necurat (11)
δέ dar, ba chiar, aşadar, deci (7)
δεῖ verb impersonal, folosit numai la persoana a III-a (cere acuzativ), trebuie, se cuvine, este necesar (21)
δείκνυμι (şi δεικνύω) arăt, indic (31)
δέχομαι dep., primesc, iau (11)
δηλόω fac cunoscut, arăt, lămuresc, spun (22)
διά prep. cu Gen. prin mijlocul, prin ; cu Ac. din cauza, în favoarea, în vederea (6)
διδάξω viitorul lui διδάσκω (12)
διδάσκαλος, ὁ învăţător, dascăl (8)
διδάσκω învăţ (pe cineva) (2)
δίδωμι dau, încredinţez, dau în grija cuiva, transmit, dau rod, produc (30)
διέρχομαι dep., merg prin mijlocul, traversez, străbat (9)
δίκαιος, -α, -ον drept, neprihănit (5)
δικαιοσύνη, ἡ dreptate (20)
διώκω, διώξω urmăresc, persecut (12)
δοκέω par, cred, sunt de părere, mi se pare (32)
δόξα, ἡ slavă, mărire, cinste (4)
δοξάζω, δοξάσω slăvesc (12)
δοῦλος, ὁ sclav, rob, slujitor, slugă (3)
δύναμαι deponent (sistemul prezent conjugat ca şi diateza medie a lui ἵστημι ), pot, sunt în stare (32)
δύναμις, δυνάμεως, ἡ putere, forţă, putinţă, minune (32)
δύο doi, două (25)
δῶρον, τό dar, cadou (3)
ε
ἐάν particulă condiţională, cu conjunctiv, dacă (20)
ἑαυτοῦ, ῆς, οῦ pronume reflexiv pers. a III-a sg. & pl., pers. I pl,. pers. a II-a sg. & pl., însuşi/însăşi (23)
ἔβαλον aoristul II al lui βάλλω (14)
ἔβην aorist II (în μι ) al lui βαίνω (conjugat ca şi aoristul II al lui ἵστημι )(32)
ἐβλήθην aor. pas. al lui βάλλω (15)
ἐγγίζω mă apropii (28)
ἐγγύς adv. aproape, în apropiere (27)
ἐγείρω mă trezesc, mă deştept din somn, înviez, mă scol la viaţă (5)
ἐγενήθην aor. pas. al lui γίνομαι (15)
ἐγενόμην aoristul II al lui γίνομαι (14)
ἐγερῶ, ἦγειρα viit. şi aor. lui ἐγείρω (23)
ἐγήγερται perf. pas. ind. pers. III sg. al lui ἐγείρω (28)
ἔγνωκα perf. act. ind. al lui γινώσκω (28)
ἔγνων aor. II (de formă mi) al lui γινώσκω (30)
ἐγνώσθην aor. pas. al lui γινώσκω (15)
ἐγώ pron. pers. I. sg., eu (7)
ἐδιδάχθην aor. pas. al lui διδάσκω (15)
ἔθνος, ἔθνους, τό popor, neam, naţie, etnie (24)
εἰ cu indicativ, dacă; adv., dacă (în întrebări indirecte) (20, 26)
εἶδον aoristul II al lui βλέπω (14)
εἰμί sunt (7)
εἶπον aoristul II al lui λέγω (14)
εἰπών participiul aorist II activ al lui λέγω (18)
εἰρήνη, ἡ pace (4)
εἰς prep. cu Ac. în, la, către, până la (6)
εἷς, μία, ἕν unu, una, unul singur, unic (25)
εἰσέρχομαι dep., intru, pătrund (9)
ἐκ prep. Ac. din, venind din, ieşind din (6)
ἐκεῖ adv. de loc, acolo (19)
ἐκεῖνος, -η, -ο pron. dem. acel, acela (8)
ἐκήρυξα aoristul lui κηρύσσω (13)
ἐκηρύχθην aor. pas. al lui κησύσσω (15)
ἐκκλησία, ἡ adunare, biserică (4)
ἐκπορεύομαι dep., ies, plec (11)
ἔλαβον aoristul II al lui λαμβάνω (14)
ἐλεέω am milă (27)
ἐλεύσομαι deponent, viitorul lui ἔρχομαι (12)
ἐλήλυθα perf. ind. al lui ἔρχομαι (28)
ἐλήμφθην aor. pas. al lui λαμβάνω (15)
ἐλθών participiul aorist II activ al lui ἔρχομαι (18)
