Curs de greacă biblică pentru începători

Lecţia 17

Participiul prezent
Utilizarea participiului

1701. Vocabular

1702. Participiul prezent

Declinarea participiului prezent activ al verbului εἰμί

Declinarea participiului prezent activ al verbului λύω

1703. Se observă că genurile masculin şi neutru se declină conform declinării a III-a (la masculin, este exact ca pentru ἄρχων), iar genul feminin conform declinării I (ca şi δόξα). Accentul la genitiv feminin plural respectă regula substantivului de declinarea I şi nu pe cea a adjectivului. (Vezi §0509, 0510)

Declinarea participiului prezent mediu şi pasiv al verbului λύω

Se observă că această declinare este identică cu cea a substantivelor de declinarea I şi a II-a.

1704. Participiul oricărui verb regulat se obţine prin adăugarea terminaţiilor -ων, -ουσα, -ον, respectiv -όμενος, -ομένη, -όμενον la rădăcina de prezent a verbului respectiv (vezi §1202).

1705. Utilizarea participiului

Participiile sunt adjective verbale. Fiind adjective, ele au gen, număr şi caz şi, ca şi celelalte adjective, se acordă în gen, număr şi caz cu substantivele pe care le determină. Având în acelaşi timp şi natură verbală, ele au următoarele caracteristici:
- au timp şi diateză;
- pot primi modificatori adverbiali;
- dacă provin din verbe tranzitive, pot avea complement direct.

Exemple:

(1) ὁ ἀπόστολος λέγων ταῦτα ἐν τῷ ἱερῷ βλέπει τὸν κύριον.
Apostolul, spunând aceste lucruri în templu, vede pe Domnul.

Participiul λέγων, care înseamnă spunând, se acordă cu ἀπόστολος, care este substantiv masculin la cazul nominativ singular. Având natură verbală, participiul va avea timp şi diateză. Este la timpul prezent, ceea ce înseamnă că acţiunea pe care o determină se desfăşoară în acelaşi timp cu acţiunea verbului principal βλέπει. Este la diateza activă, ceea ce înseamnă că se referă la apostol ca făcând ceva şi nu făcându-i-se ceva. Mai are un complement indirect, ἐν τῷ ἱερῷ şi un complement direct ταῦτα. Participiul λέγων nu are un subiect al său, aşa cum ar avea un verb finit, căci substantivul ἀπόστολος, care denumeşte persoana ce îndeplineşte acţiunea definită de participiu, nu este subiectul participiului ci substantivul cu care participiul (ca adjectiv) se acordă.

(2) βλέπομεν τὸν ἀπόστολον λέγοντα ταῦτα ἐν τῷ ἱερῷ.
Noi vedem pe apostol spunând aceste lucruri în templu.

Substantivul cu care participiul se acordă este masculin, la cazul acuzativ singular; tot aşa trebuie să fie deci şi participiul.

(3) προσερχόμεθα τῷ ἀποστόλῳ λέγοντι ταῦτα ἐν τῷ ἱερῷ.
Noi venim la apostol pe când el spune aceste lucruri în templu.

Participiul λέγοντι, ca şi substantivul ἀποστόλῳ pe care-l determină, este masculin, la cazul dativ singular. Uneori traducerea perfect literală nu este posibilă, deoarece sensul ideii exprimate în limba greacă ar fi modificat. Chiar şi în exemplul (1), o traducere mai corectă ar fi: În timp ce spune aceste lucruri, apostolul vede pe Domnul.

(4) διδασκομένῳ ὑπὸ τοῦ ἀποστόλου προσέρχονται αὐτῷ οἱ δοῦλοι.
Pe când este el învăţat de apostol, slujitorii vin la el.

Participiul prezent pasiv διδασκομένῳ se acordă cu αὐτῷ, predicatul fiind προσέρχονται.

1706. Timpul participiului

Participiul prezent este folosit pentru acţiuni care au loc în acelaşi timp cu acţiunea verbului principal, fie că acea acţiune este prezentă, trecută sau viitoare.

Exemple:

(1) διδασκομένῳ ὑπὸ τοῦ ἀποστόλου προσῆλθον αὐτῷ οἱ δοῦλοι.
În timp ce era învăţat de apostol, slujitorii au venit la el.

