Curs de greacă biblică pentru începători

Lecţia 13

Timpul aorist I activ şi mediu indicativ
Construcţii cu πιστεύω

1301. Vocabular

1302. Timpul aorist I activ şi mediu indicativ

Aoristul I şi aoristul II (care va fi studiat în lecţia următoare) nu sunt timpuri diferite unul de celălalt; aceste două forme de aorist sunt pur şi simplu două moduri diferite de formare a aceluiaşi timp al unui verb.

1303. Timpul aorist seamănă cu imperfectul în sensul că şi el se referă la trecut. Imperfectul însă se referă la o acţiune continuă, pe când aoristul este un trecut simplu: în expresii precum am mers, am înotat, am vorbit, timpul aorist în limba greacă indică faptul că o acţiune s-a petrecut în trecut, fără să facă referire la durata sau stadiul de încheiere a ei. Astfel, imperfectul ἔλυον înseamnă (eu) dezlegam, pe când ἔλυσα înseamnă (eu) am dezlegat. Se va avea grijă deci să nu se confunde aoristul cu imperfectul.

1304. Conjugarea verbului λύω la timpul aorist activ indicativ

Aoristul, fiind un timp secundar (ca şi imperfectul), are un augment. Augmentul este acelaşi ca la imperfect (vezi §1003).

1305. Aoristul (ca şi imperfectul) are terminaţii secundare. Ne vom reaminti că acestea sunt următoarele:

1306. Se va observa că, la aoristul I, ν este eliminat la persoana I singular.

1307. Înainte de aceste terminaţii personale avem nu o vocală tematică ci sufixul de timp -σα, care este adăugat la rădăcina verbului. Astfel, acolo unde viitorul are σο/ε, aoristul I are σα.

1308. La persoana a III-a singular acest σα este schimbat în σε. Persoana a III-a singular (ἔλυσε(ν)) poate avea un ν eufonic, la fel ca imperfectul (ἔλυε(ν)).

1309. Forma ἐλύσαμεν - ca exemplu - poate fi divizată astfel: ἐ / λύ / σα / μεν, unde ἐ este augmentul, λυ este rădăcina verbului, σα este semnul aoristului I şi μεν este terminaţia personală secundară a persoanei I plural activ.

1310. Conjugarea verbului λύω la timpul aorist mediu indicativ

1311. La aorist, ca şi la viitor, diateza pasivă este cu totul deosebită ca formă de cea medie. Astfel, ἐλυσάμην înseamnă m-am eliberat, dar nu înseamnă şi am fost eliberat.

Ca şi aoristul activ, aoristul mediu are terminaţii personale secundare. Ne vom reaminti că aceste terminaţii, la diateza medie, sunt după cum urmează:

1312. Acestea sunt precedate, ca şi la diateza activă, de sufixul de timp, σα. Nu se produce nicio schimbare cu excepţia persoanei a II-a singular, unde ἐλύσω este forma prescurtată a formei iniţiale ἐλύσασο.

1313. Forma ἐλυσάμεθα - ca exemplu - poate fi divizată astfel: ἐ / λυ / σά / μεθα, unde ἐ este augmentul, λυ este rădăcina verbului, σα este sufixul de timp şi μεθα este terminaţia personală secundară a persoanei I plural mediu.

1314. Modificările cauzate de adăugarea sufixului de timp σα la rădăcinile diferitelor verbe sunt ca şi cele cauzate de σο/ε al viitorului. Ca şi în cazul viitorului însă, nu se poate prezice cu certitudine care este forma de aorist a unui verb grecesc. Fiecare verb trebuie căutat în mod separat în lexicon. Pentru acest scop, studentul are nevoie să folosească vocabularele generale în maniera descrisă la §1212-1214, doar că, în ce priveşte aoristul activ şi mediu, vom fi interesaţi nu de cea de-a doua din formele principale, ci de a treia. (Studentul va observa că vocabularul acestei lecţii prezintă primele trei forme principale ale verbelor. Aceste forme sunt: prezentul activ indicativ, viitorul activ indicativ şi aoristul activ indicativ, la persoana I sg. De exemplu, studentul va recunoaşte că formele ἀπολύω, ἀπολύσω, ἀπέλυσα reprezintă pers. I sg. a prezentului, viitorului şi respectiv aoristului activ indicativ. Prin memorarea acestor trei forme principale, studentul va putea să construiască toate celelalte forme verbale corespunzătoare acestor trei forme principale. În general, verbele au şase forme principale, celelalte trei fiind prezentate odată cu timpurile care se vor învăţa în lecţiile viitoare).