ἐλπίς, ἐλπίδος, ἡ nădejde, speranţă (16)
ἐμαυτοῦ, ῆς, οῦ pronume reflexiv pers. I sg., eu însumi/însămi (23)
ἐμός, -ή, -όν adj. pos. aparţinând mie, al meu (29)
ἔμπροσθεν adv. înainte, înaintea, în faţa, în prezenţa (cu gen.)(29)
ἐν prep. cu Dat. în, pe, la (6)
ἐνεγκών participiul aorist II activ al lui φέρω (la indicativ, aoristul I ἤνεγκα este mai frecvent folosit)(18)
ἐντολή, ἡ poruncă (4)
ἐνώπιον adv. înaintea, în faţa, sub privirile, în prezenţa (cu gen.)(29)
ἕξ num. indeclinabil, şase (25)
ἐξέρχομαι dep., ies, plec (9)
ἔξεστι(ν) verb impersonal, folosit numai la persoana a III-a (cere dativul persoanei pentru care „se cuvine să”), este îngăduit, este cu putinţă, este posibil, se cuvine (21)
ἐξουσία, ἡ drept, stăpânire, autoritate (30)
ἔξω adv. afară, în afara (29)
ἕξω viitorul lui ἔχω (12)
ἐπαγγελία, ἡ făgăduinţă, promisiune (8)
ἐπερωτάω întreb, pun la îndoială (26)
ἐπί prep., cu Genitiv: pe, locul unde se termină mişcarea, locul lângă care se găseşte un lucru, în faţa, în timpul, în fruntea, peste ; cu Dativ: împrejurările în care se petrece acţiunea, în legătură cu, după, spre, ţinând seama de ; cu Acuzativ: în acelaşi loc, laolaltă, în timpul, în vederea unui scop, pentru, în vederea unui scop ; această prepoziţie este extrem de comună, dar destul de dificilă. Diferitele ei utilizări trebuie învăţate prin observare, atunci când acestea sunt întâlnite.(23)
ἐπιστρέφω, ἐπιστρέψω, ἐπέστρεψα întorc (13)
ἐπιτίθημι pune pe, aşez pe (cu acuzativul lucrului pus şi dativul persoanei sau lucrului peste care este pus).(31)
ἐπορεύθην aor. pas. al lui πορεύομαι (15)
ἔργον, τό lucrare, faptă, lucru (11)
ἔρημος, ἡ deşert, pustiu (5)
ἐρρέθην aor. pas. ind. al lui λέγω (aor. pas. part. ῥηθείς )(28)
ἔρχομαι dep., vin, sosesc, merg (9)
ἐρωτάω întreb pe cineva, a întreb pe cineva ceva, rog, cer . Iniţial, ἐρωτάω a însemnat întreb , în sensul de interoghez , iar αἰτέω a însemnat cer . În Noul Testament însă, ἐρωτάω este adesea folosit în ambele aceste sensuri.(26)
ἐσθίω mănânc (10)
ἔσομαι viit. lui εἰμί (23)
ἔσχατος, -η, -ον ultimul, cel din urmă (5)
ἔσχον aor. II al lui ἔχω (30)
ἕτερος, -α, -ον altul (uneori, dar nu întotdeauna, implică o diferenţă de fel, pe când ἄλλος adeseori denotă o distincţie de număr)(32)
ἔτι încă, mai (11)
ἑτοιμάζω, ἑτοιμάσω, ἡτοίμασα pregătesc (13)
ἔτος, ἔτους, τό an (25)
εὐαγγελίζομαι deponent, cu forme medii, predic Evanghelia (cu acuzativul lucrului predicat şi, fie acuzativul, fie dativul persoanei căreia i se predică).(20)
εὐαγγέλιον, τό veste bună, evanghelie (8)
εὐθέως sau εὐθύς adv. îndată, imediat (19)
εὐλογέω vorbesc ce este bine, vorbesc de bine, binecuvântez, slăvesc, aduc mulţumire (22)
εὑρίσκω găsesc, aflu, descopăr, iau la cunoştinţă (31)
εὐχαριστέω sunt recunoscător, mulţumesc, aduc mulţumiri (22)
