| sg | pl | |
| I | ἔλυον | ἐλύομεν |
| II | ἔλυες | ἐλύετε |
| III | ἔλυε(ν) | ἔλυον |
Imperfectul indicativ, ca şi indicativul celorlalte timpuri secundare (vezi Observația de la §0206), are un augment la începutul rădăcinii verbului.
La verbele care încep cu o consoană, augmentul este ε-.
Exemple:
1. ἔλυον = (eu) dezlegam.
2. ἐγίνωσκον = (eu) ştiam.
La verbele care încep cu o vocală, augmentul constă în lungirea acelei vocale. Dacă această vocală este α, ea nu se transformă în α lung, ci în η.
Exemple:
1. ἐγείρω - imperfectul lui este ἤγειρον
2. ἀκούω - imperfectul lui este ἤκουον
3. αἴρω - imperfectul lui este ᾖρον