Curs de greacă biblică pentru începători

Lecţia 28

Timpul perfect
Recapitularea verbului λύω

2801. Vocabular

Timpul perfect

2802. Perfectul activ indicativ al verbului λύω

2803. Perfectul activ infinιtiv al verbului λύω este λελυκέναι (accentul este neregulat).

2804. Perfectul activ participiu al verbului λύω este λελυκώς, λελθκθῖα, λελυκός (accentul este neregulat).

2805. Formele date mai sus constituie sistemul perfect, care se formează din cea de-a patra din cele şase forme verbale princpale, λέλυκα.

2806. Sistemul perfect se formează prin adăugarea lui κ (la indicativ, κα) la rădăcina verbului, şi prin prefixarea reduplicării. Reduplicarea conţine prima consoană a rădăcinii verbului, urmată de ε.

2807. Perfectul fiind un timp primar, ne-am aştepta să folosească terminaţiile personale primare. Dar, la indicativ, terminaţiile sunt exact ca terminaţiile aoristului I (care este un timp secundar), cu excepţia persoanei a III-a plural; chiar şi la persoana a III-a plural, uneori avem λέλυκαν și nu λελύκασι(ν).

2808. Perfectul activ conjunctiv este atât de rar încât nu este necesar să-l învăţăm acum.

2809. Declinarea participiului perfect activ

2810. Se va observa că participiul perfect activ, ca şi celelalte forme de participiu, inclusiv participiul aorist pasiv, este declinat conform declinării a III-a la masculin şi neutru, şi conform declinării I la feminin.

Formarea rădăcinii perfecte la diferite verbe

2811. Dacă rădăcina verbului începe cu o vocală sau un diftong, reduplicarea constă în lungirea vocalei sau diftongului respectiv. În acest caz reduplicarea este ca un augment.

Exemple: perfectul activ a verbului ἐλπίζω este ἤλπικα iar cel al verbului αἰτέω este ἤτηκα.

2812. Dacă rădăcina verbului începe cu două consoane, reduplicarea în anumite cazuri (nicidecum în toate) constă în aplicarea prefixului ἐ (ca un augment), în locul repetării primei consoane precedate de ε.

Exemple: perfectul activ a verbului γινώσκω este ἤγνωκα, dar cel al verbului γράφω este γέγραφα.

2813. Rădăcinile verbale care încep cu φ, θ sau χ sunt reduplicate respectiv cu π, τ sau κ.

Exemple: perfectul verbului φιλέω este πεφίληκα; cel al verbului θνέσκω este τέθνηκα (prezentul nu se întâlneşte în Noul Testament).

2814. Dacă rădăcina verbului se termină cu o vocală, acea vocală este de regulă lungită înaintea particulei κ a perfectului activ, tot aşa cum se întâmplă cu particula σ la viitor şi aorist I.

Exemple: perfectul verbului ἀγαπάω este ἠγάπηκα; cel al verbului φιλέω este πεφίληκα.

2815. Dacă rădăcina verbului se termină cu τ, δ sau θ, acestea cad înainte de particula κ a perfectului.

Exemplu: perfectul verbului ἐλπίζω este ἤλπικα (rădăcina este ἐλπίδ-).

2816. Unele verbe au perfect II, care este conjugat ca şi perfectul I, cu excepţia că nu există particula κ.

Exemple: perfectul verbului γράφω este γέγραφα; cel al verbului ἀκούω este ἀκήκοα.

2817. În general, studentul trebuie să-şi amintească cele ce s-au spus la §1210 despre varietatea în formarea sistemelor de timpuri la verbul grec.

Perfectul mediu şi pasiv

2818. Perfectul medio-pasiv indicativ al verbului λύω este după cum urmează:

2819. Perfectul mediu şi pasiv infinitiv al verbului λύω este λελύσθαι (accent neregulat).

2820. Perfectul mediu şi pasiv participiu al verbului λύω este λελυμένος, -η, -ον, şi se declină ca un adjectiv regulat de declinarea a II-a şi I (accent neregulat).

2821. Formele date mai sus constituie sistemul perfect mediu, care se formează din a cincea din cele şase forme verbale principale, λέλυμαι.

2822. Reduplicarea se face la fel ca la perfectul activ.

2823. La indicativ, terminaţiile primare medii (vezi §0906) sunt adăugate direct rădăcinii, fără vocală tematică. Ele nu se modifică deloc. Astfel, la infinitiv şi participiu, -σθαι şi -μενος se adaugă direct rădăcinii.

2824. Dacă rădăcina verbului se termină cu o vocală, acea vocală este de regulă lungită înaintea terminaţiilor la perfectul mediu şi pasiv, tot aşa ca înainte de sufixele de timp la viitor, aorist I, perfect activ şi aorist pasiv.