ἐχθρός, ὁ duşman, vrăjmaş (29)
ἔχω am, stăpânesc, deţin (2)
ἑώρακα perf. act. ind. al lui βλέπω ( ὁράω )(28)
ἕως adv. cu gen., până la, până când ; conj., cât timp (31)
ζ
ζάω trăiesc (are η în loc de α în sistemul prezent; de exemplu, ζῇς, ζῇ și nu ζᾷς, ζᾷ ).(30)
ζητέω caut ceva sau pe cineva, (eu) cer (22)
ζωή, ἡ viaţă (4)
η
conj. sau, ori; decât (25, 29)
ἤγαγον aoristul II al lui ἄγω (14)
ἠγέρθην aor. pas. al lui ἐγείρω (15)
ἤδη adv., deja (13)
ἤθελον imperf. indic. al lui θέλω (cu augment aparent neregulat, însă o altă formă a verbului a fost ἐθέλω ).(25)
ἠκούσθην aor. pas. al lui ἀκούω (15)
ἦλθον aoristul II al lui ἔρχομαι (14)
ἡμέρα, ἡ zi (4)
ἡμέτερος, -α, -ον adj. pos. aparţinând nouă, al nostru, a noastră (29)
ἤνεγκα aoristul II al lui φέρω (14)
ἠνέχθην aor. pas. al lui φέρω (15)
ἤχθην aor. pas. al lui ἄγω (15)
θ
θάλασσα, ἡ mare (11)
θάνατος, ὁ moarte (3)
θαυμάζω, θαυμάσω, ἐθαύμασα mă mir (13)
θέλημα, θελήματος, τό voie, voinţă, lucru dorit/pretins (16)
θέλω doresc, vreau (21)
θεός, ὁ Dumnezeu (6)
θεραπεύω, θεραπεύσω, ἐθεράπευσα vindec (13)
θεωρέω sunt spectator, privesc, văd (22)
θνήσκω mor (folosit numai la perfect, τέθνηκα = a fi mort , şi la mai mult ca perfect. Pentru alte timpuri se foloseşte ἀποθνήσκω )(28)
ι
Ἰάκωβος Iacov (25)
ἴδιος, -α, -ον personal, propriu, aparţinând cuiva, al cuiva (29)
ἰδού particulă demonstrativă, iată!, uite! (30)
ἰδών participiul aorist II activ al lui βλέπω (18)
ἱερεύς, ἱερέως, ὁ preot (24)
ἱερόν, τό sanctuar, templu (3)
Ἰησοῦς, Ἰησοῦ, ὁ Isus (21)
ἱκανός, -ή, -όν îndestulător, destul de mare, destul de numeros, mult, foarte mult, suficient, vrednic, considerabil (29)
ἱμάτιον, τό veşmânt, haină (19)
ἵνα conj., cu conjunctiv, pentru a, ca să, astfel încât (20)
Ἰουδαῖος, ὁ Iudeu (21)
ἵππος, ὁ cal (9)
ἵστημι tranzitiv: pun înainte, arăt, înfăţişez, prezint, pun înaintea cuiva, stabilesc, statornicesc (la prezent, viitor şi aorist I activ); intranzitiv: stau, stau pe loc, stau neclintit , la perfect (care are sens de prezent) şi la aorist II.(32)
ἰσχυρότερος, -α, -ον mai puternic ; comparativ al lui ἰσχυρός, -ά, -όν , puternic (29)
κ
καθαρός, ά, όν curat, pur, fără amestec (25)
κάθημαι deponent, în μι , mă aşez, şed (participiu prezent καθήμενος , şezând ).(32)
καθώς adv. ca şi, precum, după cum (31)
καὶ şi, iar, de asemenea . καὶ... καὶ atât... cât și, şi... şi (3, 11)
καιρός, ὁ timp, clipă, moment, prilej, un timp, un moment fixat, un moment stabilit (31)
κακός, -ή, -όν rău (5)
καλέω, καλέσω, ἐκάλεσα, -, -, ἐκαλήθην dau nume, numesc, chem pe nume, chem la (22)
καλός, -ή, -όν frumos, bun (5)
καλῶς adv. bine (29)
καρδία, ἡ inimă (4)
καρπός, ὁ rod, roadă, rezultat, vlăstar, urmare (26)
κατά prep., sensul primar este de sus în jos ; cu Gen. împotriva, contra ; cu Ac. potrivit cu, cât priveşte (10)
