Vasile Stancu

GREACA HOMERICĂ - Gramatică/Morfologie

FLEXIUNE

GH126. Flexiunea, în care se includ declinarea (substantive, adjective, pronume), comparația (adjective, adverbe) și conjugarea, este fuziunea așa-numitei teme (GH130) cu anumite elemente care exprimă relația cu alte cuvinte.

GH127. Radicalul este partea esențială a unui cuvânt, care rămâne după ce cuvântul a fost analizat în toate părțile lui componente, și toate prefixele, sufixele și elementele formative au fost eliminate.

GH128. Tema are adesea mai multe forme, acestea fiind în relație de apofonie (GH093-095) unele cu altele. Ea este derivată dintr-un radical, prin adăugarea diferitelor elemente formative, prefixe și sufixe.

GH129. Unele radicaluri sunt și teme în același timp și se combină direct cu elementele flexionare.

GH130. Un cuvânt flexionat este în general format din două părți:
1) Partea fundamentală, care este tema;
2) Elementul flexionar (un element final, numit de obicei sufix; uneori un prefix, cum este augmentul, GH330), care se combină cu tema pentru a forma cazul, numărul, timpul, persoana etc.

GH131. Ultima literă a temei se numește caracteristica temei, și de la această ultimă literă temele se clasifică în teme vocalice, teme oclusive (GH009), teme în lichidă (GH016) etc. <>

DECLINARE

Substantivul

GH132. Substantivele, pronumele și adjectivele se declină.

GH133. Număr. Există trei numere în greacă:
1) singular, care desemnează unul;
2) dual, care desemnează doi (în mod obișnuit cu referire la o pereche de obiecte strâns asociate, sau care țin unul de altul în mod natural și formează un grup strâns legat, unitar; de exemplu, χεῖρε, ὀφθαλμώ, ἵππω, cele două mâini, cei doi ochi, cei doi cai (compară echipă, pereche în limba română);
3) plural, care desemnează mai mult decât doi.

Observație: Pluralul și dualul sunt adesea folosite unul în locul celuilalt pentru a desemna doar doi.

GH134. Gen. Sunt trei genuri, masculin, feminin și neutru.

GH135. Genul trebuie învățat în mod normal prin observare, dar în general:
1) Numele de bărbați sunt masculine.
2) Numele de femei sunt feminine.
3) Numele de râuri, vânturi și luni sunt de regulă masculine.
4) Numele de țări, orașe, copaci și insule sunt de regulă feminine.
5) Majoritatea substantivelor care denotă calități și stări sunt feminine.

GH136. Câteva substantive sunt folosite fie ca masculine fie feminine, ca de exemplu παῖς, copil, care poate fie de oricare din cele două genuri și poate să însemne băiat sau fată, după cum cere situația. Astfel de substantive se cheamă că sunt de gen comun.

GH137. Pronumele demonstrativ (adeseori relativ sau personal) cel mai mult folosit în poemele homerice este ὁ, ἡ, τό, prima formă fiind masculină, a doua feminină, iar a treia neutră.

GH138. Forma substantivului care apare în vocabular este nominativ singular, dacă nu se indică altfel. Aceasta este urmată de terminația genitivului singular, care arată cărei declinări îi aparține substantivul. După terminația genitivului singular este dată forma potrivită a acestui pronume, pentru a indica genul. Astfel, θεός, -οῦ, ὁ, zeu, este declinarea a II masculin; βουλή, -ῆς, ἡ, dorință, voință, plan, este declinarea I feminin, iar ἄλγος, -εος, τό, durere, suferință, este declinarea a III-a neutru.

GH139. Sunt cinci cazuri în limba greacă: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ și vocativ, împreună cu unele rămășițe ale altor trei cazuri pirdute, locativul, instrumentalul și ablativul (GH157).

GH140. Toate aceste cazuri cu excepția nominativului și vocativului se numesc cazuri oblice.

GH141. Accentul substantivelor. Accentul unui substantiv rămâne de regulă, la toate formele, pe aceeași silabă ca la nominativ singular, sau cel puțin atât de aproape de acea silabă cât permit regulile generale de accentuare. Astfel, ἥρως, erou (nominativ singular), dar ἡρώων, de eroi (genitiv plural). Vezi GH044.

GH142. Cuvintele care sunt monosilabice la nominativ singular, când devin bisilabice prin declinare au de regulă accentul pe silaba finală la toate formele bisilabice la genitiv și dativ, la toate numerele, dar păstrează accentul pe prima silabă în toate celelalte cazuri.

GH143. O ultimă accentuată primește în general accent ascuțit, dar la genitiv și dativ, la toate numerele, o ultimă lungă, dacă este accentuată, primește accent circumflex, ca de exemplu, ψυχή, suflet (nom. sg.), dar ψυχῆς, al unui suflet (gen. sg.), ψυχῇ, unui suflet (dat. sg.) etc.

GH144. Declinări. Substantivele se declină în general în două feluri:
1) Declinare vocalică, pentru teme (GH128) care se termină în vocalele deschise α, ο.
2) Declinare consonantică, pentru teme care se termină în consoană, sau în vocalele închise ι, υ.

GH145. Declinarea vocalică are două forme, după cum tema substantivului se termină în α sau ο. Astfel, avem:
1) Declinarea α, numită și declinarea I;
2) Declinarea ο, numită și declinarea a II-a.

GH146. Declinarea consonantică, pentru teme care se termină într-o vocală închisă (ι, υ, care au fost uneori semi-consonantice) sau o consoană, este numită în mod obișnuit declinarea a III-a.

GH147. Cuvintele declinării I au teme care se termină în α, care fie se scurtează la nominativ singular și devine , fie devine η (GH121), cu excepția unui singur cuvânt, θε, zeiță, și a câtorva nume proprii. Substantivele de declinarea I sunt fie masculine, fie feminine.

GH148. Terminațiile de caz. Pentru a forma diferitele cazuri, numere și genuri, următoarele terminații de caz (desinențe) au fuzionat cu temele substantivelor și adjectivelor:

Declinarea I (vocalică) Declinarea a II-a (vocalică) Declinarea a III-a (consonantică)
masc. fem. masc. și fem. neut. masc. și fem. neut.
Singular
Nom. ς (-) - ς ν ς (-) -
Gen. ο (ιο ?) ης ο (ιο) ο (ιο) ος ος
Dat. ι ι ι ι ι ι
Ac. ν ν ν ν ν, α (ν) (*8) -
Voc. - - - (*9) ν ς (-) -
Dual
N, A, V - - - - ε ε
G, D ιιν ιιν ιιν ιιν οιιν οιιν
Plural
N, V ι ι ι ες
G ω ω ω ω ω ω
D (*10) (ι)σι, ις (ι)σι, ις (ι)σι, ις (ι)σι, ις σ(σ)ι, εσ(σ)ι (*11) σ(σ)ι, εσ(σ)ι (*11)
A νς (*12) νς (*12) νς (*12) νς (*12), νς (*8)

(*8) GH097,098-4.
(*9) Dar cu apofonia vocalei finale a temei ο : ε (GH095)
(*10) De obicei, ισι; forma mai scurtă ις se folosește mai rar.
(*11) -εσι apare foarte rar.
(*12) GH113.

GH149. În urma combinării acestor desinențe cu tema unui cuvânt, au rezultat următoarele terminații:


Declinarea I Declinarea a II-a Declinarea a III-a
m f m, f n m, f n
Singular
N ης [α, ας] (*13) η, α, α ος, [(ως, ους)] (*13) ον ς(-) -
G αο [εω, ω] (*14) ης, ας οιο, ου, [οο, ωο(ω)] οιο, ου, [οο, ωο(ω)] ος, [(ευς, ους, ως)] ος, [(ευς, ους, ως)]
D ῃ, [ᾳ] ῃ, ᾳ ι, [(ι, ῳ)] ι, [(ι)]
A ην, [αν] ην, αν, αν ον, [(ων)] ον α, ν [(η, ῳ)] -
V η, α, [α] η, α, α ε [ος] ον ς (-) -
Dual
N, A, V α α ω ω ε ε
G, D [ῃιν] [ῃιν] οιιν οιιν οιιν οιιν
Plural
N, V αι αι οι, [(ῳ)] α ες, [(εις, ους)] α, [(η, ω)]
G ων, [έων, (*14) (ῶν)] ων, [έων, (ῶν)] ων ων ων ων
D ῃσι, ῃς, [αις] ῃσι, ῃς οισι, οις οισι, οις σι, εσσι, [εσι] σι, εσσι, [εσι]
A ας ας ους, [(ως)] α ς, ας, [(ις, υς, εις)] α, [(η)]

(*13) Formele în paranteze pătrate [ ] sunt rare și nu trebuie memorate; cele în paranteze rotunde ( ) sunt contrase.
(*14) -εω, -εων se pronunță de regulă ca o singură silabă prin hiat (vezi GH086); -εω se contrage de obicei la după o vocală.

GH150. Se va observa că dativul singular al tuturor declinărilor se termină în ι, care întotdeauna devine iota subscris (GH005) după vocale lungi (GH084, 1, Observație).

GH151. Dativul plural se termină de regulă în σι, la care poate fi adăugat un ν eufonic (GH061, 1).

GH152. -ῃσι și -οισι sunt formele obișnuite pentru terminațiile dativului plural în primele două declinări. Ocazional se întâlnesc formele -ῃς, -οις, dar asta se întâmplă aproape întotdeauna înainte de vocale, și este posibil ca în astfel de caz ele să fie tratate ca exemple de eliziune (GH075), fiind scrise -ῃς' și -οις'.

GH153. Genitivul plural al tuturor formelor se termină în -ων.

GH154. Există doar două forme ale dualului pentru fiecare declinare, una (doar masculin) pentru nominativ, acuzativ și vocativ și o alta pentru genitiv și dativ.

Observație: Forma pentru genitiv și dativ dual declinarea I este nesigură. În loc de -ῃιν, apar uneori terminațiile -αιιν (-αιν).

GH155. Ca și în latină, vocativul singular este adeseori identic cu nominativul, iar vocativul plural al tuturor formelor este întotdeauna identic cu nominativul plural.

GH156. Nominativul, acuzativul și vocativul tuturor formelor de nutru sunt la fel, iar pluralul se termină în scurt.

GH157. Într-o perioadă timpurie a limbii au existat încă trei cazuri: instrumental, care desemnează instrumentul, metoda, maniera etc., locativ, care desemnează 'locul unde' și ablativ, care desemnează separarea, sursa etc. Există doar rămășițe ale acestora în limba greacă, dativul fuzionând cu instrumentalul și locativul, preluând majoritatea utilizărilor acestora, în timp ce genitivul a absorbit majoritatea funcțiilor ablativului.

GH158. Pe lângă terminațiile prezentate în tabele (GH148-149), au mai fost folosite uneori și alte două sufixe, -φι(ν) și -θεν. În legătură cu utilizarea lor, vezi GH212, 215.

PARADIGME

Substantive

Declinarea I feminină

GH159

βουλή, βουλῆς, ἡ
, hotărâre, voie, părere, sfat, consiliu
(βουλα-) (*15)

(*15) În paradigme, tema cuvântului va fi indicată de fiecare dată în paranteză; ea nu va fi accentuată și va fi urmată de o cratimă, ca în exemplul (βουλα-) de mai sus.



Singular
N βουλή hotărâre (ca subiect)
G βουλῆς al hotărârii, de hotărâre
D βουλῇ hotărârii
A βουλήν hotărâre (ca obiect)
V βουλή hotărâre (adresare)
Dual
N, A, V βουλ două hotărâri (ca subiect, obiect, adresare)
G, D βουλῇιν (al) celor două hotărâri
Plural
N, V βουλαί hotărâri (ca subiect, sau adresare)
G βουλων [έων, -ῶν] al hotărârilor, de hotărâri
D βουλῇσι, ῇς hotărârilor
A βουλς hotărâri (ca obiect)



GH160. Folosirea articolului. Se va observa că nu există niciun cuvânt în greaca homerică folosit ca articol hotărât sau nehotărât. Contextul este acela care arată care este forma articulată potrivită pentru traducerea în limba română.

GH161. Înțelesul cazurilor. Varietatea de înțelesuri care se găsesc la genitiv și dativ se datorează faptului că fiecare din aceste cazuri reprezintă fuziunea a două sau mai multe cazuri mai vechi (GH157). Se încearcă reprezentarea celor de mai sus prin utilizarea de punct și virgulă pentru a separa înțelesurile care au aparținut odată unor cazuri diferite.

