| ἀνοίγω | deschid; pentru formele principale ale acestui verb şi a altor verbe, se va consulta dicţionarul |
| ἀπόλλυμι (sau ἀπολλύω) | ucid, pierd, fac să piară, distrug; pier (mediu) |
| ἀρχή, ἡ | început |
| ἀφίημι | dau drumul, permit, părăsesc, iert; las; când înseamnă „a ierta”, ἀφίημι primeşte acuzativul lucrului iertat şi dativul persoanei căreia i se iartă. |
| δείκνυμι (şi δεικνύω) | arăt, indic |
| ἐπιτίθημι | pune pe, aşez pe (cu acuzativul lucrului pus şi dativul persoanei sau lucrului peste care este pus). |
| εὑρίσκω | găsesc, aflu, descopăr, iau la cunoştinţă |
| εὗρον | aor. II al lui εὑρίσκω |
| ἕως | adv. cu gen., până la, până când; conj., cât timp |
| καθώς | adv. ca şi, precum, după cum |
| καιρός, ὁ | timp, clipă, moment, prilej, un timp, un moment fixat, un moment stabilit |
| μνημεῖνον, τό | monument comemorativ, de aducere aminte, mormânt |
| μόνον | adv. doar, numai |
| πῦρ, πυρός, τό | foc |
| σημεῖνον, τό | semn, indiciu |
| στόμα, στόματος, τό | gură |
| τίθημι | pun, aşez, depun; τίθημι τὴν ψυχήν = îmi dau viaţa |
| ὑπάγω | plec, mă duc, mă îndepărtez, mă retrag |
| χαίρω | mă bucur, mă veselesc (ἐχάρην, aor. II pasiv) |
| χρόνος, ὁ | timp, vreme (în special o perioadă de timp, deosebindu-se de καιρός, un moment stabilit) |
| ὧδε | adv., aici, încoace, în acest loc, în această situaţie |
| ὥσπερ | adv., precum, după cum, aşa cum |
| ὥστε | conj., astfel, aşa, prin urmare, aşadar |
3102. Formele principale ale verbului în μι, τίθημι, a pune, sunt după cum urmează:
τίθημι, θήσω, ἔθηκα, τέθεικα, τέθειμαι, ἐτέθην
3103. Rădăcina acestui verb este θε-. Sistemul prezent este reduplicat în aceeaşi manieră ca şi la δίδωμι. Viitorul este regulat. Aoristul I este regulat, cu excepţia (ca şi în cazul lui δίδωμι) că are κ în loc de σ. Perfectul activ şi perfectul mediu sunt regulate, cu excepţia că θε- este lungit la θει- în loc de θη-. Aoristul pasiv este regulat, cu excepţia că (1) vocala finală a rădăcinii nu este lungită, şi (2) rădăcina θε- se modifică în τε- pentru a evita folosirea a doi θ în silabe succesive.
3104. Învăţați diateza activă a sistemului prezent al verbului τίθημι (vezi §3344).
3105. Modul în care se tratează rădăcina şi terminaţiile sistemului prezent este foarte asemănător celui corespunzător verbului δίδωμι. Declinarea participiului τιθείς este ca şi cea a lui λυθείς, participiul aorist pasiv al verbului λύω.
3106. Învăţați diateza activă a sistemului aorist al verbului τίθημι (vezi §3345).
3107. Ca şi δίδωμι, τίθημι are aorist I activ la indicativ şi aorist II activ la celelalte moduri. Participiul aorist II θείς este declinat ca şi participiul prezent τιθείς.
3108. Formele de prezent mediu şi aorist mediu pot fi uşor recunoscute atunci când se întâlnesc, dacă se ţine seama de faptul că aoristul II are o rădăcină verbală simplă θε-, pe când prezentul are rădăcina τιθε-. Astfel, dacă se întâlneşte forma ἀνεθέμην, studentul ar trebui să vadă că ἀν- este pur şi simplu prepoziţia ἀνα-, ε este augmentul, θε este rădăcina lui τίθημι, iar -μεν este terminaţia secundară a persoanei I singular mediu. Astfel, forma respectivă este aorist II mediu indicativ, persoana I singular. Pe de altă parte, ἐτίθεντο aparţine sistemului sistemului prezent deoarece conţine particula τι-, care este semnul sistemului prezent; este imperfect, nu prezent, deoarece are augment şi terminaţie secundară. Este evident imperfect mediu sau pasiv indicativ, persoana a III-a plural.
3109. Acesta este un verb compus din prepoziţia ἀπό (ἀφ' înainte de spiritul aspru) şi verbul în μι, ἵημι. Rădăcina verbului ἵημι este ἑ-.
