ἀναβλέπω, ἀναβλέψω | (cea de-a doua formă este viitorul), ridic ochii spre cer, privesc spre cer, recapăt vederea |
βήσομαι | deponent, viitorul lui βαίνω |
γενήσομαι | deponent, viitorul lui γίνομαι |
γνώσομαι | deponent, viitorul lui γινώσκω |
διδάξω | viitorul lui διδάσκω |
διώκω, διώξω | urmăresc, persecut, prigonesc |
δοξάζω, δοξάσω | slăvesc |
ἐλεύσομαι | deponent, viitorul lui ἔρχομαι |
ἕξω | viitorul lui ἔχω |
κηρύσσω, κηρύξω | vestesc, predic |
λήμψομαι | deponent, viitorul lui λαμβάνω |
προσεύχομαι, προσεύξομαι | mă rog |
τυφλός, ὁ | orb |
Timpurile prezent şi imperfect, la toate cele trei diateze, se formează pe rădăcina prezentului, la care se adaugă vocala tematică ο/ε şi terminaţiile personale. Timpurile viitor activ şi viitor mediu se construiesc pe rădăcina viitorului, care se formează prin adăugarea sufixului de timp σ la rădăcina de prezent a verbului. Astfel, dacă pentru verbul λύω, λυ- este rădăcina prezentului, λυσ- este rădăcina viitorului.
1203. Viitorul, fiind un timp primar, are terminaţii personale primare, ca şi timpul prezent. Vocala tematică este şi ea aceeaşi. Astfel, viitorul activ indicativ şi viitorul mediu indicativ sunt conjugate exact ca, respectiv, prezentul activ indicativ şi prezentul mediu indicativ, cu observaţia că viitorul începe cu λυσ- şi nu cu λυ-.
1204. Ne vom reaminti că la timpurile prezent şi imperfect, diatezele medie şi pasivă sunt identice ca formă. La viitor însă, forma pasivă este destul de diferită de cea medie, şi de aceea i se va rezerva spaţiu într-o lecţie viitoare. De exemplu, λύσομαι înseamnă mă voi dezlega, dar nu înseamnă şi voi fi dezlegat.
sg | pl | |
I | λύσω | λύσομεν |
II | λύσεις | λύσετε |
III | λύσει | λύσουσι |
sg | pl | |
I | λύσομαι | λυσόμεθα |
II | λύσῃ | λύσεσθε |
III | λύσεται | λύσονται |
Când rădăcina unui verb se termină în consoană, adăugarea sufixului σ face ca cele două consoane să se contopească într-una singură. Putem avea următoarele situaţii:
1. π, β, φ (numite labiale mute, căci se pronunţă cu ajutorul buzelor) formează împreună cu σ consoana dublă ψ. Exemple: viitorul lui πέμπω este πέμψω, iar al lui γράφω este γράψω.
2. κ, γ, χ (numite palatale mute, căci se pronunţă cu ajutorul palatului) formează împreună cu σ consoana dublă ξ. Exemple: viitorul lui ἄγω este ἄξω, iar al lui ἄρχω este ἄρξω.
3. τ, δ, θ (numite linguale mute, căci se pronunţă cu ajutorul limbii) sunt eliminate dinaintea lui σ. Exemplu: viitorul lui πείθω este πείσω.
În cazul multor verbe rădăcina verbului este diferită de rădăcina prezentului.
Exemple:
(1) Rădăcina verbului κηρύσσω este κηρυκ- şi nu κηρυσσ-. Pornind de la κηρυκ-, viitorul κηρύξω este format pe baza regulii prezentate la §1207 mai sus.
(2) Rădăcina verbului βαπτίζω este βαπτιδ- şi nu βαπτιζ-. Pornind de la βαπτιδ-, viitorul βαπτίσω este format pe baza regulii prezentate la §1207 mai sus).
1209. În general, viitorul unui verb grecesc nu poate fi format cu certitudine pe baza vreunor reguli; neregularităţile sunt atât de numeroase încât el trebuie căutat în lexicon pentru fiecare verb în parte.
1210. Verbul grecesc este în cea mai mare parte extrem de regulat în ce priveşte derivarea formelor individuale care indică diateza, modul, persoana şi numărul, pornind de la rădăcinile de bază ale timpurilor. Dar formarea acelor rădăcini de bază din rădăcina verbului (şi mai cu seamă din rădăcina prezentului) este adeseori extrem de neregulată. Rădăcinile de bază ale timpurilor, din care se formează tot restul verbului, sunt şase la număr. Aceste şase forme, prezentate în dicţionare cu terminaţia personală pentru persoana I singular indicativ, se numesc forme principale.