GH162

καλὴ βουλή
, hotărâre bună
(καλα- βουλα-)



Singular
N καλὴ βουλή hotărâre bună (ca subiect)
G καλῆς βουλῆς al hotărârii bune
D καλῇ βουλῇ hotărârii bune
A καλὴν βουλήν hotărâre bună (ca obiect)
V καλὴ βουλή hotărâre bună (adresare)
Dual
N, A, V καλ βουλ (al) (celor) două hotărâri bune (ca subiect, obiect, adresare)
G, D καλῇιν βουλῇιν (al) (celor) două hotărâri bune
Plural
N, V καλαὶ βουλαί hotărâri bune (ca subiect, sau adresare)
G καλων βουλων [έων, -ῶν] al hotărârilor bune, de hotărâri bune
D καλῇσι βουλῇσι, ῇς hotărârilor bune
A καλς βουλς hotărâri bune (ca obiect)


GH163

θε, ᾶς, ἡ θάλασσα, ης, ἡ γαῖα, ης, ἡ
(θεα-) (θαλασσα-) (γαια-)
zeiță mare ținut, țară, pământ
Singular
N θε θάλασσα γαῖα
G θεᾶς θαλάσσης γαίης
D θεᾷ θαλάσσῃ γαίῃ
A θεν θάλασσαν γαῖαν
Dual
N, A, V θε θαλάσσα γαία
G, D θεῃιν θαλάσσῃιν γαίῃιν
Plural
N, V θεαί θάλασσαι γαῖαι
G θεων [ῶν] θαλασσων [έων, ῶν] γαιων [έων, ῶν]
D θεῇσι, ῇς [θεαῖς] θαλάσσῃσι, ῃς γαίῃσι, ῃς
A θες θαλάσσας γαίας

Declinarea I masculină

GH164


Ἀτρεΐδης, αο, ὁ Αἰνείας, αο, ὁ αἰχμητής, ᾶο, ὁ
(Ατρεϝιδα-) (Αινεια-) (αἰχμητα-)
fiul lui Atreu Enea sulițaș, războinic
Singular
N Ἀτρεΐδης Αἰνείας αἰχμητής [αἰχμητά]
G Ἀτρεΐδαο [εω] Αἰνείαο [ω] αἰχμητᾶο [έω]
D Ἀτρεΐδῃ Αἰνείᾳ αἰχμητῇ
A Ἀτρεΐδην Αἰνείαν αἰχμητήν
V Ἀτρεΐδη Αἰνεία αἰχμητά
Dual
N, A, V Ἀτρεΐδα αἰχμητ
G, D Ἀτρεΐδῃιν αἰχμητῇιν
Plural
N, V Ἀτρεΐδαι αἰχμηταί
G Ἀτρεϊδων [έων, ῶν] αἰχμητων [έων, ῶν]
D Ἀτρεΐδῃσι, ῃς ἀχμητῇσι, ῇς
A Ἀτρεΐδας αἰχμητς



GH165. Se va observa că α inițial al temei substantivelor de declinarea I devine în mod obișnuit η la toate formele de singular (GH121). Arareori el rămâne α (în θε, zeiță, și în câteva nume proprii).

GH166. La unele feminine, α al temei devine la nominativ, care de asemenea se găsește la acuzativ și vocativ, dar la genitiv și dativ, α al temei devine η, la fel ca la substantivele care se termină în η la nominativ singular.

GH167. Masculine primesc de obicei terminația de caz la nominativ singular; cele feminine însă nu.

GH168. Nominativul singular al câtorva masculine se termină în -ᾰ; foarte puține se termină în -ας, iar cele mai multe se termină în -ης. Cele care se termină în -ᾰ, cu excepția celor cu forme variante în -ης, au de regulă accent recesiv (GH048), și toate sunt adjectivale, cu excepția numelui propriu Θύεστα, Thuesta.

GH169. Masculinele și femininele de declinarea I sunt toate declinate la fel la dual și plural.

GH170. Masculinele care se termină în -ης și -ας la nominativ singular rețin pe η sau α pentru toate formele de singular, cu excepția faptului că genitivul singular are fie terminația -αο (de regulă), fie -εω (rar).

GH171. Cele care se termină în -ᾰ la nominativ au aceeași formă și la vocativ singular, celelalte fiind declinate precum cele care se termină în -ης.

GH172. Femininele care se termină în sau -α la nominativ singular, le păstrează pe acestea la toate formele de singular.

GH173. Cele care se termină în -ᾰ îl mențin pe acesta numai la nominativ, acuzativ și vocativ; genitivul și dativul se declină la fel ca cele care se termină în .

GH174. Masculinele sunt declinate ca și femininele, cu excepția nominativului și genitivului singular și, ocazional, a vocativului singular.

GH175. Masculinele care se termină în -δης au la vocativ singular; cele care se termină în -της [-τα], substantivele compuse și numele de naționalități au -ᾰ; cele care se termină în -ας au -α.

Declinarea a II-a

GH176. Substantivele de declinarea a II-a au tema terminată în -ο ( la voc. sing. m. și f., care se găsește în relație de apofonie (GH093-095) față de -ο). Ele sunt în pricipal masculine și neutre; foarte puține sunt feminine. Masculinele și femininele se termină în la nominativ singular, neutrele se termină în . Când se combină cu -ο al temei, acestea dau terminația -ος pentru masculine și feminine, și -ον pentru neutre.

GH177. Masculinele și femininele se declină la fel; neutrele diferă de acestea prin următoarele:
1) Nominativul, acuzativul și vocativul singular se termină în -ον.
2) Nominativul, acuzativul și vocativul plural se termină în -ᾰ.

GH178

θυμός, οῦ, ὁ κακὸς πόλεμος, ου, ὁ
υμο-) (κακο- πολεμο-)
spirit, viață, suflet război rău
Singular
N θυμός κακὸς πόλεμος
G θυμοῦ, οῖο [όο] κακοῦ πολέμου, οῖο, οιο, [όο, οο]
D θυμῷ κακῷ πολέμῳ
A θυμόν κακὸν πόλεμον
V θυμέ κακὲ πόλεμε
Dual
N, A, V θυμώ κακὼ πολέμω
G, D θυμοῖιν κακοῖιν πολέμοιιν
Plural
N, V θυμοί κακοὶ πόλεμοι
G θυμῶν κακῶν πολέμων
D θυμοῖσι, οῖς κακοῖσι πολέμοισι, οῖς, οις
A θυμούς κακοὺς πολέμους


GH179

καλὸν ἔργον, ου, τό κακὴ νοῦσος, ου, ἡ
αλο- ϝεργο-) (κακα- νουσο-)
faptă nobilă boală distrugătoare
Singular
N καλὸν ἔργον κακὴ νοῦσος
G καλοῦ ἔργου, οῖο, οιο [όο, οο] κακῆς νούσου, οιο [οο]
D καλῷ ἔργῳ κακῇ νούσῳ
A καλὸν ἔργον κακὴν νοῦσον
V καλὸν ἔργον κακὴ νοῦσε
Dual
N, A, V καλὼ ἔργω κακ νούσω
G, D καλοῖιν ἔργοιιν κακῇιν νούσοιιν
Plural
N, V καλὰ ἔργα κακαὶ νοῦσοι
G καλῶν ἔργων κακων [έων, ῶν] νούσων
D καλοῖσι ἔργοισι, οῖς, οις κακῇσι νούσοισι, ῇς, οις
A καλὰ ἔργα κακς νούσους

Declinarea a III-a

GH180. Substantivele de declinarea a III-a sunt masculine, feminine și neutre.

GH181. Există multe forme ale nominativului declinării a III-a, care trebuie învățate într-o oarecare măsură prin exercițiu, dar, în general:
1) Temele masculine și feminine, cu excepția celor care se termină în ν, ρ și σ, adaugă un σ la temă și formează obișnuitele modificări eufonice (GH113).
2) Temele masculine și feminine care se termină în ρ, σ și majoritatea celor care se termină în ν nu se schimbă, dar dacă ultima vocală este scurtă, aceasta se va lungi.
3) Temele care se termină în ν(τ), fie nu se schimbă ci doar lungesc ultima vocală dacă aceasta este scurtă, eliminând τ final ori de câte ori acesta este prezent, fie își adaugă un σ și produc obișnuitele modificări eufonice (GH113), pierderea lui ν(τ) și lungirea vocalei precedente. Astfel, temele δαιμον-, θιν-, μελαν-, γεροντ- dau nominativele δαίμων, divinitate, θς, țărm, plajă, μέλας, negru, respectiv γέρων, om bătrân.

GH182. În ce privește neutrele, nominativul singular este de obicei identic cu tema, cu excepția acelora a căror temă se termină în τ, care cade ori de câte ori este prezent.

GH183. Ca regulă, tema substantivelor de declinarea a III-a se poate afla prin eliminarea terminației de caz (-ος) a genitivului singular.

GH184. Dativul singular se termină de regulă în ι, uneori însă în ι.

GH185. Acuzativul singular al substantivelor masculine și feminine se formează de regulă prin adăugarea unui ν la temele care se termină în vocală sau prin adăugarea unui ν (GH097) la temele consonantice. Desigur, ν devine -ᾰ (GH098, 4), făcând astfel ca terminațiile de caz ale acuzativului singular masculin și feminin să fie pentru temele vocalice și -ᾰ pentru cele consonantice.

GH186. Dativul plural se formează în două feluri:
1) Prin adăugarea lui -εσσι (rareori -εσι) la temă.
2) Prin adăugarea lui -σι (rareori -σσι) la temă.

GH187

Observație: Când se adaugă -σι [-σσι], consoanele precedente sunt asimilate, sau cad, conform regulilor (GH113 ff). Astfel, πούς, ποδός, ὁ, 'picior', are ποσ-σί (de la ποδ-σι), care poate să mai fie încă simplificat la ποσί; νύξ, νυκτός, ἡ, 'noapte', are νυξί (de la νυκτ-σι); γέρων, γέροντος, ὁ, 'om bătrân', are γέρουσι (de la γεροντ-σι) etc. Formele mai lungi ale dativelor acestor substantive sunt πόδεσσι, νύκτεσσι, γερόντεσσι.

GH188. Acuzativul plural al masculinelor și femininelor se terminau inițial în -νς (-νς) (GH097), care dă terminația -ας (GH098, 4) pentru temele consonantice, și -ις, -υς (GH113 ff) ca terminație obișnuită pentru temele vocalice.

GH189

Observație: Câteva teme vocalice par să aibă -ας la acuzativ plural, format prin analogie din temele consonantice.

GH190. Cuvintele care se termină în -ις și -υς la nominativ singular, dar cu teme în oclusivă dentală (τ, δ, θ), foarte rar elimină oclusiva și primesc terminația de acuzativ () a temelor vocalice.

GH191. Vocativul singular este fie identic cu nominativul, fie identic cu tema, iar consoanele finale (cu excepția lui ν, ρ, ς - vezi GH105) cad ori de câte ori sunt prezente.

GH192. Lungirea compensatorie (GH101) are loc de regulă la formarea dativului plural atunci când ντ cade, dar nu are loc dacă o singură literă (τ, δ, θ, ς, ν) cade. Exemple: πᾶσι (παντ-σι), γέρουσι (γεροντ-σι), δαίμοσι (δαιμον-σι).

GH193. Teme în oclusivă dentală


ἄναξ, ἄνακτος, ὁ νύξ, νυκτός, ἡ παῖς, παιδός, ὁ, ἡ γέρων, γέροντος, ὁ
(ϝανακτ-) (νυκτ-) (παιδ-) (γεροντ-)
rege, domn noapte copil bătrân
Singular
N ἄναξ νύξ παῖς γέρων
G ἄνακτος νυκτός παιδός γέροντος
D ἄνακτι νυκτί παιδί γέροντι
A ἄνακτα νύκτα παῖδα γέροντα
V ἄναξ [ἄνα] νύξ παῖ γέρον
Dual
N, A, V ἄνακτε νύκτε παῖδε γέροντε
G, D ἀνάκτοιιν νύκτοιιν παίδοιιν γερόντοιιν
Plural
N, V ἄνακτες νύκτες παῖδες γέροντες
G ἀνάκτων νυκτῶν παίδων γερόντων
D ἀνάκτεσσι [εσι] ἄναξι νύκτεσσι [εσι] νυξί παίδεσσι [εσι] παισί γερόντεσσι [εσι] γέρουσι
A ἄνακτας νύκτας παῖδας γέροντας

GH194. Se va observa accentul neregulat al lui παίδων (GH142), genitivul plural al lui παῖς. Acest cuvânt este oarecum neregulat, ceea ce se datorește faptului că inițial a fost bisilabic (πάϝις). El are următoarele variante de accent: nom. sing. πάις, παῖς; voc. sing. πάι, παῖ.

GH195. Teme în labială sau palatală


αἴξ, αἰγός, ὁ, ἡ κῆρυξ, υκος, ὁ Αἰθίοψ, οπος, ὁ
(αιγ-) (κηρυκ-) (Αἰθιοπ-)
capră dregător etiopian
Singular
N αἴξ κῆρυξ Αἰθίοψ
G αἰγός κήρυκος Αἰθίοπος
D αἰγί κήρυκι Αἰθίοπι
A αἶγα κήρυκα Αἰθίοπα
V αἴξ κηρυξ Αἰθίοψ
Dual
N, A, V αἶγε κήρυκε Αἰθίοπε
G, D αἴγοιιν κερκοιιν Αἰθιόποιιν
Plural
N, V αἶγες κήρυκες Αἰθίοπες
G αἰγῶν κηρκων Αἰθιόπων
D αἴγεσσι [εσι] αἰξί κηρκεσσι [εσι] κήρυξι Αἰθιόπεσσι [εσι] Αἰθίοψι
A αἶγας κήρυκας Αἰθίοπας


GH196. Teme în lichidă și nazală


δαίμων, ονος, ὁ φρήν, φρενός, ἡ χείρ, ός, ἡ
(δαιμον-) (φρεν-) (χειρ-)
divinitate diafragmă, inimă, minte mână, braț
Singular
N δαίμων φρήν χείρ
G δαίμονος φρενός χειρός
D δαίμονι φρενί χε(ι)ρί
A δαίμονα φρένα χεῖρα
V δαῖμον φρήν χείρ
Dual
N, A, V δαίμονε φρένε χεῖρε
G, D δαιμόνοιιν φρένοιιν χείροιιν
Plural
N, V δαίμονες φρένες χεῖρες
G δαιμόνων φρενῶν χειρῶν
D δαιμόνεσσι [εσι] δαίμοσι φρένεσσι [εσι] φρεσί χείρεσσι [εσι] χερσί
A δαίμονας φρένας χεῖρας

Teme în lichidă

GH197. Multe din cuvintele care se termină în -ηρ la nominativ singular au trei grade de apofonie (GH093-095) în temă: -ηρ, -ερ, -ρ. Vocativul singular are de regulă accent recesiv GH048).