καταβαίνω cobor (10 )
κατέρχομαι dep., cobor, vin de sus (11)
κελεύω poruncesc (21)
κηρύσσω, κηρύξω vestesc, predic (12)
κόσμος, ὁ lume, univers (6)
κρείσσων, -ον mai bun, mai puternic ; comparativ al lui ἀγαθός (29)
κρίνω judec, hotărăsc, pedepsesc (8)
κρίσις, κρίσεως, ἡ acţiunea de a judeca, hotărâre a justiţiei, judecată, sentinţă (26)
κύριος, ὁ domn, stăpân (5)
κώμη, ἡ târg, sat, orăşel (21)
λ
λαλέω strig, ţip, vorbesc (22)
λαμβάνω iau, primesc, capăt (2)
λαός, ὁ popor, mulţime (20)
λέγω zic, spun (2)
λείπω, -, ἔλιπον (cea de-a doua formă - viitorul - lipseşte şi se va studia ulterior; cea de-a treia formă este aorist, în cazul nostru, aorist II), las (14)
λήμψομαι deponent, viitorul lui λαμβάνω (12)
λίθος, ὁ piatră (6)
λόγος, ὁ cuvânt (3)
λοιπός, -ή, -όν adj., care rămâne, rămas (20)
λύω dezleg, eliberez, nimicesc (2)
μ
μαθητής, ὁ ucenic (6)
μακάριος, -α, -ον fericit, preafericit (20)
μᾶλλον adv. mai, încă, mai mult, decât (29)
μαρτυρέω mărturisesc, depun mărturie (28)
μαρτυρία, ἡ mărturisire, mărturie (20)
μέγας, μεγάλη, μέγα mare (lung, vast, în vârstă, abundent, puternic, de rang înalt, important) (25)
μείζων, -ον mai mare ; comparativ al lui μέγας (29)
μέλλω sunt gata să, sunt pe punctul de, intenţionez să (21)
μέν... δέ pe de o parte... pe de altă parte . De obicei, μέν nu se traduce, iar δέ se traduce cu dar (10)
μένω rămân, locuiesc (6)
μενῶ, ἔμεινα viit. şi aor. lui μένω (23)
μετά prep. cu Gen. cu, printre, în mijlocul ; cu Ac. după, în urma (în sens temporal sau local) (6)
μετανοέω mă căiesc, mă pocăiesc, regret (23)
μή conj. altfel, ca nu cumva, de teamă să nu (înţelesul adverbial al lui μή = „nu” a fost discutat deja)(29)
μηδέ part. adv. negativă, şi nu, nici, nici chiar; μηδέ... μηδέ nici... nici (20)
μηδείς, μηδεμία, μηδέν cu alte moduri decât indicativ, nici un, nici o, nimeni, nimic (25)
μηκέτι adv. neg., cu celelalte moduri în afară de indicativ, nu mai (20)
μήποτε particulă negativă; aceeaşi întrebuinţare ca μή , niciodată, ca nu cumva, de teamă să nu, oare, nu cumva (29)
μήτηρ, μητρός, ἡ mamă (24)
μικρός, -ά, -όν mic (5)
μνημεῖνον, τό monument comemorativ, de aducere aminte, mormânt (31)
μόνον adv. doar, numai (31)
μόνος, -η, -ον adj. singur, unic, doar, numai (30)
μυστήριον, τό mister, taină, secret (30)
ν
νεκρός, -ά, -όν mort (5)
νόμος, ὁ lege (3)
νῦν acum, în momentul de faţă (8)
νύξ, νυκτός, ἡ noapte (16)
ο
ὁ, ἡ, τό art. hotărât. m., f., n. (5)
ὁδός, ἡ drum, cale (5)
οἶδα perfect II, folosit ca prezent, ştiu, cunosc pe cineva, mă pricep, înţeleg (32)
οἰκία, ἡ casă, clădire, edificiu (sinonim pentru οἶκος )(19)
οἶκος, ὁ casă, locuinţă (3)
οῖος, -α, -ον pron. interog. ce fel de?, de ce natură?, care?, ce? (30)
ὀλίγος adj. puţin, puţin numeros, mic, puţin (25)
