Participiul prezent este folosit pentru acţiuni care au loc în acelaşi timp cu acţiunea verbului principal, fie că acea acţiune este prezentă, trecută sau viitoare.
Exemple:
(1) διδασκομένῳ ὑπὸ τοῦ ἀποστόλου προσῆλθον αὐτῷ οἱ δοῦλοι.
În timp ce era învăţat de apostol, slujitorii au venit la el.
Acţiunea descrisă de participiul διδασκομένῳ, cu toate că este trecută faţă de timpul la care propoziţia este spusă sau scrisă, este prezentă faţă de timpul verbului principal - adică învăţarea avea loc în acelaşi timp cu venirea slujitorilor; de aceea se foloseşte participiul prezent.
Observaţie: chiar dacă verbul principal este la aorist, participiul prezent folosit aici are în traducere în limba română formă de imperfect, căci denotă o acţiune care este în curs la momentul în care are loc acţiunea verbului principal.
(2) πορευομένῳ ἐν τῇ ὁδῷ προσῆλθον αὐτῷ οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ.
Pe când mergea el pe drum, ucenicii săi au venit la el.
(3) πορευόμενος ἐν τῇ ὁδῷ εἶδεν τυφλόν.
Pe când mergea el pe drum, a văzut un orb.
Se va observa că adeseori participiul se acordă cu un subiect neexprimat al propoziţiei. De exemplu:
(4) λέγων ταῦτα εἶδεν τυφλόν.
În timp ce spunea aceste lucruri el a văzut un orb.
sau
λέγοντες ταῦτα εἶδετε τυφλόν.
În timp ce spuneaţi aceste lucruri voi aţi văzut un orb.