Timpurile prezent şi imperfect, la toate cele trei diateze, se formează pe rădăcina prezentului, la care se adaugă vocala tematică ο/ε şi terminaţiile personale. Timpurile viitor activ şi viitor mediu se construiesc pe rădăcina viitorului, care se formează prin adăugarea sufixului de timp σ la rădăcina de prezent a verbului. Astfel, dacă pentru verbul λύω, λυ- este rădăcina prezentului, λυσ- este rădăcina viitorului.