Acţiunea descrisă de participiul διδασκομένῳ, cu toate că este trecută faţă de timpul la care propoziţia este spusă sau scrisă, este prezentă faţă de timpul verbului principal - adică învăţarea avea loc în acelaşi timp cu venirea slujitorilor; de aceea se foloseşte participiul prezent.

Observaţie: chiar dacă verbul principal este la aorist, participiul prezent folosit aici are în traducere în limba română formă de imperfect, căci denotă o acţiune care este în curs la momentul în care are loc acţiunea verbului principal.

(2) πορευομένῳ ἐν τῇ ὁδῷ προσῆλθον αὐτῷ οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ.
Pe când mergea el pe drum, ucenicii săi au venit la el.

(3) πορευόμενος ἐν τῇ ὁδῷ εἶδεν τυφλόν.
Pe când mergea el pe drum, a văzut un orb.

Se va observa că adeseori participiul se acordă cu un subiect neexprimat al propoziţiei. De exemplu:

(4) λέγων ταῦτα εἶδεν τυφλόν.
În timp ce spunea aceste lucruri el a văzut un orb.

sau

λέγοντες ταῦτα εἶδετε τυφλόν.
În timp ce spuneaţi aceste lucruri voi aţi văzut un orb.

1707. Participiul atributiv

Participiul, ca orice adjectiv, poate sta în poziţie atributivă.

Exemple:

(1) ὁ λέγων ταῦτα ἐν τῷ ἱερῷ ἀπόστολος
apostolul care spunea aceste lucruri în templu

Precum în aranjamentul ὁ ἀγαθὸς ἀπόστολος adjectivul ἀγαθός stă în poziţie atributivă (vezi §0519), tot aşa este şi ὁ λέγων ταῦτα ἐν τῷ ἱερῷ în exemplul nostru. Aranjamentul preferat al cuvintelor în frază va fi însă ὁ ἀπόστολος ὁ λέγων ταῦτα ἐν τῷ ἱερῷ, corespunzător celei de-a doua alternative pe care o întâlnim la adjective în general (ὁ ἀπόστολος ὁ ἀγαθός).

(2) Comparaţi:

εἶδον τοὺς ἀποστόλους λέγοντας ταῦτα.
I-am văzut pe apostoli în timp ce spuneau aceste lucruri.

cu:

εἶδον τοὺς ἀποστόλους τοὺς λέγοντας ταῦτα.
I-am văzut pe apostolii care spuneau aceste lucruri.

În al doilea caz, participiul atributiv arată despre care apostoli este vorba.

1708. Folosirea participiului ca substantiv

Participiul, ca orice adjectiv, poate fi folosit ca substantiv, cu ajutorul articolului. Aşa cum spunem:

ὁ ἀγαθός (omul) cel bun
ἡ ἀγαθή (femeia) cea bună
τὸ ἀγαθόν (lucrul) cel bun

etc., vom înţelege că...

ὁ λέγων ταῦτα ἐν τῷ ἱερῷ

... înseamnă:

cel ce spune aceste lucruri în templu

Exemple:

(1) εἶδον τὸν λέγοντα ταῦτα ἐν τῷ ἱερῷ.
L-am văzut pe cel ce spunea aceste lucruri în templu.

Participiul folosit aici este prezent; acţiunea pe care o denotă se desfăşoară deci în acelaşi timp cu acţiunea verbului principal.

(2) εἶδον τοὺς λέγοντας ταῦτα.
I-am văzut pe cei ce spuneau aceste lucruri.

(3) ὁ ἀδελφὸς τῆς λεγούσης ταῦτα δοῦλός ἐστιν.
Fratele celei care spune aceste lucruri este slujitor.

(4) ὁ πιστεύων εἰς τὸν ἐγείροντα τοὺς νεκροὺς σώζεται.
Cel ce crede în acela care înviază morţii este mântuit.

(5) τὸ σώζον τοὺς ἀνθρώπους τὸ θέλημα τοῦ θεοῦ ἐστιν.
Ceea ce-i mântuieşte pe oameni este voia lui Dumnezeu.

(6) τὰ βλεπόμενα οὐ μένει εἰς τὸν αἰῶνα.
Lucrurile care se văd nu rămân pentru totdeauna.