πατήρ, τέρος, τρός, ὁ μήτηρ, τέρος, τρός, ἡ
(πατερ-, -ηρ, -ρ) ατηρ-, -ερ, -ρ)
tată mamă
Singular
N πατήρ μήτηρ
G πατέρος, τρός μητέρος, τρός
D πατέρι, τρί μητέρι, τρί
A πατέρα μητέρα
V πάτερ μῆτερ
Dual
N, A, V πατέρε μητέρε
G, D πατέροιιν μητέροιιν
Plural
N, V πατέρες μητέρες
G πατέρων, τρῶν μητέρων
D πατράσι μητράσι
A πατέρας μητέρας
θυγάτηρ, τέρος, τρός, ἡ ἀνήρ, έρος, δρός, ὁ
(θυγατηρ-, -ερ, -ρ) (ἀνηρ, -ερ, -ρ)
fiică bărbat
Singular
N θυγάτηρ ἀνήρ
G θυγατέρος, τρός ἀνέρος, ἀνδρός
D θυγατέρι, τρί ἀνέρι, ἀνδρί
A θυγατέρα, θύγατρα ἀνέρα, ἄνδρα
V θύγατερ ἆνερ
Dual
N, A, V θυγατέρε ἀνέρε, ἄνδρε
G, D θυγατέροιιν ἀνέροιιν, ἄνδροιιν
Plural
N, V θυγατέρες, θύγατρες ἀνέρες, ἄνδρες
G θυγατέρων, θυγατρῶν ἀνέρων, ἀνδρῶν
D θυγατράσι, τέρεσσι ἀνδράσι, ἄνδρεσσι
A θυγατέρας, θύγατρας ἀνέρας, ἄνδρας

GH198. Se va observa că apare un δ în formele lui ἀνήρ între ν și ρ, oriunde acestea două sunt alăturate (GH112).

GH199. La formele de genitiv și dativ singular ale substantivelor ἀνήρ, μήτηρ și θυγάτηρ, formele mai scurte au accentul analog cu πατήρ, πατρός, πατρί, care inițial a fost monosilabic (πατρ) (GH097) și urmează regulile obișnuite pentru accentuarea substantivelor monosilabice (GH142).

GH200. ρά din dativul plural și toate aceste forme în general sunt explicate la GH097-098.

GH201. Teme în ηυ (ευ), ου și ωϝ


βασιλεύς, ῆος, ὁ βοῦς, βοός, ὁ, ἡ νηῦς, νηός (νεός), ἡ ἥρως, ωος, ὁ
(βασιληυ-, -ευ-, -ηϝ-) (βου-, βωϝ-, βοϝ-) αυ-, ναυϝ- GH121) (ἡρωϝ-)
rege bou, vacă corabie erou, războinic puternic
Singular
N βασιλεύς βοῦς νηῦς ἥρως
G βασιλῆος [-έος] βοός νηός [νεός] ἥρωος
D βασιλῆι [-έι] βοΐ νηί ἥρωι
A βασιλῆα [-έα] βοῦν [βῶν] νῆα [νέα] ἥρωα
V βασιλεῦ βοῦ νηῦ ἥρως
Dual
N, A, V βασιλεῆε βόε νῆε ἥρωε
G, D βασιλήοιιν βόοιιν νήοιιν ἡρώοιιν
Plural
N, V βασιλῆες βόες νῆες ἥρωες
G βασιλήων βοῶν νηῶν [νεῶν] ἡρώων
D βασιλήεσσι βασιλεῦσι βόεσσι βουσί νήεσσι [νέεσσι] νηυσί ἡρώεσσι ἥρωσι
A βασιλῆας βόας [βοῦς] νῆας [νέας] ἥρωας

GH202. Scurtarea unei vocale înaintea vocalei care-i urmează în forme precum βασιλεύς (*βασιληυς), νηός (νεός) este explicată la GH072.

GH203. Se va observa că υ al temei acestor cuvinte a devenit ϝ în multe cazuri și a fost mai apoi pierdut (GH102).

GH204. Teme în ι (ει, ει GH100, (*7)) și υ (ευ, εϝ)


πόλις, ιος, ἡ πῆχυς, εος, ὁ ἄστυ, εος, τό νέκυς, υος, ὁ δάκρυ, υος, τό
(πολι-, -ει-) (πηχυ-, -εϝ-) (ἀστυ-, -εϝ-) (νεκυ-) (δακρυ-)
cetate antebraț cetate, oraș cadavru lacrimă
Singular
N πόλις πῆχυς ἄστυ νέκυς δάκρυ
G πόλιος, -ηος πήχεος ἄστεος νέκυος δάκρυος
D πόλιι, -ι, -ηι, -ει πήχεϊ ἄστεϊ νέκυϊ δάκρυϊ
A πόλιν πῆχυν ἄστυ νέκυν δάκρυ
V πόλι πῆχυ ἄστυ νέκυ δάκρυ
Dual
N, A, V πόλιε πήχεε ἄστεε νέκυε δάκρυε
G, D πολίοιιν πηχέοιιν ἀστέοιιν νεκύοιιν δακρύοιιν
Plural
N, V πόλιες, -ηες πήχεες ἄστεα νέκυες δάκρυα
G πολίων πηχέων ἀστέων νεκύων δακρύων
D πολίεσσι πόλεσι, -ισι πηχέεσσι πήχεσι ἀστέεσσι ἄστεσι νεκύεσσι νέκυσ(σ)ι δακρύεσσι δάκρυσι
A πόλιας, -ηας , -ις, (-εις?) πήχεας ἄστεα νέκυας [-υς] δάκρυα

GH205. Forme precum πόλις, πῆχυς, ἄστυ arată grade diferite de apofonie (GH093-095): ι, ει și υ, ευ (εϝ).

GH206. Se va observa pierderea lui υ și ι în cuvinte precum πῆχυς, εος, ἄστυ, εος și πόλις. Desigur, acestea devin mai întâi ϝ sau ι (GH102, 100).

GH207. Substantive cu temele în -ς (-ες, -ας, -ος) și în τ


ἔπος, εος, τό γέρας, αος, τό ἠώς, ἠόος, ἡ δῶμα ἦμαρ, ἤματος, τό
(ϝεπες-) (γερας-) (ϝσος-) (δωματ-) (ἠμαρ-, ἠματ-)
cuvânt, discurs premiu (de onoare) Eos, dimineață casă, cămin zi
Singular
N ἔπος γέρας ἠώς δῶμα ἦμαρ
G ἔπεος γέραος ἠόος δώματος ἤματος
D ἔπεϊ γέραϊ ἠόι δώματι ἤματι
A ἔπος γέρας ἠόα δῶμα ἦμαρ
V ἔπος γέρας ἠώς δῶμα ἦμαρ
Dual
N, A, V ἔπεε γέραε δώματε ἤματε
G, D ἐπέοιιν γεράοιιν δωμάτοιιν ἠμάτοιιν
Plural
N, V ἔπεα γέρα(α) δώματα ἤματα
G ἐπέων γεράων δωμάτων ἠμάτων
D ἐπέεσσι
ἔπε(σ)σι
γεράεσσι
γέρα(σ)σι
δωμάτεσσι
δώμασι
ἠμάτεσσι
ἤμασι
A ἔπεα γέρ(α) δώματα ἤματα



GH208. Se va observa că temele care se termină în σ pierd acest σ atunci când acesta se află între două vocale (GH103). Aceste cuvinte erau înainte astfel declinate:


Singular
N ἔπος γέρας ἠϝώς = ϝσως (GH121) = υσως (GH102)
G ἐπεσος γερασος ἠϝοσος = ϝσοσος = υσοσος
D ἐπεσι γερασι ἠϝοσι = ϝσοσι = υσοσι

Tot așa, de-a lungul întregii declinații, la toate numerele. Pierderea lui σ intervocalic (GH103-104) și de asemenea a lui ϝ din ἠώς (GH102) a dat formele care se găsesc mai sus la GH207.

GH209. Se va observa că toate substantivele care se termină în -ος la noinativ singular sunt masculine sau feminine (aproape întotdeauna masculine) dacă sunt de declinarea a II-a, și neutre dacă sunt de declinarea a III-a.

GH210. Substantivele care se termină în -μα la nominativ singular, și toate celelalte cu genitivul în -ατος sunt neutre.

Forme de caz aberante

GH211. Vechea terminație -θι poate fi adăugată temei unui substantiv sau pronume pentru a indica locul unde.

GH212. Terminația -θεν poate fi adăugată temei unui substantiv sau pronume pentru a indica sursa sau separarea, sau pentru a exprima diferite alte relații ale genitivului, ca de exemplu οὐρανόθεν, din cer, σέθεν, al tău.

GH213. -δε, un enclitic (GH053; 054, 6) postpozitiv (LH015, 3), prin forța unei prepoziții (εἰς, ἐς, ἐπί) poate fi adăugat acuzativului pentru a indica 'locul spre care', sau 'limita mișcării'; de exemplu, ἀγορήνδε, spre adunare.

GH214. Terminația poate fi adăugată temei unui substantiv pentru a indica 'locul unde' sau 'locul în care' (locativul, GH157), ca de exemplu οἴκοι, acasă.

GH215. Terminația -φι(ν), adăugată temei unui substantiv sau pronume, este folosită pentru a exprima diferite relații, atât la singular cât și la plural, la genitiv și dativ (în mod special atunci când acesta este folosit în sens instrumental).

GH216. Substantive neregulate. Există diferite tipuri de neregularități în formarea și declinarea substantivelor; genul la plural poate fi diferit de cel de la singular; cuvintele pot fi declinate din două teme diferite (eteroclite), dar care au aceeași formă de nominativ singular; ele pot avea cazuri formate dintr-o altă temă decât cea a nominativului singular; sau pot fi folosite doar pentru un singur caz sau doar pentru unele cazuri (defective). Substantivele neregulate pot fi cel mai bine învățate folosind lexiconul atunci când sunt întâlnite la citire sau când există ocazia de a le folosi. Majoritatea lor sunt foarte rare.

Adjective

GH217. Adjectivele au trei declinări, ca și substantivele, și se supun acelorași reguli generale.

GH218. În ce privește forma, ele pot fi împărțite în patru clase:
1) Adjective de declinarea I sau a II-a (vocalică).
2) Adjective de declinarea a II-a (cel mai adesea, compuse).
3) Adjective de declinarea I și a III-a.
4) Adjective de declinarea a III-a (consonantică).

GH219. Forma adjectivelor care apare în vocabular este nominativul singular pentru toate genurile (cu excepția a foarte puține adjective care au un singur gen, caz în care sunt date formele de nominativ și genitiv singular).

GH220. Adjectivele de declinarea I și a II-a au trei terminații (ος, η, ον) la nominativ singular pentru cele trei genuri, masculin, feminin, respectiv neutru.

Adjective de declinarea I și a II-a

GH221

καλός, ή, όν
αλο-, καλα-, καλο-)
frumos, nobil
Masculin Feminin Neutru
Singular
N καλός καλή καλόν
G καλοῦ, οῖο [όο] καλῆς καλοῦ, οῖο [όο]
D καλῷ καλῇ καλῷ
A καλόν καλήν καλόν
V καλέ καλή καλόν
Dual
N, A, V καλώ καλ καλώ
G, D καλοῖιν καλῇιν καλοῖιν
Plural
N, V καλοί καλαί καλά
G καλῶν καλων [έων, ῶν] καλῶν
D καλοῖσι, οῖς καλῇσι, ῇς καλοῖσι, οῖς
A καλούς καλς καλά
φίλος, η, ον
(φιλο-, φιλα-, φιλο-)
drag, plăcut, iubit
Masculin Feminin Neutru
Singular
N φίλος φίλη φίλον
G φίλου, οιο [οο] φίλης φίλου, οιο [οο]
D φίλῳ φίλῃ φίλῳ
A φίλον φίλην φίλον
V φίλε φίλη φίλον
Dual
N, A, V φίλω φίλα φίλω
G, D φίλοιιν φίλῃιν φίλοιιν
Plural
N, V φίλοι φίλαι φίλα
G φίλων φιλων [έων, ῶν] φίλων
D φίλοισι, οις φίλῃσι, ῃς φίλοισι, οις
A φίλους φίλας φίλα

Observație: Superlativele (precum ἄριστος, η, ον), participiile în ος, η, ον și toate cuvintele care au aceste trei terminații la nominativ singular sunt declinate asemănător.

GH222. Femininul adjectivelor de declinarea I și a II-a se termină de regulă în și se declină ca mai sus; câteva dintre acestea se termină în , ca de exemplu δῖος, α, ον și se declină ca θάλασσα (GH163).

GH223. Adjectivele de declinarea a II-a au doar două terminații (ος, ον), prima fiind atât masculină cât și feminină, iar cea de-a doua neutră.

GH224. Forma masculină a multor adjective este adesea folosită atât pentru masculin cât și pentru feminin, chiar și în cazul celor care au forme separate pentru feminin.

GH225. Adjectivele de declinarea I și a III-a au formă separată pentru feminin, care se declină precum un substantiv în (θάλασσα, GH163) de declinarea I.

GH226. Masculinul și neutrul adjectivelor cu tema în -υ-, -εϝ- se declină precum πῆχυς, respectiv ἄστυ (GH204).