3110. Formele pot fi de obicei recunoscute dacă se are în vedere faptul că particula ἱ- înainte de rădăcina ἑ- este semnul sistemului prezent, şi că formele scurte cu ἑ- singur sunt aorist II. Astfel, ἀφείς este evident participiu aorist II (εἵς provenind de la rădăcina ἑ-, tot aşa cum θείς provine de la rădăcina θε-). La indicativ, avem un aorist I în κ în loc de σ, ca şi în cazul lui δίδωμι şi τίθημι. Formele neregulate ale lui ἀφίημι pot fi găsite în dicționare şi manuale de gramatică.
Aceste două verbe au unele forme în μι în sistemul prezent. Formele în μι pot fi recunoscute prin aceea că adaugă terminaţiile personale direct la rădăcina prezentului. Rădăcina prezentului se termină în υ. Atât δείκνυμι cât şi ἀπόλλυμι sunt de asemenea conjugate uneori ca şi verbele în ω, chiar şi în sistemul prezent; vezi vocabularul (ex: δείκνυμι - δείξω - ἔδειξα etc.).
3112. Cuvântul ὥστε, astfel încât, care exprimă un rezultat, este uneori urmat de acuzativ şi infinitiv.
Exemplu:
ἐθεράπευσεν αὐτούς· ὥστε τὸν ὄχλον θαυμάσαι...
El i-a vindecat; astfel încât mulţimea s-a minunat...
3113. Accentul lui ὥστε încalcă în aparenţă regulile generale ale accentului. Iniţial însă particula τε a fost o enclitică, despărţită de ὥς. Tot aşa, ὥσπερ şi οὔτε. (Pentru cel din urmă, vezi vocabularul lecţiei 32.)
Conjuncţia ἕως, atunci când înseamnă până când, primeşte conjunctivul cu ἄν, cu excepţia cazului în care verbul pe care-l introduce se referă la o acțiune din trecut. Uneori, ἄν este omis. Când ἕως înseamnă în timp ce, el primeşte indicativul. Expresia ἕως οὗ, în care ἕως este o prepoziţie şi οὗ genitivul singular neutru al pronumelui relativ, are acelaşi înţeles ca ἕως (conjuncţie) singur.
Exemple:
μείνατε ἕως ἂν ἔλθω.
Rămâneţi până când mă întorc.
ἔμεινεν ἕως οὗ ἦλθον.
El a rămas până când m-am întors.
(Acțiune din trecut)
A. Traduceţi în limba română:
1. διὰ τοῦτο με ὁ πατὴρ ἀγαπᾷ ὅτι ἐγὼ τίθημι τὴν ψυχήν μου, ἵνα πάλιν λάβω αὐτήν. οὐδεὶς αἴρει αὐτὴν ἀπ' ἐμοῦ, ἀλλ' ἐγὼ τίθημι αὐτὴν ἀπ' ἐμαυτοῦ. ἐξουσίαν ἔχω θεῖναι αὐτήν, καὶ ἐξουσίαν ἔχω πάλιν λαβεῖν αὐτήν· ταύτην τὴν ἐντολὴν ἔλαβον παρὰ τοῦ πατρός μου.
2. αὕτη ἐστὶν ἡ ἐντολὴ ἡ ἐμή, ἵνα ἀγαπᾶτε ἀλλήλους καθὼς ἠγάπησα ὑμᾶς. μείζονα ταύτης ἀγάπην οὐδεἰς ἔχει, ἵνα τις τὴν ψυχὴν αὐτοῦ θῇ ὑπὲρ τῶν φίλων αὐτοῦ. (*1)
(*1) φίλος, ὁ, prieten.
3. ἀλλὰ ἐλθὼν ἐπίθες χεῖρά σου ἐπ' αὐτὴν καὶ ζήσεται.
4. ὁ δὲ Ἰησοῦς εἶπεν Ἄφετε τὰ παιδία καὶ μὴ κωλύετε (*2) αὐτὰ ἐλθεῖν πρὸς με· τῶν γὰρ τοιούτων (*3) ἐστὶν ἡ βασιλεία τῶν οὐρανῶν. καὶ ἐπιθεὶς τὰς χεῖρας αὐτοῖς ἐπορεύθη ἐκεῖθεν (*4) .
(*2) κωλύω, a împiedica.
(*3) τοιοῦτος, τοιαύτη, τοιοῦτο, (un) astfel de. Often used with the article.
(*4) ἐκεῖθεν, adv., de acolo.