Până acum au fost învăţate doar două din aceste şase forme principale ale verbului λύω. Din prima formă principală, λύω, se formază întreg prezentul şi imperfectul la toate trei diatezele; din a doua, λύσω, se formează întreg timpul viitor şi întreaga diateză medie. Prezentul şi imperfectul împreună formează sistemul prezent; viitorul activ şi mediu formează sistemul viitor.
1211. Regularitatea verbului grecesc în a-şi construi formele individuale în interiorul fiecărui sistem de timp din prima din formele acelui sistem, precum şi marea neregularitate în a-şi construi formele de bază, pot fi ilustrate cu ajutorul verbului foarte neregulat ἔρχομαι. Studentul nu se va fi aşteptat desigur ca viitorul lui ἔρχομαι să fie ἐλεύσομαι. Dar, odată ce află, cu ajutorul lexiconului, că ἐλεύσομαι este persoana I singular a viitorului, persoana a III-a, ἐλεύσονται, de exemplu, poate fi derivată din ea exact în felul în care λύσονται este derivat din λύσομαι, care, la rândul lui, este derivat din λύσω.
1212. Începând din acest punct, se va presupune că studentul va folosi vocabularele generale pe care le are la dispoziție. Metoda de folosirea a acestora poate fi ilustrată astfel:
(1) Să presupunem că se doreşte traducerea în limba greacă a propoziţiei ei vor începe. Primul pas este de a căuta în vocabularul român-grec cuvântul a începe. Acolo se va găsi explicaţia că a începe se exprimă prin diateza medie a lui ἄρχω. Următorul pas este de a căuta în vocabularul grec-român cuvântul ἄρχω. Împreună cu el sunt date în vocabularul grec-român şi celelalte forme principale. A doua din aceste forme principale este ἄρξω. Ceea ce se doreşte este viitorul, căci ei vor începe este la viitor. Este nevoie însă de diateza medie a lui ἄρχω, căci la diateza medie acesta înseamnă a începe. Se va căuta deci viitorul mediu indicativ (persoana a III-a plural). Acesta poate fi derivat din ἄρξω prin analogie cu λύω. Dacă se consultă paradigma lui λύω, se va descoperi că viitorul mediu indicativ, persoana a III-a plural, se formează din cea de-a doua din formele principale prin reţinerea lui λυσ- din λύσω şi adăugarea lui -ονται în locul lui -ω. Tratând pe ἄρξω în acelaşi mod, vom păstra ἄρξ-, la care adăugăm -ονται. Astfel, forma căutată este ἄρξονται.
(2) Dacă în exerciţiile de traducere din limba greacă în limba română se întâlneşte forma σώσει, studentul va presupune în mod natural că cel de-al doilea σ este semnul timpului viitor, tot aşa cum σ este pentru λύσει. El va căuta deci în vocabular printre verbele care încep cu σω-. Fără dificultate se va găsi σώζω, cea de-a doua formă a acestuia, adică viitorul, fiind σώσω, pornind de la care, desigur, σώσει este pur şi simplu persoana a III-a singular.
(3) În mod asemănător, dacă studentul întâlneşte forma ἄξω, el ar trebui să-şi dea seama imediat că particula σ, ascunsă în consoana dublă ξ, este σ al viitorului. Prezentul va fi deci în mod natural una din următoarele trei forme: ἄκω, ἄγω sau ἄχω. S-ar putea să fie necesar să se caute toate aceste trei forme în vocabular până când se va descoperi că ἄγω este forma corectă.
Desigur, aceste procese vor deveni în scurtă vreme „a doua natură” şi vor fi parcurse fără a se mai conştientiza paşii individuali.
1213. Formele mai dificile vor fi descrise separat în vocabulare, făcându-se referire la verbele din care acestea provin.
1214. Formele verbelor compuse nu vor fi însă descrise astfel. De exemplu, dacă studentul întâlneşte forma ἀπελεύσεσθε în exerciţii, el ar trebui să observe că ἀπ- este, de fapt, prepoziţia ἀπό având vocala finală elidată. Forma simplă a verbului deci, dacă se înlătură prepoziţia, este ἐλεύσεσθε. Persoana I singular va fi, desigur, ἐλευσομαι. Această formă se va găsi în vocabularul grec-român şi va fi definită ca fiind viitorul lui ἔρχομαι. Astfel, de vreme ce ἐλεύσεσθε vine de la ἔρχομαι, se va concluziona că ἀπελεύσεσθε vine de la ἀπέρχομαι, acesta fiind de fapt verbul pe care studentul trebuie să-l caute.