GH227

πτερόεις, εσσα, εν
(πτεροϝεντ-, ϝετια- (GH100), ϝεντ-)
Masculin Feminin Neutru
Singular
N πτερόεις πτερόεσσα πτερόεν
G πτερόεντος πτεροέσσης πτερόεντος
D πτερόεντι πτεροέσσῃ πτερόεντι
A πτερόεντα πτερόεσσαν πτερόεν
V πτερόεν πτερόεσσα πτερόεν
Dual
N, A, V πτερόεντε πτεροέσσα πτερόεντε
G, D πτεροέντοιιν πτεροέσσῃιν πτεροέντοιιν
Plural
N, V πτερόεντες πτερόεσσαι πτερόεντα
G πτεροέντων πτεροεσσων [έων, ῶν] πτεροέντων
D πτεροέντεσ(σ)ι
πτερόεσ(σ)ι
πτεροέσσῃσι
πτεροέσσῃς
πτεροέντεσ(σ)ι
πτερόεσ(σ)ι
A πτερόεντας πτεροέσσας πτερόεντα
εὐρύς, εῖα, ύ
(εὐρυ-, εϝ-; εϝια-; υ-, εϝ-)
larg, întins
Masculin Feminin Neutru
Singular
N εὐρύς εὐρεῖα εὐρύ
G εὐρέος εὐρείης εὐρέος
D εὐρέι εὐρείῃ εὐρέι
A εὐρύν [έα] εὐρεῖαν εὐρύ
V εὐρύ(ς) εὐρεῖα εὐρύ
Dual
N, A, V εὐρέε εὐρεία εὐρέε
G, D εὐρέοιιν εὐρείῃιν εὐρέοιιν
Plural
N, V εὐρέες εὐρεῖαι εὐρέα
G εὐρέων εὐρειων [έων, ῶν] εὐρέων
D εὐρέ(ε)σ(σ)ι εὐρείῃσι εὐρέ(ε)σ(σ)ι
A εὐρέας εὐρείας εὐρέα

GH228. Se va observa că πτεροϝετιαπτεροεσσα (GH100), pe când εὐρεϝοςεὐρέος, etc. GH102.

GH229. Adjectivele de declinarea a III-a au doar două terminații, una pentru masculin și feminin, iar cealaltă pentru neutru. Majoritatea au teme în -ον (nominativul în -ων, -ον) și în -ες (nominativul în -ης, -ες).

GH230. Foarte puține adjective defective au tema în -ωπ (-ωψ, -ωπις).

GH231

ἀμείνων, ον ἀεικής, ές
(ἀμεινον-) (-ἀ-ϝεικεσ-)
mai bun, mai viteaz nepotrivit
Masculin și Feminin Neutru Masculin și Feminin Neutru
Singular
N ἀμείνων ἄμεινον ἀεικής ἀεικές
G ἀμείνονος ἀμείνονος ἀεικέος ἀεικέος
D ἀμείνονι ἀμείνονι ἀεικέι ἀεικέι
A ἀμείνονα ἄμεινον ἀεικέα ἀεικές
V ἄμεινον ἄμεινον ἀεικές ἀεικές
Dual
N, A, V ἀμείνονε ἀμείνονε ἀεικέε ἀεικέε
G, D ἀμεινόνοιιν ἀμεινόνοιιν ἀεικέοιιν ἀεικέοιιν
Plural
N, V ἀμείνονες [ους] ἀμείνονα ἀεικέες ἀεικέα
G ἀμεινόνων ἀμεινόνων ἀεικέων ἀεικέων
D ἀμεινόνεσ(σ)ι
ἀμείνοσι
ἀμεινόνεσ(σ)ι
ἀμείνοσι
ἀεικέ(ε)σ(σ)ι ἀεικέ(ε)σ(σ)ι
A ἀμείνονας [ους] ἀμείνονα ἀεικέας ἀεικέα



GH232. Teme în ντ și ν

πᾶς, πᾶσα, πᾶν
(παντ-, παντια- (GH100), παντ-)
tot, fiecare
Masculin Feminin Neutru
Singular
N πᾶς πᾶσα πᾶν
G παντός πσης παντός
D παντί πσῃ παντί
A πάντα πᾶσαν πᾶν
V πᾶς πᾶσα πᾶν
Dual
(Nu are)
Plural
N, V πάντες πᾶσαι πάντα
G πάντων πασων [έων, ῶν] πάντων
D πάντεσ(σ)ι
πᾶσι
πσῃσι
πσῃς
πάντεσ(σ)ι
πᾶσι
A πάντας πσας πάντα
μέλας, μέλαινα, μέλαν
(μελαν-, μελανια- (GH100), μελαν-)
negru, întunecat
Masculin Feminin Neutru
Singular
N μέλας μέλαινα μέλαν
G μέλανος μελαίνης μέλανος
D μέλανι μελαίνῃ μέλανι
A μέλανα μέλαιναν μέλαν
V μέλαν μέλαινα μέλαν
Dual
N, A, V μέλανε μελαίνα μέλανε
G, D μελάνοιιν μελαίνῃιν μελάνοιιν
Plural
N, V μέλανες μέλαιναι μέλανα
G μελάνων μελαίναων [έων, ῶν] μελάνων
D μελάνεσ(σ)ι
μέλασι
μελαίνῃσι
μελαίνῃς
μελάνεσ(σ)ι
μέλασι
A μέλανας μελαίνας μέλανα

Adjective neregulate

GH233

μέγας, μεγάλη, μέγα
(μεγα-, μεγαλο-, μεγαλα-, μεγαλο-)
mare, larg
Masculin Feminin Neutru
Singular
N μέγας μεγάλη μέγα
G μεγάλου, οιο μεγάλης μεγάλου, οιο
D μεγάλῳ μεγάλῃ μεγάλῳ
A μέγαν μεγάλην μέγα
V μέγα(ς) μεγάλη μέγα
Dual
N, A, V μεγάλω μεγάλα μεγάλω
G, D μεγάλοιιν μεγάλῃιν μεγάλοιιν
Plural
N, V μεγάλοι μεγάλαι μεγάλα
G μεγάλων μεγαλων [έων, ῶν] μεγάλων
D μεγάλοισι, οις μεγάλῃσι, ῃς μεγάλοισι, οις
A μεγάλους μεγάλας μεγάλα
πολύς, πολλή, πολύ
(πολυ-, πολεϝ; πολϝα-; πολυ-, πολεϝ-)
mult
Masculin Feminin Neutru
Singular
N πολύς [πουλύς] πολλή πολύ [πουλύ]
G πολέος πολλῆς πολέος
D πολέι πολλῇ πολέι
A πολύν [πουλύν] πολλήν πολύ [πουλύ]
V πολύ(ς) πολλή πολύ
Dual
(Nu are)
Plural
N, V πολέες πολλαί πολέα
G πολέων πολλων [έων, ῶν] πολέων
D πολέ(ε)σ(σ)ι πολλῇσι, ῇς πολέ(ε)σ(σ)ι
A πολέας [πολῦς] πολλς πολέα

GH234. Pe lângă formele neregulate πολύς, πολλή, πολύ, mai există o formă (πολλός, ή, όν) a acestui adjectiv, care este regulată și se declină ca și καλός, ή, όν (GH221).

Declinarea participiului

GH235. Toate participiile medii și pasive, cu excepția celor ale aoristului I și II pasiv, se declină ca și καλός, ή, όν (GH221).

GH236. Toate participiile active (cu excepția perfectului, GH244) precum și participiile pasive ale aoristului I și II au tema în -ντ. Masculinul și neutrul sunt de declinarea a III-a, iar femininul este de declinarea I.

GH237. Vocativul participiului are aceeași formă ca nominativul.

GH238. Participiile a căror temă se termină în οντ au de obicei nominativul singular masculin în -ων, ca de exemplu, γέρων, GH193.

GH239. Dar prezentul și aoristul II al verbelor în -μι (διδούς, δούς), precum și toate temele care se termină în αντ, εντ, υντ adaugă un ς, pierd pe ντ (GH113) și lungesc vocala precedentă (rezultând ους, ας, εις, υς, GH101). Dativul plural al acestor teme se formează în mod asemănător.

GH240. Participii cu tema în οντ, terminată în -ων, ουσα, ον la nominativ singular:



λύων, ουσα, ον, dezlegând, eliberând
(λυοντ-, λυοντια- GH100, λυοντ-)
Masculin Feminin Neutru
Singular
N, V λύων λύουσα λύον
G λύοντος λυούσης λύοντος
D λύοντι λυούσῃ λύοντι
A λύοντα λύουσαν λύον
Dual
N, A, V λύοντε λυούσα λύοντε
G, D λυόντοιιν λυούσῃιν λυόντοιιν
Plural
N, V λύοντες λύουσαι λύοντα
G λυόντων λυουσων [έων, ῶν] λυόντων
D λυόντεσ(σ)ι, λύουσι λυούσῃσι, λυούσῃς λυόντεσ(σ)ι, λύουσι
A λύοντας λυούσας λύοντα

GH241. Participii cu tema în οντ, αντ, εντ, υντ, care se termină în ς la nominativ singular masculin:



Participiu prezent
διδούς, οῦσα, όν, dând
(διδοντ-, διδοντια- GH100, διδοντ-)
Masculin Feminin Neutru
Singular
N, V διδούς διδοῦσα διδόν
G διδόντος δοδούσης διδόντος
D διδόντι διδούσῃ διδόντι
A διδόντα διδοῦσαν διδόν
Dual
N, V, A διδόντε διδούσα διδόντε
G, D διδόντοιιν διδούσῃιν διδόντοιιν
Plural
N, V διδόντες διδοῦσαι διδόντα
G διδόντων διδουσων [έων, ῶν] διδόντων
D διδόντεσ(σ)ι
διδοῦσι
διδούσῃσι
διδούσῃς
διδόντεσ(σ)ι
διδοῦσι
A διδόντας διδούσας διδόντα
Participiu aorist
λσας, ασα, αν, dezlegând, după ce am dezlegat
υσαντ-, λυσαντια- GH100, λυσαντ-)
Masculin Feminin Neutru
Singular
N, V λσας λσασα λῦσαν
G λσαντος λυσσης λσαντος
D λσαντι λυσσῃ λσαντι
A λσαντα λσασαν λῦσαν
Dual
N, A, V λσαντε λυσσα λσαντε
G, D λυσάντοιιν λυσσῃιν λυσάντοιιν
Plural
N, V λσαντες λσασαι λσαντα
G λυσάντων λυσασων [ἐων, ῶν] λυσάντων
D λυσάντεσ(σ)ι
λσασι
λυσσῃσι
λυσσῃς
λυσάντεσ(σ)ι
λσασι
A λσαντας λυσσας λσαντα

GH242

Participiu aorist pasiv
λυθείς, εῖσα, έν, fiind dezlegat (după ce am fost dezlegat)
(λυθεντ-, λυθεντια- GH100, λυθεντ-)
Masculin Feminin Neutru
Singular
N, V λυθείς λυθεῖσα λυθέν
G λυθέντος λυθείσης λυθέντος
D λυθέντι λυθείσῃ λυθέντι
A λυθέντα λυθεῖσαν λυθέν
Dual
N, A, V λυθέντε λυθείσα λυθέντε
G, D λυθέντοιιν λυθείσῃιν λυθέντοιιν
Plural
N, V λυθέντες λυθεῖσαι λυθέντα
G λυθέντων λυθεισων λυθέντων
D λυθέντεσ(σ)ι
λυθεῖσι
λυθείσῃσι
λυθείσῃς
λυθέντεσ(σ)ι
λυθεῖσι
A λυθέντας λυθείσας λυθέντα

GH243

Participiu aorist ΙΙ activ
δς, δῦσα, δύν, intrând
(δυντ-, δυντια- GH100, δυντ-)
Masculin Feminin Neutru
Singular
N, V δς δῦσα δύν
G δύντος δσης δύντος
D δύντι δσῃ δύντι
A δύντα δῦσαν δύν
Dual
N, A, V δύντε δσα δύντε
G, D δύντοιιν δσῃιν δύντοιιν
Plural
N, V δύντες δῦσαι δύντα
G δύντων δυσων [έων, ῶν] δύντων
D δύντεσ(σ)ι
δῦσι
δσῃσι
δσῃς
δύντεσ(σ)ι
δῦσι
A δύντας δσας δύντα

Participiul perfect activ

GH244. Participiul perfect activ are tema în (κ)οτ. Formele care au κ se numesc perfect I, iar cele care nu au κ, perfect II.



λελυκώς, υῖα, ός, dezlegând
(λελυκοτ-, λελυκυσια- GH100, λελυκοτ-)
Masculin Feminin Neutru
Singular
N, V λελυκώς λελυκυῖα λελυκός
G λελυκότος λελυκυίης λελυκότος
D λελυκότι λελυκυίῃ λελυκότι
A λελυκότα λελυκυῖαν λελυκός
Dual
N, A, V λελυκότε λελυκυία λελυκότε
G, D λελυκότοιιν λελυκυίῃιν λελυκότοιιν
Plural
N, V λελυκότες λελυκυῖαι λελυκότα
G λελυκότων λελυκυιων [έων, ῶν] λελυκότων
D λελυκότεσ(σ)ι
λελυκόσι
λελυκυίῃσι
λελυκυίῃς
λελυκοτεσ(σ)ι
λελυκόσι
A λελυκότας λελυκυίας λελυκότα
εἰδώς, (ε)ἰδυῖα, εἰδός, știind
(ϝειδϝοτ-, ϝ(ε)ιδϝυσια- GH100, ϝειδϝοτ-)
Masculin Feminin Neutru
Singular
N, V εἰδώς (ε)ἰδυῖα εἰδός
G εἰδότος (ε)ἰδυίης είδότος
D εἰδότι (ε)ἰδυίῃ εἰδότι
A εἰδότα (ε)ἰδυῖαν εἰδός
Dual
N, A, V εἰδότε (ε)ἰδυία εἰδότε
G, D εἰδότοιιν (ε)ἰδυίῃιν εἰδότοιιν
Plural
N, V εἰδότες (ε)ἰδυῖαι εἰδότα
G εἰδότων (ε)ἰδυιων [έων, ῶν] εἰδότων
D είδότεσ(σ)ι
εἰδόσι
(ε)ἰδυ'ῃσι
(ε)ἰδυίῃς
εἰδοτεσ(σ)ι
είδόσι
A εἰδότας (ε)ἰδυίας είδότα

Observații:
1) λελυκώς, υῖα, ός nu apare la Homer și există foarte puține forme de perfect I în greaca homerică. Formele de participiu perfect I prezentate mai sus sunt comune în greaca de mai târziu.
2) Participiile perfecte sunt adesea declinate peste tot cu ω în loc de ο; uneori, acestea se termină în -ων, -ουσα, -ον și sunt flexionate cu aceleași terminații ca participiul prezent.