Exemplu: μεμαρτύρημαι din μαρτυρέω.

2825. Dacă rădăcina verbului se termină cu o consoană, se produc unele modificări atunci când se aplică terminațiile perfectului mediu și pasiv. Aceste modificări se învață cel mai bine prin observarea fiecărui verb.

Exemplu: γέγραμμαι (pers. a III-a sg. γέγραπται) din γράφω.

2826. Timpul mai mult ca perfect

Timpul mai mult ca perfect este atât de rar încât nu îl vom învăţa acum. Este un timp secundar. Mai mult ca perfectul activ face parte din sistemul perfect; mai mult ca perfectul mediu şi pasiv fac parte din sistemul perfect mediu.

Folosirea timpului perfect

2825. Timpul perfect în limba greacă denotă o stare prezentă rezultată dintr-o acţiune trecută.

Exemple:

1. Să presupunem că cineva întreabă o persoană oficială: „Care este relaţia ta cu acel deţinut?”, şi acesta răspunde: „L-am eliberat”. Verbul folosit în acest răspuns ar fi λέλυκα. Timpul perfect ar exprima starea prezentă a acelei persoane oficiale (faţă de deţinut), ca rezultat al acţiunii sale de eliberare. Dar dacă, pe de altă parte, cineva ar întreba acea persoană oficială: „Care este istoria relaţiilor tale cu acel deţinut?”, şi acesta răspunde: „Am eliberat acel deţinut de trei ori şi de trei ori l-am încarcerat din nou”, primul verb al acestui răspuns al persoanei oficiale ar fi ἔλυσα, şi nu λέλυκα, deoarece nu se face nicio referire la starea prezentă ca rezultat al acţiunii trecute. Într-adevăr, actul de eliberare nu are vreun rezultat care să se continue în momentul prezent. Dar chiar dacă ar fi avut un rezultat permanent, verbul care face referire la acesta ar fi la timpul aorist, şi nu perfect, cu excepţia cazului în care ceea ce se are în vedere este rezultatul prezent, şi nu pur şi simplu acţiunea trecută. Astfel, chiar dacă după întrebarea „Ce ai făcut?”, oficialul răspunde pur şi simplu „Am eliberat pe deţinut”, şi chiar dacă de fapt eliberarea respectivă ar fi avut un rezultat permanent, tot timpul aorist ἔλυσα ar putea foarte bine să fie folosit, deoarece ceea ce se subliniază ar putea fi istoria relaţiilor oficialului cu deţinutul, şi nu relaţia sa prezentă cu el. Distincţia între aceste situaţii este adesea foarte fină. În exerciţiile noastre, perfectul nu se va folosi decât dacă vedem un motiv clar pentru care să nu folosim aoristul.

2. Perfectul pasiv este adesea mult mai uşor de tradus decât perfectul activ. Astfel, γέγραπται înseamnă este scris (în Scripturi). Aici, expresia în limba română este scris reproduce fidel perfectul grecesc; înţelesul este stă scris. Atât exprimarea grecească cât şi cea românească se referă la o stare prezentă, rezultată dintr-un act de scriere care a avut loc cu ceva timp în urmă.

3. Participiul perfect pasiv poate adesea fi tradus pur şi simplu prin participiul pasiv românesc simplu. Astfel, λογος γεγραμμένος înseamnă cuvânt scris, ἠγαπημένος înseamnă iubit, etc. Participiul activ perfect grecesc este însă foarte dificil de tradus.

2826. Recapitularea verbului λύω

Conjugarea verbului λύω se încheie aici. Studentul o va recapitula în totalitatea ei, folosind paradigmele date la §3335.

2827. Exerciţii

A. Traduceţi în limba română:

1. οὐδείς ἐστιν δίκαιος κατὰ τὸν νόμον εἰ μὴ ὁ ποιήσας πάντα τὰ γεγραμμένα ἐν τῷ βιβλίῳ τοῦ νόμου.
2. εὐηγγελίσατο παντὶ τῷ λαῷ λέγων ὅτι ἤγγικεν ἡ βασιλεία τῶν οὐρανῶν.
3. ὃ ἑωράκαμεν καὶ ἀκηκόαμεν λέγομεν καὶ ὑμῖν, ἵνα καὶ ὑμεῖς πιστεύσητε εἰς τὸν Χριστόν.
4. καὶ ἐν τούτῳ γινώσκομεν ὅτι ἐγνώκαμεν αὐτόν, ἐὰν τὰς ἐντολὰς αὐτοῦ τηρῶμεν.
5. ὁ ἀγαπῶν τὸν γεννήσαντα ἀγαπᾷ τὸν γεγεννημένον ἐξ αὐτοῦ.
6. πᾶς γεγεννημένος ἐκ τοῦ θεοῦ τηρεῖ αὐτόν.
7. τοῦτο γέγονεν, ^(*1) ὅτι οὕτως γέγραπται διὰ τοῦ προφήτου.

