| sg | pl | |
| I | ἔλυσα | ἐλύσαμεν |
| II | ἔλυσας | ἐλύσατε |
| III | ἔλυσε(ν) | ἔλυσαν |
Aoristul, fiind un timp secundar (ca şi imperfectul), are un augment. Augmentul este acelaşi ca la imperfect (vezi §1003).
1305. Aoristul (ca şi imperfectul) are terminaţii secundare. Ne vom reaminti că acestea sunt următoarele:
| sg | pl | |
| I | -ν | -μεν |
| II | -ς | -τε |
| III | nu are | -ν (sau -σαν) |
1306. Se va observa că, la aoristul I, ν este eliminat la persoana I singular.
1307. Înainte de aceste terminaţii personale avem nu o vocală tematică ci sufixul de timp -σα, care este adăugat la rădăcina verbului. Astfel, acolo unde viitorul are σο/ε, aoristul I are σα.
1308. La persoana a III-a singular acest σα este schimbat în σε. Persoana a III-a singular (ἔλυσε(ν)) poate avea un ν flotant, la fel ca imperfectul (ἔλυε(ν)).
1309. Forma ἐλύσαμεν - ca exemplu - poate fi divizată astfel: ἐ / λύ / σα / μεν, unde ἐ este augmentul, λυ este rădăcina verbului, σα este semnul aoristului I şi μεν este terminaţia personală secundară a persoanei I plural activ.