GH245. Participiile verbelor contrase, GH436-444 (de regulă lăsate necontrase), se declină în formele lor contrase după cum urmează:

τιμῶν, οῦσα, ῶν (τιμάων, άουσα, άον), prețuind
ιμαοντ-, τιμαοντια- GH100, τιμαοντ-)
Masculin Feminin Neutru
Singular
N, V τιμῶν τιμῶσα τιμῶν
G τιμῶντος τιμώσης τιμῶντος
D τιμῶντι τιμώσῃ τιμῶντι
A τιμῶντα τιμῶσαν τιμῶν
Dual
N, A, V τιμῶντε τιμώσα τιμῶντε
G, D τιμώντοιιν τιμώσῃιν τιμώντοιιν
Plural
N, V τιμῶντες τιμῶσαι τιμῶντα
G τιμώντων τιμωσων [έων, ῶν] τιμώντων
D τιμώντεσ(σ)ι
τιμῶσι
τιμώσῃσι
τιμώσῃς
τιμώντεσ(σ)ι
τιμῶσι
A τιμῶντας τιμώσας τιμῶντα
ποιῶν, εῦσα, εῦν (έων, έουσα, έον), știind
(ποιεοντ-, ποιεοντια- GH100, ποιεοντ-)
Masculin Feminin Neutru
Singular
N, V ποιῶν ποιεῦσα ποιεῦν
G ποιεῦντος ποιεύσῃς ποιεῦντος
D ποιεῦντι ποιεύσῃ ποιεῦντι
A ποιεῦντα ποιεῦσαν ποιεῦν
Dual
N, A, V ποιεῦντε ποιεύσα ποιεῦντε
G, D ποιεύντοιιν ποιεύσῃιν ποιεύντοιιν
Plural
N, V ποιεῦντες ποιεῦσαι ποιεῦντα
G ποιεύντων ποιευσων [έων, ῶν] ποιεύντων
D ποιεύντεσ(σ)ι
ποιεῦσι
ποιεύσῃσι
ποιεύσῃς
ποιεύντεσ(σ)ι
ποιεῦσι
A ποιεῦντας ποιεύσας ποιεῦντα

GH246. Participiile verbelor contrase în -οω (precum χολόω, necăjesc, înveninez) se termină în -ῶν, οῦσα, οῦν (exemplu: χολῶν, χολοῦσα, χολοῦν) la nominativ singular și sunt destul de regulate în declinare, genitivul fiind χολοῦντος, χολούσης, χολοῦντος; dativul χολοῦντι, χολούσῃ, χολοῦντι etc.

Comparația adjectivelor

GH247. Cele mai multe adjective își formează comparativul prin adăugarea lui -τερος, η, ον, iar superlativul prin adăugarea lui -τατος, η, ον, la tema pozitivului masculin.

GH248. Dacă penultima temei este lungă prin natură sau poziție (GH022), tema comparativului și superlativului rămâne neschimbată. Dacă ea este scurtă, de regulă se lungește, ο devenind ω.

GH249. Exemple

Pozitiv Comparativ Superlativ
πιστός (πιστο-), credincios πιστότερος πιστότατος
μαλακός (μαλακο-), moale, blând μαλακώτερος μαλακώτατος

GH250. Declinarea comparativului și superlativului este în mod obișnuit identică cu declinarea vocalică a adjectivelor, precum καλός, ή, όν (GH221).

GH251. Unele adjective, în principal cele în -υς și -ρος, își formează comparativul și superlativul prin modificarea acestor terminații în -ιων, -ιον pentru comparativ și în -ιστος, η, ον pentru superlativ.

GH252. Exemple

Pozitiv Comparativ Superlativ
ἡδύς dulce ἡδίων, ἥδιον mai dulce ἥδιστος, η, ον cel mai dulce
αἰσχρός rușinos αἰσχίων, ιον mai rușinos αἴσχιστος, η, ον cel mai rușinos

GH253. Comparativul acestor adjective se declină ca și ἀμείνων, ον (GH231), iar superlativul ca și καλός, ή, όν (GH221).

GH254. Cele mai importante cazuri de comparații neregulate sunt următoarele:

Pozitiv Comparativ Superlativ
1)



ἀγαθός



bun, viteaz, nobil



ἀρείων, ον
ἀμείνων, ον
βέλτερος, η, ον
λωίων, ον (λωίτερος, η, ον)
ἄριστος, η, ον



2) κρατύς (κραταιός, ή, όν)
κρατερός, ή, όν (καρτερός)
puternic κρείσσων, ον
φέρτερος
κράτιστος (κάρτιστος)
φέρτατος (φέριστος)
3)



κακός, ή, όν



rău, laș



κακίων, ον (κακώτερος)
ἥσσων, ον
χείρων, ον (χερότερος)
(χερείων, ον)
κάκιστος, η, ον
ἥκιστος, η, ον



4) καλός, ή, όν frumos, nobil καλλίων, ον κάλλιστος, η, ον
5) μέγας mare, puternic μείζων, ον (μέζων, ον?) μέγιστος, η, ον
6) μικρός mic μείων, ον
7) ἐλαχύς mic ἐλάσσων, ον ἐλάχιστος, η, ον
8) ὀλίγος mic, puțin ὀλείζων, ον (ὀλίζων, ον) ὀλίγιστος, η, ον
9) πολύς mult, mulți πλείων, ον (πλέων, ον) πλεῖστος, η, ον
10) φίλος drag, iubit φίλτερος, η, ον (φιλίων, ον) φίλτατος, η, ον

GH255. Unele adjective nu au grad pozitiv. Comparativul și superlativul lor se formează din prepoziții, adverbe, verbe, substantive și pronume.

GH256. Comparativul și superlativul pot exprima și doar un grad înalt de calitate, fără să existe vreo idee de comparație și uneori pot indica pur și simplu o caracteristică sau posesiunea.

Numerale

GH257. Numeralele grecești sunt după cum urmează:

Cardinale Ordinale Adverbe
1 εἷς, μία (ἴα), ἕν πρῶτος, η, ον ἅπαξ
2 δύο (δύω) δεύτερος, η, ον δίς
3 τρεῖς, τρία τρί(τα)τος, η, ον τρίς
4 τέσσαρες (πίσυρες), τέσσαρα τέταρτος (τέτρατος), η, ον τετράκις
5 πέντε πέμπτος, η, ον πεντάκις*
6 ἕξ ἕκτος, η, ον ἑξάκις*
7 ἑπτά ἕβδομος (ἑβδόματος), η, ον ἑπτάκις
8 ὀκτώ ὄγδοος (ὀγδόατος), η, ον ὀκτάκις*
9 ἐννέα ἔνατος (εἴνατος), η, ον ἐνὰκις
10 δέκα δέκατος, η, ον δεκάκις
11 ἕνδεκα ἑνδέκατος, η, ον ἑνδεκάκις*
12 δ(υ)ώδεκα, δύο καὶ δέκα δ(υ)ωδέκατος, η, ον δ(υ)ωδεκάκις*
13 τρεισκαίδεκα (τρεῖς καὶ δέκα) τρεισκαιδέκατος, η, ον τρεισκαιδεκάκις*
14 τεσσαρεσκαίδεκα τέταρτος (τέτρατος) καὶ δέκατος, η, ον τεσσαρεσκαιδεκάκις*
15 πεντεκαίδεκα πέμπτος καὶ δέκατος, η, ον πεντεκαιδεκάκις*
16 ἑκκαίδεκα ἕκτος καὶ δέκατος, η, ον ἑκκαιδεκάκις*
17 ἑπτακαίδεκα ἕβδομος καὶ δέκατος, η, ον ἑπτακαιδεκάκις*
18 ὀκτωκαίδεκα ὄγδοος καὶ δέκατος, η, ον ὀκτωκαιδεκάκις*
19 ἐννεακαίδεκα ἔνατος καὶ δέκατος, η, ον ἐννεακαιδεκάκις*
20 εἴκοσι (ἐείκοσι) εἰκοστός (ἐεικοστός), η, ον εἰκοσάκις
21 εἷς καὶ είκοσι (εἴκοσι καὶ εἷς, εἴκοσιν εἶς) πρῶτος καὶ εἰκοστός εἰκοσάκις ἅπαξ
30 τριήκοντα τριηκοστός*, ή, όν τριηκοστάκις*
40 τεσσαράκοντα τεσσαρακοστός*, ή, όν τεσσαρακοντάκις*
50 πεντήκοντα πεντηκοστός*, ή, όν πεντηκοντάκις*
60 ἑξήκοντα ἑξηκοντός*, ή, όν ἑξηκοντάκις*
70 ἑβδομήκοντα* ἑβδομηκοστός*, ή, όν ἑβδομηκοντάκις*
80 ὀγδώκοντα ὀγδωκοστός*, ή, όν ὀγδωκοντάκις*
90 ἐνενήκοντα (ἐννήκοντα) ἐνενηκοστός*, ή, όν ἐνενηκοντάκις*
100 ἑκατόν ἑκατοστός*, ή, όν ἑκατοντάκις*
200 διηκόσιοι, αι, α διηκοσιοστός*, ή, όν διηκοσιάκις*
300 τριηκόσιοι, αι, α τριηκοσιοστός*, ή, όν τριηκοσιάκις*
400 τετρακόσιοι*, αι, α τετρακοσιοστός*, ή, όν τετρακοσιάκις*
500 πεντηκόσιοι, αι, α πεντακοσιοστός*, ή, όν πεντακοσιάκις*
600 ἑξακόσιοι*, αι, α ἑξακοσιοστός*, ή, όν ἑξακοσιάκις*
700 ἑπτακόσιοι*, αι, α ἑπτακοσιοστός*, η, όν ἑπτακοσιάκις*
800 ὀκτακόσιοι*, αι, α ὀκτακοσιοστός*, ή, όν ὀκτακοσιάκις*
900 ἐνακόσιοι*, αι, α ἐν(ν)ακοσιοστός*, ή, όν ἐνακοσιάκις*
1.000 χλιοι, αι, α χιλιοστός*, ή*, όν χιλιάκις*
2.000 δισχλιοι, αι, α δισχιλιοστός*, ή, όν δισχιλιάκις*
3.000 τρισχλιοι, αι, α τρισχιλιοστός*, ή, όν τρισχιλιάκις*
10.000 μριοι*, αι, α (δεκάχιλοι, αι, α) μυριοστός*, ή, όν μυριάκις*
20.000 δισμριοι*, αι, α δισμυριοστός*, ή, όν δισμυριάκις*
100.000 δεκακισμριοι*, αι, α δεκακισμυριοστός*, ή, όν δεκακισμυριάκις*

GH258. Declinarea primelor patru numerale cardinale


εἷς, μία, ἕν δύω (δύο) τρεῖς *16, τρία τέσσαρες, τέσσαρα
(ἑν-, μια-, ἑν-) (δυω-, ο-) (τρε-, τρι-) (τεσσαρ-)
εἷς μία ἕν δύω (nedeclinabil) τρεῖς *16 τρία τέσσαρες τέσσαρα
ἑνός μιῆς ἑνός τριῶν τριῶν τεσσάρων τεσσάρων
ἑνί μιῇ ἑνί τρισί τρισί τέσσαρσι τέσσαρσι
ἕνα μίαν ἕν τρεῖς τρία τέσσαρας τέσσαρα

*16 = τρέες (GH084, 5)

GH259. Pe lângă formele de mai sus, apar uneori următoarele:
- pentru μία: ἴα (ἰῆς, ἰῇ);
- pentru ἑνί: ἰῷ;
- pentru τέσσαρες: πίσυρες.

Pronume personale

GH260. Pronumele personale se declină după cum urmează:


Singular
N, V ἐγώ(ν) eu σύ [τνη] tu - el, ea
G ἐμεῖο, μευ (ἐμέο, ἐμεῦ, ἐμέθεν) σεῖο, σεο (σέο, σεῦ, σευ, σέθεν) εἷο, ἑο (ἕο, εὗ, ἑυ, ἕθεν, ἑθεν)
D ἐμοί, μοι σοί, τοι [τεΐν] ἑοῖ, οἱ (οἷ)
A ἐμέ, με σέ, σε ἑέ, ἑ (ἕ, μιν)
Dual
N, A, V νῶι, νώ σφῶι, σφώ σφωε
G, D νῶιν σφῶιν (σφῷν) σφωιν
Plural
N, V ἡμεῖς (ἄμμες) μεῖς (ὔμμες)
G ἡμείων (ἡμέων) μείων (μέων) σφείων, σφεων (σφέων, σφῶν)
D ἡμῖν (ἄμμι(ν), ἥμιν, ἧμιν) μῖν (ὔμμι(ν), ὕμιν) σφίσι, σφισι (σφι(ν))
A ἡμέας (ἧμας, ἥμεας, ἄμμε) μέας (ὔμμε) σφέας, σφε(ας), σφάς

GH261. Nominativul singular al pronumelor personale este folosit numai de dragul emfazei și a contrastului, fiind omis în alte condiții.

GH262. Cazurile oblice ale acestor pronume sunt enclitice (GH053), dar dacă pronumele este emfatic, aceste cazuri își mențin accentul și atunci se folosesc formele mai lungi ale persoanei I. Acest lucru se întâmplă ca o regulă după prepoziții. Formele fără accent din tabelul de mai sus sunt enclitice.

GH263. Pronumele persoanei a III-a este uneori folosit ca reflexiv, adică se referă la subiectul verbului principal al propoziției.