Unele verbe sunt deponente la un timp, dar nu şi la altul. De exemplu, βαίνω are formă medie la viitor: βήσομαι. El este deci deponent la viitor, dar nu şi la prezent.
A. Traduceţi în limba română:
1. ἄξει ὁ κύριος τοὺς μαθητὰς αὐτοῦ εἰς τὴν βασιλείαν.
2. γνωσόμεθα καὶ τοὺς ἀγαθοὺς καὶ τοὺς πονηρούς.
3. λήμψεσθε τὰ πλοῖα ἐκ τῆς θαλάσσης.
4. λύσεις τοὺς δούλους.
5. ἕξουσιν οἱ πονηροὶ οὐδὲ χαρὰν οὐδὲ εἰρήνην.
6. ἐν ἐκείνῃ τῇ ὥρᾳ ἐλεύσεται ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου σὺν τοῖς ἀγγέλοις αὐτοῦ.
7. ἁμαρτωλοί ἐστε, γενήσεσθε δὲ μαθηταὶ τοῦ κυρίου.
8. διώκουσιν οἱ πονηροὶ τοὺς προφήτας, ἀλλ' ἐν ταῖς ἡμέραις τοῦ υἱοῦ τοῦ ἀνθρώπου οὐκέτι διώξουσιν αὐτούς.
9. προσεύξῃ τῷ θεῷ σου καὶ δοξάσεις αὐτόν.
10. τότε γνώσεσθε ὅτι αὐτός ἐστιν ὁ κύριος.
11. ταῦτα γνώσομαι οὐδὲ ἐγώ.
12. ἄλλους διδάξει ὁ δοῦλος, ἀλλ' ἐμὲ διδάξει ὁ διδάσκαλος ὁ πιστός.
13. ἐκεῖνα λήμψονται οἱ ἀπόστολοι, ταῦτα δὲ καὶ οἱ ἀδελφοί.
14. διὰ τοῦ λόγου τοῦ κυρίου ἀναβλέψουσιν οἱ τυφλοὶ οὗτοι.
15. ὁ προφήτης αὐτὸς γράψει ταῦτα ἐν ταῖς γραφαῖς.
16. ἐλεύσονται κακὰς ἡμέρας.
17. ἀπελεύσῃ καὶ σὺ εἰς τὰς ὁδοὺς τῶν πονηρῶν καὶ διδάξεις οὗτως τοὺς ἀνθρώπους.
18. κηρύξουσιν καὶ αὐτοὶ τὸ εὐαγγέλιον ἐν τούτῳ τῷ κόσμῳ τῷ κακῷ.
19. ἐλεύσεται καὶ αὕτη πρὸς αὐτόν, καὶ αὐτὸς διδάξει αὐτήν.
20. ἐκηρύσσετο τὸ εὐαγγέλιον ἐν ταῖς ἡμέραις ταῖς κακαῖς, κηρύσσεται δὲ καὶ νῦν, ἀλλ' ἐν ἐκείνῃ τῇ ἡμέρᾳ ἐλεύσεται ὁ κύριος αὐτός.
B. Traduceţi în limba greacă:
1. Biserica va trimite slujitori la mine.
2. Aceste femei vor deveni bune.
3. Aceste cuvinte le voi scrie într-o carte.
4. Aceste lucruri vor veni în lume în acele zile.
5. Acum el încă nu mă învaţă, dar în acel ceas el mă va şi învăţa şi mă va şi cunoaşte.
6. Ei prigoneau pe acele femei în zilele rele, şi le vor prigoni chiar şi în celelalte locuri.
7. Atunci orbii se vor ruga Domnului, dar cei răi nu se vor ruga.
8. Darurile erau luate de noi de la copii, dar nu le vom mai lua.
9. Ne vom ruga pentru aceiaşi copii în biserică.
10. În această lume avem moartea, dar în împărăţia lui Dumnezeu vom avea şi dragoste şi slavă.
11. Atunci eram învăţaţi de apostoli, dar în ziua aceea şi noi vom învăţa.
12. În acele zile eu vă prigoneam, dar acum voi mă veţi prigoni pe mine.
13. Tu nu te ve coborî la mare, ci vei urmări pe aceste femei cu copiii lor în pustie.
14. Ei predicau evanghelia aceasta, dar acum nu o vor mai predica.
15. Aceste lucuri sunt rele, dar voi veţi avea lucruri bune în ziua aceea.
16. Domnul va veni la biserica Sa în slavă.