1315. Construcţii cu πιστεύω

Verbul πιστεύω primeşte în mod obişnuit cazul dativ. Astfel, πιστεύω τῷ ἀνθρώπῳ înseamnă îl cred pe om. πιστεύω urmat de εἰς înseamnă eu cred în. Astfel, πιστεύω εἰς τὸν κύριον înseamnă eu cred în Domnul.

1316. Exerciţii

A. Traduceţi în limba română:

1. ἀπέλυσεν ὀ κύριος τὸν δοῦλον αὐτοῦ, ὁ δὲ δοῦλος οὐκ ἀπέλυσε τὸν ἄλλον.
2. ἤδη ἐπέστρεψαν οὗτοι πρὸς τὸν κύριον, ἐκεῖνοι δὲ ἐπιστρέψουσιν ἐν ταῖς ἡμέραις ταῖς κακαῖς.
3. ἐπιστεύσαμεν εἰς τὸν κύριον καὶ σώζει ἡμᾶς.
4. καὶ ἐπίστευσας εἰς αὐτὸν καὶ πιστεύσεις.
5. ὑπέστρεψας πρὸς τὸν κύριον καὶ ἐδέξατό σε εἰς τὴν ἐκκλησίαν αὐτοῦ.
6. ἐν ἐκείναις ταῖς ἡμέραις ἐπορεύεσθε ἐν ταῖς ὁδοῖς ταῖς κακαῖς.
7. ἐπεστρέψατε πρὸς τὸν κύριον καὶ ἐθεράπευσεν ὑμᾶς.
8. ἐκεῖνοι πονηροί, ἀλλ' ἡμεῖς ἐπείσαμεν αὐτούς.
9. ἡτοίμασα ὑμῖν τόπον ἐν τῷ οὐρανῷ.
10. ἐδεξάμην σε εἰς τὸν οἶκόν μου, ἀλλ' οὗτοι οἱ πονηροὶ οὐκ ἐδέξαντο.
11. ἀνέβλεψαν οἱ τυφλοί.
12. ἔσωσα ὑμᾶς ἐγώ, ὑμεῖς δὲ ἐμὲ οὐκ ἐδέξασθε εἰς τοὺς οἴκους ὑμῶν.
13. πονηροὶ ἦσαν αὐτοί, πονηροὺς δὲ ἔπεμψσαν εἰς τὴν ἐκκλησίαν.
14. ἐδίδαξάς με ἐν τῷ ἱερῷ.
15. τότε ἠκούσαμεν ταύτας τὰς ἐντολάς, ἄλλας δὲ ἀκούσομεν ἐν τῇ ἐκκλησίᾳ.
16. ἐν ἐκείνῃ τῇ ὥρᾳ ἐξελεύσονται ἐκ τοῦ κόσμου, τότε δὲ ἐδέξαντο ἡμᾶς.
17. ἤκουσαν αὐτοῦ καὶ ἐθαύμασαν.
18. ἐδέξω σὺ τὸ εὐαγγέλιον, οὗτοι δὲ οὐ δέξονται αὐτό.
19. οὐδὲ ἠκούσαμεν τὸν κύριον οὐδὲ ἐπιστεύσαμεν εἰς αὐτόν.

Cheia exercițiului

B. Traduceţi în limba greacă:

1. Noi nu am primit evanghelia, deoarece nu am auzit glasul apostolului.
2. În acele zile noi nu credeam în Domnul, dar ucenicul acesta ne-a convins.
3. Păcătosul s-a întors la Domnul şi deja este învăţat de El.
4. Slujitorii au pregătit case pentru voi.
5. Acest orb a crezut în Domnul.
6. Copiii s-au mirat, iar ucenicii au crezut.
7. Tu nu te-ai rugat Domnului, şi din pricina aceasta El nu te-a vindecat.
8. Acei oameni răi au urmărit pe aceste femei în pustie.
9. Eu le-am predicat evanghelia.
10. Voi m-aţi prigonit, dar eu nu v-am prigonit.
11. Aceşti orbi au slăvit pe Domnul, pentru că El i-a vindecat.
12. Prin ucenicii Săi El a propovăduit lumii evanghelia Sa.
13. Făgăduinţele sunt bune, iar noi le-am primit.
14. Voi aţi primit aceleaşi făgăduinţe şi aţi crezut în acelaşi Domn.
15. El nu a predicat evanghelia, şi nici acum nu o predică.
16. Femeia aceea nici nu L-a slăvit pe Domnul, şi nici nu i-a primit pe copii.

Cheia exercițiului