ὅλος, -η, -ον adj., întreg, complet, tot (32)
ὅμοιος, -α, -ον adj., asemănător, asemenea cu (cu dativul lucrului cu care se face asemănarea).(32)
ὀνομα, ονόματος, τό nume (16)
ὅπου adv. relativ, unde, acolo unde (fără mişcare), câtă vreme, cât timp, din moment ce, din cauza, din pricina (26)
ὅπως să, ca să, pentru ca, pentru ca să (cu conjunctiv. Folosit foarte asemănător modului în care ἵνα este folosit)(29)
ὁράω văd, privesc. (Sistemul prezent al acestui verb este mult mai puţin comun decât sistemul prezent al lui βλέπω . Verbul comun „a vedea” în Noul Testament este βλέπω, ὄψομαι, εἶδον, ἑώρακα (ὦμμαι), ὤφθην . Totuşi, pentru că βλέπω are şi el un viitor βλέψω şi un aorist I ἔβλεψα ,va fi probabil mai convenabil să considerăm ὄψομαι etc. ca fiind formele principale ale verbului ὁράω şi nu ale lui βλέπω ).(30)
ὄρος, ὄρους, τό munte (24)
ὅς, ἥ, ὅ pron. rel., care, ce (26)
ὅσος, -η, -ον pron. rel. tot atât de/ca, la fel de mare/mult/mulţi (27)
ὅστις, ἥτις, ὅ τι (plur. οἵτινες ) pron. rel. nedefinit cel care, oricine, oricare, oricine ar fi cel care, orice ; arareori folosit în alte cazuri decât nominativ; uneori este folosit aproape la fel ca pronumele relativ ὅς .(27)
ὅταν conj., ori de câte ori, de câte ori (cu conjunctiv)(26)
ὅτε conj., când (relativă)(26)
ὅτι conj., (9)
οὐ ( οὐκ înaintea unei vocale, οὐχ înaintea vocalelor cu spirit aspru), nu (9)
οὐδέ şi nu, nu mai mult, nici chiar, nici măcar; οὐδέ... οὐδέ , nici... nici (11)
οὐδείς, οὐδεμία, οὐδέν adj. nici un, nici, nimeni, nimic (cu indicativ)(25)
οὐκέτι nu mai (10)
οὖν particulă de coordonare, deci, aşadar, prin urmare, atunci (postpozitiv, precum δέ şi γάρ )(26)
οὔπω nu încă (11)
οὐρανός, ὁ cer, boltă cerească, locaşul lui Dumnezeu (6)
οὖς, ὠτός, τό ureche (27)
οὔτε şi nu, nici ( οὔτε... οὔτε nici... nici ).(32)
οὗτος, αὕτη, τοῦτο pron. dem. acesta, aceasta (8)
οὗτως aşa cum, aşa, tot aşa (8)
ὀφείλω sunt dator, datorez, sunt obligat, sunt silit, (eu) trebuie să (21)
ὀφθαλμός, ὁ ochi (27)
ὄχλος, ὁ mulţime, gloată (20)
ὄψομαι viitorul lui βλέπω (14)
π
παιδίον, τό prunc, copilaş, copil mic (19)
πάλιν adv. înapoi, îndărăt, în sens invers, la rândul său, din partea sa, din nou, iarăşi, încă o dată, mai mult, în plus (29)
παρά prep., sensul iniţial este în apropiere de, lângă . Cu Gen. de la ; cu Dat. lângă, la (10)
παραβολή, ἡ comparaţie, pildă, simbol (4)
παραγίνομαι sosesc, vin ( παραγίνομαι εἰς τὴν πόλιν sosesc în oraş )(32)
παραδίδωμι dau, predau, încredinţez, comunic, transmit (30)
παρακαλέω rog, invit, chem, îndemn, încurajez, mângâi (22)
παραλαμβάνω iau cu mine (10)
πᾶς, πᾶσα, πᾶν adj., tot, toată, oricare, orice, fiecare (25)
πάσχω trec prin încercări, pătimesc, sufăr (21)
πατήρ, πατρός, ὁ tată (24)
πείθω, πείσω, ἔπεισα conving (13)
πειράζω încerc, mă străduiesc, pun la încercare, ispitesc (30)