5. καὶ προσευξάμενοι ἐπέθηκαν αὐτοῖς τὰς χεῖρας.
6. τότε ἐπετίθεσαν τὰς χεῖρας ἐπ' αὐτούς, καὶ ἐλάμβανον πνεῦμα ἅγιον.
7. ἀκούσαντες δὲ ἐβαπτίσθησαν εἰς τὸ ὄνομα τοῦ κυρίου Ἰησοῦ· καὶ ἐπιθέντος αὐτοῖς τοῦ Παύλου (*5) χεῖρας ἦλθε τὸ πνεῦμα τὸ ἅγιον ἐπ' αὐτούς.
(*5) Παῦλος, ὁ, Pavel.
8. ζωποιεῖ (*6) ὁ υἱὸς τοῦ θεοῦ ὃν θέλει.
(*6) ζωποιέω, a da viață, a grăbi.
9. ὑμεῖς ὃ ἠκούσατε ἀπ' ἀρχῆς, ἐν ὑμῖν μενέτω. ἐὰν ἐν ὑμῖν μεῖνῃ ὃ ἀπ' ἀρχῆς ἠκούσατε, καὶ ὑμεῖς ἐν τῷ υἱῷ καὶ ἐν τῷ πατρὶ μενεῖτε.
10. καὶ ἐγένετο ὡσεὶ (*7) νεκρός, ὥστε τοὺς πολλοὺς λέγειν ὅτι ἀπέθανεν.
(*7) ὡσεί este o formă întărită a lui ὡς.
11. ἴσθι ἐκεῖ ἕως ἂν εἴπω σοι· μέλλει γὰρ Ἡρῴδης (*8) ζητεῖν τὸ παιδίον τοῦ ἀπολέσαι αὐτό.
(*8) Ἡρῴδης, -ου, ὁ, Irod.
12. Κύριε, σῶσον, ἀπολλύμεθα.
13. καὶ ἀνοίξας τὸ βιβλίον εὖρεν τὸν τόπον.
14. τὰ δὲ ἐκπορευόμενα ἐκ τοῦ στόματος ἐκ τῆς καρδίας ἐξέρχεται.
15. οὐ περὶ τούτων δὲ ἐρωτῶ μόνον, ἀλλὰ καὶ περὶ τῶν πιστευόντων διὰ τοῦ λόγου αὐτῶν εἰς ἐμέ, ἵνα πάντες ἓν ὦσιν, καθὼς σύ, πατήρ, (*9) ἐν ἐμοὶ κἀγὼ ἐν σοί, ἵνα καὶ αὐτοὶ ἐν ἡμῖν ὦσιν, ἵνα ὁ κόσμος πιστεύῃ ὅτι σύ με ἀπέστειλας.
(*10) πατήρ are o formă de vocativ, πάτερ. Dar chiar și astfel de substantive folosesc uneori forma de nominativ pentru cazul vocativ.
16. εἶπεν οὖν ὁ Ἰησοῦς Ἔτι χρόνον μικρὸν μεθ' ὑμῶν εἰμι καὶ ὑπάγω πρὸς τὸν πέμψαντά με.
17. ὅτε δὲ ἤγγισεν ὁ καιρὸς τῶν καρπῶν, ἀπέστειλεν τοὺς δούλους αὐτοῦ.
18. αὐτὸς δὲ σωθήσεται, οὗτως δὲ ὡς διὰ πυρός.
B. Traduceţi în limba greacă:
1. Această poruncă a pus-o peste ei, că trebuie să-şi dea vieţile pentru fraţii lor.
2. Dacă iertaţi pe cei ce vă prigonesc, şi eu vă voi ierta.
3. După ce oamenii l-au găsit pe cel ce făcuse acest lucru, l-au părăsit şi au plecat.
4. După ce a pus trupul în mormânt, a plecat.
5. Noi i-am văzut pe cei ce-şi dădeau vieţile lor pentru copii.
6. Femeile au văzut unde a fost pus trupul.
7. Îl vom întreba până când ne va răspunde.
8. Trebuie să dăm mulţumiri celui ce ne-a iertat păcatele.
9. Noi nu l-am cunoscut, dar el ne-a cunoscut pe noi.
10. „Dă-mi trupul ca să-l pun într-un mormânt”.
11. El v-a arătat toate lucrurile, pentru ca voi să le puneţi în inimile voastre.
12. Apostolul răspunzând a spus celor ce-l întrebau că nu va pune aceste daruri în templu.
13. După ce am văzut noi semnul pe care Isus ni l-a arătat, am crezut în el.