^(*1) γίνομαι înseamnă aici a avea loc, a se întâmpla.

8. τὸ γεγεννημένον ἐκ τῆς σαρκός σάρξ ἐστιν, καὶ τὸ γεγεννημένον ἐκ τοῦ πνεύματος πνεῦμά ἐστιν.
9. αὕτη δὲ ἐστιν ἡ κρίσις, ὅτι τὸ φῶς ἐλήλυθεν εἰς τὸν κόσμον καὶ ἠγάπησαν οἱ ἄνθρωποι τὸ σκότος.
10. ἔλεγον οὖν οἱ Ἰουδαῖοι τῷ τεθεραπευμένῳ Οὐκ ἔξεστιν ποιῆσαι τοῦτο.
11. ἐγὼ ἐλήλυθα ἐν τῷ ὀνόματι τοῦ πατρός μου καὶ οὐ δέχεσθέ με.
12. ἀλλ' εἶπον ὑμῖν ὅτι καὶ ἑωράκατέ με καὶ οὐ πιστεύετε.
13. ἐὰν μὴ φάγητε τὴν σάρκα τοῦ υἱοῦ τοῦ ἀνθρώπου καὶ πίητε αὐτοῦ τὸ αἵμα, οὐκ ἔχετε ζωὴν ἐν ἑαυτοῖς.
14. τὰ ῥήματα ἃ ἐγὼ λελάληκα ὑμῖν πνεῦμά ἐστιν καὶ ζωή ἐστιν.
15. ἀπεκρίθη αὐτῷ Πέτρος Κύριε, πρὸς τίνα ἀπελευσόμεθα; ῥήματα ζωῆς ἔχεις, καὶ ἡμεῖς πεπιστεύκαμεν καὶ ἐγνώκαμεν ὅτι σὺ εἶ ὁ ἅγιος τοῦ θεοῦ.
16. ταῦτα αὐτοῦ λαλοῦντος πολλοὶ ἐπίστευσαν εἰς αὐτόν.
17. γέγραπται ὅτι δύο ἀνθρώπων ἡ μαρτυρία ἀληθής ἐστιν.
18. ταῦτα εἶπεν πρὸς τοὺς πεπιστευκότας εἰς αὐτὸν Ἰουδαίους.
19. νῦν δὲ ζητεῖτέ με ἀποκτεῖναι, ἄνθρωπον ὃς τὴν ἀλήθειαν ὑμῖν λελάληκα, ^(*2) ἣν ἤκουσα παρὰ τοῦ θεοῦ.

^(*2) Pronumele relativ se acordă cu antecedentul său în persoană, gen și număr. În această propoziție, antecedentul lui ὃς este ἄνθρωπον, care este la persoana I deoarece se află în apoziție cu pronumele personal la persoana I, με.

20. εὐλογημένος ὁ ἐρχόμενος ἐν ὀνόματι κυρίου.

B. Traduceţi în limba greacă:

1. Unde este preotul? Este deja venit.
2. Toţi ucenicii botezaţi sunt în oraşul cel mic.
3. Preoţii fiind botezaţi au venit laolaltă în aceeaşi casă.
4. Unde este mulţimea? A venit deja aproape.
5. Ce este în inima ta? Am crezut în Domnul.
6. Eşti tu credincios? Am păstrat credinţa.
7. Este scris prin prooroc că Mesia vine în acele zile, şi noi ştim că împărăţia lui s-a apropiat.
8. Copii preaiubiţi de Tatăl vostru, intraţi în bucuria păstrată în cer pentru cei ce au crezut în Hristos.
9. Cine este omul acesta? Este copilul născut din Dumnezeu.
10. Fiind răstignit de către ostaşi, Domnul a murit, dar acum el este înviat.
11. Fraţi preaiubiţi de de către toţi ucenicii, de ce nu vă este milă de cei mici?
12. Cei veniţi din întuneric în lumină ştiu că Dumnezeu va face toate lucrurile scrise în Lege şi Prooroci.
13. Toate lucrurile scrise şi spuse prin acest prooroc sunt adevărate.
14. Aceasta s-a întâmplat pentru ca ceea ce a fost spus de Domnul prin prooroc să poată fi împlinit.
15. Dacă eşti deja eliberat, dă mulţumiri Celui ce te-a eliberat.
16. Unde este proorocul pe care ostaşii l-au prigonit? S-a făcut împărat al mai multor cetăţi.