πέμπω trimit (pe cineva sau ceva la cineva sau undeva) (6)
πεντακισχίλιοι, αι, α num. card. cinci mii (25)
πέντε num. card. cinci (25)
περί sens iniţial: în jurul, împrejurul ; cu gen., în privinţa, cu privire ; cu ac., în jurul, împrejurul, aproape de, cam pe la (11)
περιπατέω merg, mă plimb, umblu de colo până colo, umblu (22)
Πετρος, ὁ Petru (28)
πίνω, πίομαι, ἔπιον beau (viitor foarte neregulat)(26)
πίπτω, -, ἔπεσον (cea de-a treia formă este aorist, în cazul nostru, aorist II), cad (14)
πιστεύω, πιστεύσω, ἐπίστευσα cred (13)
πίστις, πίστεως, ἡ fidelitate, credincioşie, credinţă (24)
πιστός, -ή, -όν credincios, devotat (5)
πλείων, -ον mai mulţi, mai mult, în plus ; comparativ al lui πολύς (29)
πλήθος, πλήθους, τό număr foarte mare, mulţime, gloată, adunare (25)
πλήρης, -ες plin de, umplut cu (24)
πληρόω umplu, îndeplinesc (o slujbă), săvârşesc (o lucrare), împlinesc (Legea) (28)
πλοῖον, τό corabie (11)
πνεῦμα, πνεύματος, τό suflare, vânt, suflu, duh, spirit, suflet, viaţă (16)
ποιέω fac, termin, isprăvesc, realizez, săvârşesc, creez (22)
πόλις, πόλεως, ἡ cetate, oraş (24)
πολύς, πολλῆ, πολύ numeros, mult, mulţi, mare (număr, cantitate), majoritatea, mulţime, gloată (25)
πονηρός, -ά, -όν rău, necinstit (8)
πορεύομαι dep., merg, mă duc, plec (9)
ποῦ adv. unde? (interogativ)(26)
πούς, ποδός, ὁ picior (25)
πρό prep. în faţa, înainte de, înaintea (cere genitiv)(21)
πρός prep. cu Ac. la, spre, către (6)
προσέρχομαι merg, mă duc, plec (cu Dativ) (17)
προσεύχομαι, προσεύξομαι mă rog (12)
προσκυνέω mă prosternez, mă închin în faţa cuiva . De obicei, cere dativ; uneori, cere acuzativ.(22)
προσφέρω aduc la (cere acuzativ pentru lucrul adus şi dativ pentru persoana căreia i se aduce acel lucru) (14)
πρόσωπον, τό faţă, chip (8)
προφήτης, ὁ prooroc, profet (6)
πρῶτος, -η, -ον primul, cel dintâi (5)
πῦρ, πυρός, τό foc (31)
πῶς adv. cum? în ce chip? (interogativ)(26)
ρ
ῥήμα, ῥήματος, τό cuvânt (pronunţat), vorbă (16)
σ
σάββατον, τό sabat (pluralul τὰ σάββατα , cu dativul neregulat τοῖς σάββασι(ν) , este adesea folosit în sens singular)(29)
σάρξ, σαρκός, ἡ carne, corp, trup, natură umană, fire pământească (16)
σεαυτοῦ, ῆς pronume reflexiv de pers. a II-a, tu însuţi/însăţi (23)
σημεῖνον, τό semn, indiciu (31)
Σίμων, Σίμωνος, ὁ Simon (30)
σκότος, σκότους, τό întuneric (27)
σός, -ή, -όν adj. pos. aparţinând ţie, al tău, a ta (29)
σπείρω, σπερῶ, ἔσπειρα, -, -, ἐσπάρην semăn (23)
στάδιον, τό stadiu (măsură de lungime), stadion (locul unde se dispută competiţiile sportive) , plural: τὰ στάδια , dar de asemenea masc. οἱ στάδιοι .(25)
σταυρόω răstignesc, crucific (22)
στόμα, στόματος, τό gură (31)
στρατιώτης, ὁ ostaş, soldat (19)
σύ pron. pers. II sg., tu (7)
σύν prep., sensul primar este cu ; cu Dat. cu, împreună ; sinonim al lui μετά cu Gen. (10)