1709. Exerciţii

A. Traduceţi în limba română:

1. διωκόμενοι ὑπὸ τοῦ ἄρχοντος προσευχόμεθα τῷ θεῷ.
2. ὁ σὲ δεχόμενος δέχεται καὶ τὸν κύριον.
3. ταῦτα λέγομεν τοῖς προσευχομένοις ἐν τῷ οἶκῳ περὶ τοῦ ἐγείροντος τοὺς νεκρούς.
4. ἐξερχομένοις ἐκ τῆς ἐκκλησίας λέγει ἡμῖν ταῦτα.
5. αἱ ἐκκλησίαι αἱ διωκόμεναι ὑπὸ τῶν ἀρχόντων πιστεύουσιν εἰς τὸν κύριον.
6. οἱ πιστεύοντες εἰς τὸν κύριον σώζονται.
7. γινώσκει ὁ θεὸς τὰ γραφόμενα ἐν τῷ βιβλίῳ τῆς ζωῆς.
8. ἐξήλθομεν πρὸς αὐτοὺς ἄγοντες τὰ τέκνα.
9. εἴδομεν τοὺς λαμβάνοντας τὰ δῶρα ἀπὸ τῶν τέκνων.
10. οὗτός ἐστιν ὁ ἄρχων ὁ δεχόμενός με εἰς τὸν οἶκον αὐτοῦ.
11. ἅγιοί εἰσιν οἱ πιστεύοντες εἰς τὸν κύριον καὶ σωζόμενοι ὑπ' αὐτοῦ.
12. τοῦτό ἐστι τὸ πνεῦμα τὸ σῶζον ἡμᾶς.
13. ἦσαν ἐν τῷ οἶκῳ τῷ λυομένῳ ὑπὸ τοῦ ἄρχοντος.
14. ἦσαν ἐν τῷ οἶκῳ λυομένῳ ὑπὸ τοῦ ἄρχοντος.
15. αὕτη ἐστὶν ἡ ἐκκλησία ἡ πιστεύουσα εἰς τὸν κύριον.
16. διδασκόμενοι ὑπὸ τοῦ κυρίου ἐπορεύεσθε ἐν τῇ ὁδῷ τῇ ἀναβαινούσῃ εἰς τὴν ἔρημον.
17. ἐκηρύχθη ὑπ' αὐτῶν τὸ εὐαγγέλιον τὸ σώζον τοὺς ἁμαρτωλούς.
18. τοῦτό ἐστι τὸ εὐαγγέλιον τὸ κηρυσσόμενον ἐν τῷ κόσμῳ καὶ σῶζον τοὺς ἀνθρώπους.
19. ἦλθον πρὸς αῦτὸν βαπτίζοντα τοὺς μαθητάς.
20. ἔτι ὄντα ἐν τῷ ἱερῷ εἶδομεν αὐτόν.

Cheia exercițiului

B. Traduceţi în limba greacă:

1. Pe când era încă în trup, Domnul îi mântuia pe cei ce credeau în El.
2. În timp ce eram învăţaţi în templu, eram urmăriţi de către dregător.
3. Cei ce sunt mântuiţi de Domnul Îl cunosc pe Cel ce-i mântuieşte pe ei.
4. Cei ce predicau aceste lucruri au căpătat ei înşişi lucrurile predicate de ei.
5. Cea care Îl primeşte pe Domnul în casa ei vede faţa Celui ce o mântuieşte.
6. Pe când încă învăţa El în templu, noi L-am văzut.
7. Pe când învăţam noi în templu, L-am văzut pe Cel ce ne mântuieşte.
8. Nădejdea care este văzută nu este nădejde.
9. Domnul a spus celor ce credeau în El că Dumnezeu îi mântuieşte pe păcătoşi.
10. Fraţii celor ce prigoneau pe ucenici nu au nădejde.
11. Cei ce spun aceste lucruri nu-L cunosc pe Cel ce mântuieşte biserica.
12. Noi am fost daţi afară de către stăpânul care prigoneşte biserica.
13. Acesta este glasul auzit de către cei ce cred în Domnul.
14. Pe când eu rămâneam în casă am văzut femeile care primeau daruri de la ucenici.
15. Fiind predicată de cei ce cred în Domnul, evanghelia îi va conduce pe oameni în biserică.
16. Cei credincioşi Îl vor vedea pe Domnul suindu-Se în cer.

Cheia exercițiului