GH264. Pronumele posesive se formează din tema pronumelor personale și se declină ca adjectivele declinării vocalice, adică precum καλός, ή, όν (GH221).

Pronumele posesive

Singular ἐμός, ή, όν al meu
σός, σή, σόν (τεός, τεή, τεόν) al tău
ἑός, ἑή, ἑόν (ὅς, ἥ, ὅν) al lui, al ei ,[al meu, al tău]
Dual νωίτερος, η, ον al nostru
σφωίτερος, η, ον al vostru
Plural

ἡμέτερος, η, ον
μός, ή, όν
al nostru
μέτερος, η, ον
μός, ή, όν
al vostru
σφέτερος, η, ον
σφός, σφή, σφόν
al lor

GH265. Pronumele cel mai comun, ὁ, ἡ, τό, folosit de regulă ca articol hotărât în greaca mai târzie, este de obicei folosit la Homer ca pronume demonstrativ, iar uneori ca pronume personal, sau relativ. El se declină după cum urmează:

ὁ, ἡ, τό, acesta, acela; el, ea; cine, care, ce
Masculin Feminin Neutru
Singular
N τό
G τοῦ, τοῖο τῆς τοῦ, τοῖο
D τῷ τῇ τῷ
A τόν τήν τό
Dual
N, A τώ (τώ) τώ
G, D τοῖιν (τοῖιν) τοῖιν
Plural
N οἱ (τοί) αἱ (ταί) τά
G τῶν των [τῶν] τῶν
D τοῖσι, τοῖς τῇσι, τῇς τοῖσι, τοῖς
A τούς τς τά

GH266. Pronumele de întărire este declinat după cum urmează:

αὐτός, ή, ό, însuși, același
Masculin Feminin Neutru
Singular
N αὐτός αὐτή αὐτό
G αὐτοῦ, οῖο αὐτῆς αὐτοῦ, οῖο
D αὐτῷ αὐτῇ αὐτῷ
A αὐτόν αὐτήν αὐτό
Dual
N, A αὐτώ (αὐτώ) αὐτώ
G, D αὐτοῖιν (αὐτοῖιν) αὐτοῖιν
Plural
N αὐτοί αὐταί αὐτά
G αὐτῶν αὐτων [έων, ῶν] αὐτῶν
D αὐτοῖσι, οῖς αὐτῇσι, ῇς αὐτοῖσι, οῖς
A αὐτούς αὐτς αὐτά

GH267. Cel mai important pronume interogativ, τίς, τι, cine? care? ce?, are accentul ascuțit întotdeauna pe prima silabă și nu schimbă niciodată accentul ascuțit în accent grav, chiar și atunci când este urmat de alte cuvinte.

GH268. Pronumele indefinit τὶς, τὶ, cineva, ceva, un, se scrie și se declină la fel ca pronumele interogativ, dar diferă de acesta prin accent, pronumele indefinit fiind întotdeauna enclitic (GH053).

GH269. Pronumele indefinit și pronumele interogativ

τὶς, τὶ τίς, τί
cineva, ceva cine? care? ce?
Masculin și Feminin Neutru Masculin și Feminin Neutru
Singular
N τὶς τὶ τίς τί
G τέο (τεῦ) τέο (τεῦ)
D τέῳ (τῷ, τινὶ) τέῳ (τῷ, τίνι)
A τινά τὶ τίνα τί
Dual
N, A τινέ τινέ τίνε τίνε
G, D τινοῖιν τινοῖιν τίνοιιν τίνοιιν
Plural
N τινές τινά (ἄσσα) τίνες τίνα
G τεῶν τεῶν τέων τέων
D τεοῖσι τεοῖσι τέοισι τέοισι
A τινάς τινά (ἄσσα) τίνας τίνα

GH270. Pronumele relative sunt ὅς, ἥ, ὅ și ὁ, ἡ, τό cine, care, ce (GH265), împreună cu pronumele relativ indefinit ὅστις, ἥτις, ὅτι (ὅς τις, ἥ τις, ὅ τι), oricine, oricare, orice.

GH271. Cele mai importante pronume demonstrative sunt οὗτος, αὕτη, τοῦτο, (ἐ)κεῖνος, η, ον, acesta, acela, ὁ, ἡ, τό (folosit de asemenea ca pronume relativ și ca pronume personal, GH265), acesta, acela, împreună cu compușii săi, cum ar fi ὅδε, ἥδε, τόδε; ὅγε, ἥγε, τόγε (ὅ γε, ἥ γε, τό γε) etc.

GH272. Aceste pronume se declină în general ca adjectivele de declinare vocalică (καλός, ή, όν, GH221), cu deosebirea că nominativul și acuzativul neutru singular se termină în -ο în loc de -ον.

GH273. Pronumele relativ.

ὅς (ὅ), ἥ, ὅ, cine? care? ce?
Masculin Feminin Neutru
Singular
N ὅς (ὅ)
G οὗ [ὅου, ὅο] ἧς [ἕης] οὗ [ὅου, ὅο]
D
A ὅν ἥν
Dual
N, A, V (ὥ)
G, D οἷιν (οἷιν) οἷιν
Plural
N οἵ αἵ
G ὧν ὧν ὧν
D οἷσι, οἷς ᾗσι, ᾗς οἷσι, οἷς
A οὕς ς

GH274. Pronume demonstrative.

(ἐ)κεῖνος, η, ο, acela
Masculin Feminin Neutru
Singular
N (ἐ)κεῖνος (ἐ)κείνη (ἐ)κεῖνο
G (ἐ)κείνου, οιο (ἐ)κείνης (ἐ)κείνου, οιο
D (ἐ)κείνῳ (ἐ)κείνῃ (ἐ)κείνῳ
A (ἐ)κεῖνον (ἐ)κείνην (ἐ)κεῖνο
Dual
N, A, V (ἐ)κείνω ((ἐ)κείνω) (ἐ)κείνω
G, D (ἐ)κείνοιιν ((ἐ)κείνοιιν) (ἐ)κείνοιιν
Plural
N (ἐ)κεῖνοι (ἐ)κεῖναι (ἐ)κεῖνα
G (ἐ)κείνων (ἐ)κεινων [έων, ῶν] (ἐ)κείνων
D (ἐ)κείνοισι, οις (ἐ)κείνῃσι, ῃς (ἐ)κείνοισι, οις
A (ἐ)κείνους (ἐ)κείνας (ἐ)κεῖνα
ὅδε, ἥδε, τόδε, acesta
Masculin Feminin Neutru
Singular
N ὅδε ἥδε τόδε
G τοῦδε, τοῖοδε τῆσδε τοῦδε, τοῖοδε
D τῷδε τῇδε τῷδε
A τόνδε τήνδε τόδε
Dual
N, A τώδε (τώδε) τώδε
G, D τοῖινδε (τοῖινδε) τοῖινδε
Plural
N οἵδε (τοίδε) αἵδε (ταίδε) τάδε
G τῶνδε τωνδε [τῶνδε] τῶνδε
D τοῖσ(ι)δε τῇσ(ι)δε τοῖσ(ι)δε
A τούσδε τσδε τάδε
οὗτος, αὕτη, τοῦτο, acesta
Masculin Feminin Neutru
Singular
N οὗτος αὕτη τοῦτο
G τούτου, οιο ταύτης τούτου, οιο
D τούτῳ ταύτῃ τούτῳ
A τοῦτον ταύτην τοῦτο
Dual
N, A τούτω (τούτω) τούτω
G, D τούτοιιν (τούτοιιν) τούτοιιν
Plural
N οὗτοι αὗται ταῦτα
G τούτων ταυτων [έων, ῶν] τούτων
D τούτοισι, οις ταύτῃσι, ῃς τούτοισι, οις
A τούτους ταύτας ταῦτα

Observație: Dativul plural al lui ὅδε, ἥδε, τόδε are uneori forma τοίσδεσ(σ)ι în loc de τοίσ(ι)δε.

GH275. Compușii lui ὁ, ἡ, τό (cum ar fi ὅδε, ἥδε, τόδε; ὅγε, ἥγε, τόγε) se declină la fel ca forma simplă (ὁ, ἡ, τό) la care se atașează particula suplimentară (-γε, -δε etc.) Deoarece acestea sunt cuvinte compuse, formate din pronume simple și enclitice, ele sunt accentuate la fel ca formele simple fără enclitice (GH053, 058).

GH276. Pronumele relativ indefinit (ὅστις, ἥτις, ὅτι), oricine, oricare, orice, este un compus al pronumelui relativ simplu (ὅς, ἥ, τό) cu pronumele indefinit τὶς, τὶ, fiecare din acestea fiind declinat separat (sau uneori numai partea finală).

GH277. ὅ τι, neutrul pronumelui relativ indefinit, este asfel tipărit în majoritatea textelor, pentru a nu fi confundat cu conjuncția ὅτι, că, deoarece, pentru că.

GH278. Pronumele reciproc

ἀλλήλοιιν ῃιν, οιιν, unul pe altul
Masculin Feminin Neutru
Dual
G, D ἀλλήλοιιν ἀλλήλῃιν ἀλλήλοιιν
A ἀλλήλω ἀλλήλα ἀλλήλω
Plural
G ἀλλήλων ἀλληλων [έων, ῶν] ἀλλήλων
D ἀλλήλοισ(ι) ἀλλήλῃσ(ι) ἀλλήλοισ(ι)
A ἀλλήλους ἀλλήλας ἀλλήλα

GH279. Acest pronume este folosit numai la genitiv, dativ și acuzativ.


Parthenon - frontonul estic
Parthenonul (elemente din frontonul estic)


Parthenon - friză
Parthenonul (friză)


Parthenon
Parthenonul (friză)


Parthenon - cariatide
Parthenonul (cariatide)

Parthenon - restaurare interiorInteriorul Parthenonului - reproducere
Desen în peniță și creion de J. P. Mahaffy, London, The Religious Tract Society, 1890

Adverbe

GH280. Majoritatea adverbelor grecești au o dublă origine:
1) Forme de caz izolate ale unor substantive, pronume și adjective, care s-au cristalizat și folosit în legături adverbiale.
2) Adverbe formate prin intermediul diferitelor sufixe (GH130), a căror origine nu se cunoaște.

GH281. Cea mai comună utilizare adverbială a diferitelor cazuri de substantive, pronume și adjective este forma de neutru acuzativ a adjectivului, singular sau plural, cu sau fără pronumele τό, τά ca adverb. Neutrul substantivelor și pronumelor este folosit uneori, dar mai puțin frecvent, în același fel.

GH282. Un număr mare de adverbe se termină fie în , fie în -ως.

GH283. Cele care se termină în -ως sunt adverbe de mod și se formează din adjective și pronume. Ele au accentul de genitiv plural neutru al cuvântului din care se formează.

GH284. Pentru comparativul acestor adverbe se folosește acuzativul neutru singular al comparativului adjectivului, iar pentru superlativ acuzativul neutru plural al superlativului adjectivului.

GH285. Adverbele de loc care se termină în (și încă alte câteva) își formează comparativul prin adăugarea la temă a lui -τέρω, iar superlativul prin adăugarea lui -τάτω (GH128).

GH286. Prepozițiile au fost inițial adverbe, majoritatea lor fiind încă folosite la Homer.

GH287. Exemple de formare

Adjectiv Tema Genitiv plural Adverb
καλός, ή, όν καλο- καλῶν καλῶς
κακός, ή, όν κακο- κακῶν κακῶς
ἄλλος, η, ο ἀλλο- ἄλλων ἄλλως

GH288. Cele mai importante sufixe (GH130) folosite la formarea adverbelor (GH280, 2) sunt:
1) -ι, -σι, -θι, -ου, care indică locul unde.
2) -θα, -θε(ν), care indică locul unde.
3) -θεν, care indică locul de unde.
4) -δε (inițial, propoziție enclitică = la, către), care indică unde, încotro.
5) -σε, care indică unde, încotro.
6) -τε, care indică timpul.
7) -τος, care indică unde.
8) -κα (origine necunoscută); de exemplu, αὐτί-κα.
9) -κας (origine necunoscută); de exemplu, ἑ-κάς.
10) -κις (cu înțeles generalizator, nedefinit; înrudit cu τίς, τί); de exemplu, πολλά-κις, de multe ori, adesea.
11) Alte câteva terminații: -α, -δην, -δον, -τι, -στι.

Verbe

GH289. Verbele, ca și toate celelalte forme flexionare (GH126-130), sunt formate din două elemente principale: 1) tema
2) terminația sau sufixul.

GH290. Adeseori, două sau mai multe sufixe fuzionează cu tema verbului pentru a indica diferitele relații ale acestuia, cum ar fi modul, timpul, diateza, persoana, numărul etc., ca de exemplu λύ-ο-μεν, λύ-ε-τε (din λύ-ω, dezleg), unde tema primară a verbului este λυ-, căreia i se atașează sufixele.

GH291. Formele unui verb grecesc se se clasifică în două categorii principale:
1) Forme finite (indicativ, conjunctiv, optativ și imperativ).
2) Forme non-finite (infinitiv și participiu).

GH292. Caracteristicile formelor finite sunt terminațiile personale, augmentul, reduplicarea, diateza, indicatorii de timp etc.

GH293. Participiul este un adjectiv verbal și se folosește ca și oricare alte adjective.

GH294. Infinitivul este un substantiv verbal, folosit la început în mai multe cazuri, dar limitat în limba greacă la formele cazurilor vechi ale dativului și locativului.

GH295. Forme tematice și atematice. În ce privește forma, verbele grecești se împart în două categorii principale:
1) verbe în , adică cele care se termină în la persoana I singular, prezent activ indicativ, numite uneori verbe tematice (GH296).
2) verbe în -μι, adică cele care se termină în -μι la persoana I singular, prezent activ indicativ, numite uneori verbe atematice (GH297).