συνάγω adun, strâng (10)
συναγωγή, ἡ loc de adunare, sinagogă (19)
συνέρχομαι dep., mă întâlnesc, mă întrunesc, mă adun, mă strâng (la o adunare) (11)
σώζω mântuiesc, salvez, izbăvesc, scap (9)
σῶμα, σώματος, τό corp, trup, persoană, fiinţă (16)
σωτηρία, ἡ mântuire, salvare, izbăvire, scăpare (21)
τ
τέκνον, τό copil, fiu sau fiică (6)
τέσσαρες, α num. card. patru (25)
τηρέω păzesc, supraveghez, veghez asupra cuiva, păstrez, pun deoparte, ţin, reţin (22)
τίθημι pun, aşez, depun; τίθημι τὴν ψυχήν = îmi dau viaţa (31)
τιμάω evaluez, preţuiesc, estimez, pune (fixez) un preţ, tratez cu cinste, cinstesc (22)
τις, τι pron. indef. cineva, ceva, unul, una (26)
τίς, τί pron. interog. cine? care? ce? (26)
τόπος, ὁ loc, ţinut, regiune (6)
τότε adv. atunci, în acel moment, în acel timp (10)
τρεῖς, τρία num. card. trei (25)
τυφλός, ὁ orb (12)
υ
ὕδωρ, ὕδατος, τό apă (27)
υἱός, ὁ fiu (3)
ὑμέτερος, -α, -ον adj. pos. aparţinând vouă, al vostru, a voastră (29)
ὑπάγω plec, mă duc, mă îndepărtez, mă retrag (31)
ὑπέρ cu gen., pentru, pentru apărarea, în favoarea ; cu ac., dincolo de, peste, mai sus de, mai presus de
(11)
ὑπό prep. cu genitiv, de, de către, din cauza, din pricina ; cu acuzativ, sub (9)
ὑποστρέφω, ὑποστρέψω, ὑπέστρεψα mă întorc (13)
φ
φάγομαι viit. (foarte neregulat) al lui ἐσθίω . Aorist II: ἔφαγον (26)
φανερόω fac vizibil, arăt cu claritate, înfăţişez, vădesc, descopăr, dau pe faţă (32)
Φαρισαῖος, ὁ fariseu (21)
φέρω duc, port, sufăr, rabd (6)
φημί zic, spun, afirm, declar (verb în μι cu rădăcina φα­ ; mult mai rar întâlnit decât λέγω ).(32)
φιλέω iubesc ; felul de dragoste caracteristică prieteniei, afecţiunii, simpatiei; acest cuvânt este mult mai puţin folosit în Noul Testament decât ἀγαπάω .(22)
φοβέομαι v. dep. cu forme pasive, mă înfricoşez, mă înspăimânt, mă tem (23)
φυλακή, ἡ strajă, gardă, acţiunea de a face strajă, închisoare (19)
φωνή, ἡ sunet, voce, glas (4)
φῶς, φωτός, τό lumină (27)
χ
χαίρω mă bucur, mă veselesc ( ἐχάρην , aor. II pasiv)(31)
χαρά, ἡ bucurie (8)
χάρις, χάριτος, ἡ ceea ce este plăcut/agreabil, farmec, graţie, favoare, har, gingăşie (24)
χείρ, χειρός, ἡ mână (30)
Χριστός, ὁ Hristos (21)
χρόνος, ὁ timp, vreme (în special o perioadă de timp, deosebindu-se de καιρός , un moment stabilit)(31)
χώρα, ἡ ţinut, regiune, meleag, ţară, teritoriu (22)
ψ
ψυχή, ἡ suflu, suflare, suflet, viaţă, existenţă (4)
ω
ὧδε adv., aici, încoace, în acest loc, în această situaţie (31)
ὤν, οὖσα, ὄν participiul prezent al lui εἰμί (17)
ὥρα, ἡ perioadă de timp, oră, ceas (4)
ὡς conj. ca, precum, după cum, aşa cum, ca şi, când, cât timp , cu numerale: aproximativ, cam (25)
ὥσπερ adv., precum, după cum, aşa cum (31)
ὥστε conj., astfel, aşa, prin urmare, aşadar (31)
ὤφθην aor. pas. al lui βλέπω, ὁράω (15)