GH296. Verbele tematice sunt numite astfel deoarece în majoritatea formelor lor terminația personală (GH319-321) este precedată de ο/ε (ο înainte de μ sau ν și în modul optativ, sau ε în alte situații), care se numește vocală tematică. Astfel, λυο/ε (λύω) se numește temă, la care se adaugă terminațiile personale (GH319-321).

GH297. Verbele atematice nu au această vocală de legătură, terminațiile personale fiind adăugate direct rădăcinii verbului.

GH298. Numeroase verbe care sunt de regulă tematice pot avea forme atematice, precum δέχθαι, δέκτο (δέχομαι); λύμην, λύτο (λύω); ἆλτο (ἄλλομαι) etc.

GH299. La conjunctiv, aceste vocale tematice, ο/ε, sunt de regulă lungi, adică ω, respectiv η.

GH300. În unele cazuri, vocala tematică este scurtă la conjunctiv, în special la dualul și pluralul prezentului și aoristului II al verbelor în -μι, la aoristul I și perfectul II ale tuturor verbelor și la aoristul II al tuturor verbelor care au aorist II atematic la indicativ.

GH301. De fapt, niciun verb grecesc nu este complet tematic sau atematic: unele din formele verbale sunt flexionate tematic, iar altele atematic.

GH302. Cele flexionate tematic sunt: toate formele de viitor, toate formele de prezent și imperfect ale verbelor în (prezent tematic); toate formele de aorist II care au vocală tematică (care se termină în -ον la persoana I singular, activ indicativ, GH365); toate formele de conjunctiv.

GH303. Formele atematice sunt: prezentul și imperfectul verbelor în -μι (atematice), la toate diatezele; toate formele de aorist pasiv (cu excepția formelor de conjunctiv); toate formele de pasiv perfect și mai mult ca perfect; toate formele de aorist II ale căror temă temporală nu se termină cu vocala tematică (GH296); câteva verbe (precum ἵστημι) la perfect II și mai mult ca perfect, activ; toate formele de aorist I, activ și mediu. Perfectul și mai mult ca perfectul sunt în principal atematice în flexiunea lor.

GH304. La flexiunea tematică tema temporală variază, ο/ε, așa cum s-a explicat mai sus.

GH305. La flexiunea atematică, vocala finală a temei temporale este lungă de regulă (grad lungit) la singular, și în mod obișnuit (dar nu întotdeauna) ea este scurtă (în relație de apofonie, GH093-095, în grad slăbit sau de dispariție) la dual și plural. Acest lucru este adevărat în special pentru prezentul și imperfectul atematic, aorist, perfect și mai mult ca perfect activ.

GH306. Diateză și mod. Verbul grecesc are trei diateze: activă, medie și pasivă. Fiecare diateză are șase moduri: indicativ, conjunctiv,optativ, imperativ, infinitiv și participial.

GH307. Sistemele de timp. Verbul grecesc are următoarele nouă sisteme de timp:

1) prezent, care constă din prezent și imperfect.
2) viitor, care constă din viitor.
3) aorist I, care constă din aorist I, activ și mediu.
4) aorist II, care constă din aorist II, activ și mediu.
5) perfect I, care constă din perfect I și mai mult ca perfect activ.
6) perfect II, care constă din perfect II și mai mult ca perfect activ.
7) perfect mediu, care constă din perfect, mai mult ca perfect și perfect viitor mediu (pasiv).
8) pasiv I, care constă din aorist I pasiv.
9) pasiv II, care constă din aorist II pasiv.

GH308. Fiecare din aceste sisteme are o temă, numită temă temporală, căreia i se adaugă anumite terminații pentru a indica persoana și numărul.

GH309. Sufixe temporale. Sufixele (GH130) prin care se formează diferitele teme temporale din temele verbale sunt după cum urmează:

1) prezent

a) ο/ε tematic (ο înainte de μ sau ν și la optativ; altfel, ε), ca de exemplu λύ-ο-μεν, λύ-ε-τε;
b) fără sufix, atematic, ca de exemplu φά-μεν, φά-τε.

2) viitor

a) σ(σ)ο/ε (aceeași regulă ca la prezent pentru ο/ε; σ după vocale lungi sau diftongi; σ sau σσ după vocale scurte), ca de exemplu λ-σο-μεν, καλέσ-σο-μεν.
b) εσο/ε la teme în lichidă și nazală (GH014-016), iar σ de regulă cade (GH103). Exemple: βαλ-έ-ω, φαν-έ-ω; excepții: κέλ-σω, κρ-σω, ὄρ-σω.

3) aorist I

a) σ(σ)α (σ după vocale lungi sau diftongi; σ sau σσ după vocale scurte).
b) σο/ε în câteva cazuri.
c) σ se pierde de obicei la verbele cu tema în lichidă sau nazală, iar vocala precedentă este lungită prin compensare (GH101); de exemplu, ἔ-μειν-α, ἔ-φην-α pentru ἐμενσα, ἐφανσα.
Excepții la c): ἔ-κελ-σα, ἔ-κρυπ-σα, ὦρ-σα.

4) aorist II

a) ο/ε tematic; de exemplu, ἐ-λίπ-ο-μεν, ἐ-λίπ-ε-τε.
b) fără sufix, atematic; de exemplu, ἔ-βη-ν, ἔ-στη-ν, ἔ-δυ-τε, ἔ-γνω-ν.

5) perfect I: κα, mai mult ca perfect: κε; de exemplu, βέ-βη-κα, ἐ-βε-βή-κε-α ().

6) perfect II: α, mai mult ca perfect: ε; de exemplu, πέ-ποιθ-α, ἐ-πε-ποίθ-ε-α (), sau fără sufix, ca de exemplu ἕ-στα-μεν, ἕ-στα-τε.

7) perfect mediu: fără sufix, ca de exemplu λέ-λυ-μαι; perfect viitor σ(σ)ο/ε.

8) pasiv I: θη/ε, ca de exemplu ἐ-λύ-θη-μεν, ἔ-λυ-θε-ν.

9) pasiv II: η/ε, ca de exemplu ἐ-δάμ-η-μεν, ἔ-δαμ-ε-ν.

GH310. Forme principale. Formele principale ale unui verb sunt cele corespunzătoare persoanei I singular a fiecărui sistem de timp care îi este aplicabil.

GH311. Niciun verb nu are toate aceste sisteme de timp în întregime. Majoritatea verbelor au doar șase: prezent, viitor, aorist I, perfect I (sau II) activ, perfect mediu (pasiv) și aorist I sau II pasiv. Dacă verbul nu are de viitor activ, este dat viitorul mediu (pasiv). Dacă verbul are aorist II, acesta se adaugă.

GH312. Pentru verbele deponente (GH397), formele principale sunt: prezent, viitor, perfect și aorist. Acesta din urmă include aoristul I și II, mediu și pasiv, dacă există.

GH313. Sufixul modal. Se va observa că optativul are și sufixul modal ι/ιη, care se contractă cu vocala finală a temei temporale; de exemplu, λύοιμι pentru λυ-ο-ι-μι, ἱσταίην pentru ἱ-στα-ιη-ν.

GH314. Timpuri. Șapte dintre timpuri se găsesc la modul indicativ: prezentul, imperfectul, aoristul, viitorul, perfectul, mai mult ca perfectul și perfectul viitor.

GH315. Celelalte moduri au prezentul, aoristul și timpurile perfecte; infinitivul și participiul au și timpul viitor.

GH316. Timpurile indicativului sunt clasificate în:
1) timpuri principale (primare): prezent, viitor, perfect și perfect viitor.
2) timpuri trecute (secundare): imperfect, aorist și mai mult ca perfect (timpuri istorice).

GH317. Pasivul are formă distinctă numai la aorist; (*17) la celelalte timpuri, forma de mediu are atât înțeles de mediu cât și de pasiv.

(*17) Există două forme de viitor II (δαήσεαι, μιγήσεσθαι).

GH318. Număr și persoană. Sunt trei numere (singular, dual, plural) ale verbului grecesc, ca și pentru substantiv, și trei persoane (întâi, a doua, a treia).

GH319. Terminații. Anumite sufixe, numite terminații personale, sunt atașate temelor temporale ale diferitelor moduri finite (GH291), iar alte terminații sunt atașate infinitivului și participiului, pentru a realiza formele verbale complete.

GH320. Unele dintre aceste terminații personale au suferit modificări considerabile.

GH321. În forma lor mai veche, acestea erau după cum urmează:


Activ Mediu
Indicativ
timpuri primare,
și conjunctiv
Indicativ
timpuri secundare,
și optativ
Indicativ
timpuri primare,
și conjunctiv
Indicativ
timpuri secundare,
și optativ
Singular
1 -μι, -ω -ν, (*18) = -α -μαι -μην
2 -σι, -ς, -(σ)θα -ς, -σθα -σαι -σο
3 -τι = -σι -(τ) -ται -το
Dual
1 - - -μεθον [-μεθον]
2 -τον -τον -σθον -σθον
3 -τον -την -σθον -σθην
Plural
1 -μεν -μεν -μεθα (-μεσθα) -μεθα (-μεσθα)
2 -τε -τε -σθε -σθε
3 -ντι = -νσι -ν(τ), -σαν -νται (-αται = -νται (*18)) -ντο (-ατο = -ντο (*18))

(*18) GH097-098

Activ Mediu
Imperativ
Singular
2 -, -θι, -ς σο
3 -τω -σθω
Dual
2 -τον -σθον
3 -των -σθων
Plural
2 -τε -σθε
3 -ντων -σθων

GH322. Se va observa că la conjunctiv terminațiile sunt peste tot aceleași ca la timpurile primare ale indicativului, în timp ce optativul (cu unele excepții la persoana I singular, când se termină în -μι) are aceleași terminații ca și timpurile secundare ale indicativului.

GH323. Aoristul I și II pasiv au aceleași terminații ca și timpurile secundare ale diatezei active.

GH324. Terminațiile primare ale diatezei active (indicativ și conjunctiv)

Persoana I singular: -μι se găsește la indicativ prezent la toate verbele în -μι și la câteva forme de conjunctiv ale verbelor în . se găsește la indicativul prezent al tuturor verbelor în , la toate formele de viitor și la conjunctiv. La indicativ perfect nu există terminație personală, jucând rolul vocalei tematice.

Persoana a II-a singular: -σι se găsește numai la ἐσσί, ești; în alte situații, i-a luat locul. -θα (-σθα) este folosit uneori la perfect, imperfect și mai mult ca perfect indicativ, și ocazional la conjunctiv și optativ.

Persoana a III-a singular: -τι se găsește numai la ἐστί, este. El devine -σι la celelalte verbe în -μι, -σι fiind întâlnit ocazional la conjunctivul verbelor în . Verbele în au o altă terminație, -ει, a cărei origine nu este cunoscută. Perfectul, , nu are terminație personală.

Persoana a III-a plural: -ντι de regulă devine -νσι, apoi ν se pierde, vocala precedentă lungindu-se (GH113). Multe verbe în -μι par să se fi terminat în -αντι, care mai întâi a devenit -ανσι, apoi -ασι (GH112). Perfectul temelor consonante se termina în -ντι (-νσι), care a devenit τι (σι) și mai apoi -ασι (GH097-098). În general, -ασι a fost înlocuit de -ασι atât la prezent cât și la perfect.

GH325. Terminațiile secundare ale activului (indicativ și optativ)

Persoana I singular: după vocale a rămas neschimbat; după consoane, acesta a devenit , apoi (GH097-098). Mai mult ca perfectul -εα de obicei se contractă la . Optativul are atunci când sufixul modal este -ιη- (GH313); altfel, acesta are -μι.

Persoana a III-a singular: întotdeauna cade (GH105); ἔλυε de la ἐλυετ; cf. amat ; ἔλυσε nu are terminație personală; el îl primește pe de la perfect.

Persoana a II-a dual: -την apare uneori în loc de -τον.

Persoana a III-a dual: -τον apare uneori în loc de -την.

Persoana a III-a plural: este pentru un mai vechi -ντ, τ fiind pierdut (GH105), vocala dinaintea lui fiind de regulă scurtă. -σαν, de la terminația aoristului I, se folosește la imperfect și adesea la aoristul II al verbelor în -μι, uneori la aorist pasiv, la mai mult ca perfect activ și la optativ când acesta are sufixul modal -ιη-.

GH326. Terminațiile medii, primare și secundare (indicativ, conjunctiv și optativ)

Persoana a II-a singular: -σαι îl pierde pe σ între vocale (GH103), cu excepția perfectului, și la prezentul indicativ al verbelor în -μι.

Persoana a II-a singular (secundar): -σο de regulă îl pierde pe σ între vocale (GH103), cu excepția mai mult ca perfectului, și la imperfectul verbelor în -μι. În câteva cazuri, σ este pierdut la mai mult ca perfect

Dual: primul dual -μεθον este rar; -σθον apare o singură dată în loc de -σθην.

Persoana a III-a plural: -νται, -ντο de regulă devin -αται, -ατο (ται, -ντο) la perfectul și mai mult ca perfectul verbelor cu teme consonantice, teme care se termină în , ocazional la temele vocalice și întotdeauna la optativ. În rest, -νται, -ντο devin -αται, -ατο (GH097-098).

GH327. Terminațiile imperativului

Persoana a II-a singular activ:

al persoanei a II-a singular este vocala tematică, iar forme precum λύε, ἄειδε nu au terminație personală.

-θι este comun, atât cu înțeles activ cât și pasiv. La aorist I pasiv, -θι devine -τι după -θη- al temei pasive (GH119).

apare în puține cazuri. Terminațiile aoristului, -σον (activ) și -σαι (mediu), sunt obscure.

Persoana a II-a singular mediu: -σο îl pierde pe σ între vocale (GH103), cu excepția perfectului tuturor verbelor și a prezentului verbelor în -μι.

Terminațiile infinitivului, perticipiului și adjectivelor verbale

GH328. Infinitivul are următoarele terminații:

1) dativ (GH294): -αι (-ναι, -μεναι, -εναι, -σαι activ; -σθαι, -θαι mediu și pasiv).

2) locativ (GH294): -εν, -μεν (după vocala tematică ε, ε-εν de regulă se contractă la -ειν, GH084-085).

GH329. Participiul are următoarele terminații adăugate temei temporale:

1) -ντ- pentru toate timpurile active, cu excepția perfectului (de obicei) și a aoristului I și II pasiv.

2) -οτ- (-ϝοτ-), ocazional -οντ-, la perfect activ.

3) -μενο- (feminin -μενα-) la mediu; de asemenea la pasiv, cu excepția aoristului pasiv.

Observație: Adjectivele verbale se termină în -τός și sunt de obicei echivalente ca înțeles participiului pasiv (uneori activ), altfel indicând posibilitatea, precum γνωτός [γιγνώσκω], cunoscut, ποιητός [ποιέω], făcut, τυκτός [τεύχω], făcut. Ele se formează prin adăugarea terminației τός la tema verbului, de obicei așa cum apare ea la aoristul I sau II pasiv.

GH330. Augment. Verbele grecești folosesc ca prefix un augment la începutul timpurilor secundare (GH316) ale indicativului, pentru a indica timpul trecut.

GH331. Acest augment este de două feluri:
1) augment silabic, care prefixează printr-un ἐ- verbele care încep cu consoană; de exemplu, λύω, dezleg −≻ imperfectul ἔλυον, dezlegam;
2) augment temporal, care lungește prima silabă a cuvintelor care încep cu vocală sau diftong; de exemplu, ἀκούω, aud −≻ ἤκουον, auzeam.

GH332. Când sunt augmentate, α, ε devin de regulă η; ι, ο, υ devin ι, respectiv ω, υ; αι și devin ; οι devine .

GH333. Desigur, η, ῃ, ι, υ, ω și nu se modifică în niciun fel atunci când sunt augumentate.

GH334. Verbele care încep cu ρ, de regulă îl dublează pe acesta după augment. Cele care încep cu λ, μ, ν sau σ, dublează uneori consoana inițială după augment.

GH335. Verbele care încep cu vocală, precedată în trecut de o consoană pierdută (de obicei ϝ, sau σ), pot primi un augment silabic și nu temporal, precum ἑάνδανον, imperfectul lui ἁνδάνω (σϝανδανω), plac.

GH336. Când σ inițial s-a pierdut astfel, augmentul întotdeauna se contractă cu prima vocală a temei, potrivit regulilor (GH084-085); când ϝ inițial s-a pierdut, contragerea poate avea loc sau nu. Astfel, ἔχω (σεχω), imperfect εἶχον (σεσεχον, ἐεχον); ἕπομαι (σεπομαι), imperfect εἱπόμην (σεσεπομην, ἑεπομην); εἶδον (ἐϝιδον), aorist II al lui ὁράω (ϝοραω); ἄγνυμι (ϝαγνυμι), aorist ἔαξα (ἐϝαξα).

GH337. Augmentul, atât cel silabic cât și cel temporal, este adesea omis.

GH338. Verbe compuse. Unele prepoziții (inițial adverbe) prefixează verbe, rezultatul fiind un cuvânt compus. Dacă prepoziția se termină cu vocală și verbul începe cu vocală, vocala prepoziției este de obicei elidată (GH075), ca de exemplu, διίστημι (διά-ἵστημι), ἁφαιρέω (ἀπό-αἱρέω (GH082)).

GH339. Augmentul verbelor compuse se plasează între prepoziție și verb. Dacă două vocale devin astfel alăturate, prima este de obicei elidată; de exemplu, ἀπολύω, dezleg, eliberez; imperfect ἀπέλυον (ἀπό-ἔλυον); aorist ἀπέλυσα (ἀπό-ἔλυσα).

GH340. Imperfect. Imperfectul (timp secundar (GH316)) se formează prin adăugarea terminațiilor secundare (GH321) la tema augmentată a prezentului; de exemplu, λύω, dezleg, imperfect ἔλυον, dezlegam; τίθημι, așez, imperfect ἐτίθην.

GH341. Aorist I. Aoristul I (timp secundar, GH316) al verbelor în vocală și în oclusivă (GH349) se formează de regulă prin adăugarea lui -σ(σ)α la tema augmentată a verbului, urmat de terminațiile personale ale timpurilor secundare. Dacă tema verbului se termină în vocală lungă sau consoană, un singur σ este necesar; dacă se termină în vocală scurtă, unul sau doi sigma ar putea fi folosiți.

GH342. Aorist "combinat". Câteva forme de aorist (numite uneori "aorist combinat") sunt alăcătuite prin adăugarea lui ο/ε la tema augmentată a verbului, urmat de terminațiile personale ale timpurilor secundare.

GH343. ἵημι, arunc, trimit, δίδωμι, dau, și τίθημι, pun, așez, au la aorist -κα, în loc de -σα.

GH344. Viitor. Viitorul (timp primar) verbelor în vocală sau în oclusivă (GH349) se formează de regulă prin adăugarea sufixului de timp -σ(σ)ο/ε la tema verbului, urmat de terminațiile personale ale timpurilor primare.

GH345. Dacă tema verbului se termină în vocală lungă, tema nu este afectată prin adăugarea lui ο/ε și -σα la formarea viitorului și aoristului.

GH346. Dacă verbul se termină în vocală scurtă, toate timpurile, cu excepția prezentului și imperfectului, de regulă o lungesc pe aceasta, α și ε devenind η, iar ο devenind ω. Εxemple: ποιέω, ποιήσω, ἐποίησα; χολόω, χολώσω, ἐχόλωσα.

GH347. Unele verbe nu-și lungesc vocala scurtă după regula de la GH346.

GH348. Acestea, și alte câteva, au de regulă σ înainte de terminația personală a perfectului mediu și a aoristului pasiv.

GH349. Categorii de verbe. Verbele se numesc verbe în vocală, în lichidă, în nazală, sau în oclusivă, după cum tema lor se termină în vocală, sau consoană lichidă, nazală, oclusivă.

GH350. Verbe în oclusivă. Dacă tema unui verb se termină într-o consoană oclusivă, au loc următoarele modificări eufonice:
1) o oclusivă labială (π, β, φ) înainte de sigma se combină cu acesta și formează ψ; de exemplu, πέμπω, πέμψω (πεμπσω), ἔπεμψα (ἐπεμπσα), trimit, însoțesc; ἀμείβω, ἀμείψω (ἀμειβσω), ἤμειψα (ἠμειβσα), schimb;
2) o oclusivă palatală (κ, γ, χ) înainte de sigma se combină cu acesta și formează ξ; de exemplu, ἀρήγω, ἀρήξω (ἀρηγσω), ἤρηξα (ἠρηγσα), ajut; τεύχω, τεύξω (τευχσω), ἔτευξα (ἐτευχσα), fac, pricinuiesc;
3) o oclusivă linguală (τ, δ, θ) înainte de sigma este asimilată (GH110, 4); de exemplu, πείθω, πείσω, ἔπεισα, conving; κλέπτω, κλέψω, ἔκλεψα, fur.

GH351. Verbe în lichidă și în nazală. Dacă tema unui verb se termină într-o consoană lichidă (λ, ρ) sau nazală (μ, ν), viitorul se formează de regulă prin adăugarea lui -εσο/ε la tema verbului (cu pierderea lui σ între vocale (GH103)), la care se atașează terminațiile personale primare; de exemplu,βάλλω, βαλέω (de la βαλεσω), arunc.

GH352. În câteva cazuri, primul ε este omis, iar σ este păstrat la verbele de acest fel; de exemplu, ὄρνυμι, ὄρσω, ridic, întărât.

GH353. Câteva verbe, pe lângă cele cu tema în lichidă sau în nazală, au pierdut pe σ la viitor; de exemplu, καλέω, καλέω, chem, invit. În general, aceste verbe au o lichidă sau o nazală înaintea vocalei finale a temei și imită formele de viitor ale verbelor în nazală sau în lichidă.

GH354. Acele forme în care σ cade după α sau ε se numesc uneori forme de "viitor atic".

GH355. Câteva verbe au forme de activ la prezent, dar forme de mediu la viitor; de exemplu, ἀκούω, ἀκούσομαι, aud.

GH356. Verbele cu temă lichidă sau nazală își formează de regulă aoristul prin eliminarea lui σ și lungirea compensatorie a vocalei tematice (GH101), α devenind η, ε devenind ει, ι devenind ι, și υ devenind υ; de exemplu, φαίνω (φαν-), φανέω (φανεσω), ἔφηνα (ἐφανσα), arăt; μένω, μενέω (μενεσω), ἔμεινα (ἐμενσα), rămân, aștept.

GH357. În unele cazuri, σ este păstrat în structuri de acest fel; de exemplu, ὄρνυμι, ὦρσα, ridic, întărât; κέλλω, ἔκελσα, acostez, apropii nava de țărm/chei; κρω, κρσω, nimeresc.

GH358. Prezentul majorității verbelor în lichidă sau nazală de regulă lungește ultima silabă a temei prin compensare (GH101) deoarece forma originară a temei acestor verbe se temina în ι consonantic (GH100).

GH359. Prezentul în -λλω provin dintr-o formă mai veche în ιω. Astfel, ἀγγέλλω, βάλλω, στέλλω, τέλλω etc. erau inițial ἀγγελιω, βαλιω, στελιω, τελιω etc. În aceste cazuri, ultima silabă a temei este lungită prin dublarea lui λ final.

GH360. Verbele cu prezentul în -αινω, -αιρω, -εινω, -ειρω, -ινω, -ιρω, -υνω, -υρω aveau inițial terminațiile -ανιω, -αριω, -ενιω, -εριω, -ινιω, -ιριω, -υνιω, -υριω (ι consonantic, GH100).

GH361. Cantitatea ultimei vocale a temei multor verbe adeseori variază, ca de exemplu, λύω, λσω, ἔλυσα, λέλυκα*, λέλυμαι, ἐλύθην.

GH362. Apofonia (gradarea vocalelor, GH093-095) se întâlnește la diferite sisteme temporale ale multor verbe, în special la ceea ce se cunoaște ca timpuri "II" (GH363). Sistemele aoristului II și pasivului II au în mod obișnuit gradele slabe (GH094-095) ι, υ, α. Celelalte sisteme au de obicei gradele tari corespondente ει (οι), ευ (ου), η (ω); οι, ου, ω la perfectul II. Atunci când ε este precedat sau urmat de o lichidă sau nazală, gradul său slab este α.

GH363. Timpuri "II". Multe verbe au forme de aorist II (activ, mediu și pasiv) și perfect/mai mult ca perfect II (activ). Aceste forme sunt neregulate ca structură și sunt numite astfel pentru a le distinge de formele mai comune de aorist I, respectiv perfect/mai mult ca perfect I, care sunt regulate.

GH364. Înțelesul acestor timpuri "II" corespunde în mod obișnuit celui al timpurilor "I", cu excepția câtorva cazuri în care un verb are ambele forme; atunci timpurile I și II ar putea diferi ușor în ce privește înțelesul, de obicei primul fiind tranzitiv (uneori cauzativ), iar al doilea intranzitiv. De exemplu, ἔβην (aorist II) înseamnă am mers, am umblat (intranzitiv), în timp ce ἔβησα (aorist I) înseamnă am făcut să umble, am mânat (tranzitiv), cum am zice ἔβησα ἵππον, am mânat calul.

GH365. Aoristul II se formează în diferite feluri:
1) O metodă comună este aceea de a avea terminație secundară (GH316), urmată de vocala tematică ο/ε, fiind astfel conjugat ca imperfectul, ca de exemplu ἔχω, ἕξω, ἔσχον, a avea, unde aoristul II ἔσχον se conjugă ca și ἔλυον, imperfectul lui λύω, a dezlega.
2) Multe au terminație secundară atașată direct temei temporale, fiind conjugate ca aoristul pasiv, dar fără θ al temei pasive. Astfel avem ἔβην (βαίνω), ἔδυν (δύω), ἔγνων (γιγνώσκω) etc. Acestea sunt desigur atematice (GH297).
3) Altele se termină în și sunt conjugate cu aceleași terminații ca aoristul I (obișnuit), dar fără σ, precum εἴπα, ἔκηα.
4) Multe sunt reduplicate (GH367), precum ἤγαγον [ἄγω], κεχαρόμην [χαίρω].

Observație: Tema aoristului II diferă de obicei de cea a prezentului, stând în mod normal în relație de apofonie (GH093-095) cu aceasta, ca de exemplu, βαίνω - ἔβην, λείπω - ἔλιπον.

GH366. Tema aoristului II atematic (GH297, 365, 2) singular este în relație de apofonie (GH093-095) față de tema care se găsește la dual și plural.

GH367. Reduplicație. Perfectul și mai mult ca perfectul (precum și câteva forme de prezent, aorist II și viitor) au la toate modurile o reduplicație (dublare), care de regulă indică o acțiune încheiată (uneori intensificată), sau o stare.

GH368. Verbele care încep cu o consoană simplă, cu excepția lui ρ, aplică un prefix acestei consoane urmat de litera ε; de exemplu, δω, δέδυκα, intru. Adeseori tema se află în relație de apofonie (GH093-095) față de tema prezentului, ca de exemplu βαίνω (βαν-, βα-), βέβηκα, vin, merg.

GH369. Verbele care încep cu o consoană dublă (GH018), cu două consoane (cu excepția unei oclusive urmată de o lichidă sau o nazală (GH009, 016)), cele care încep cu ρ și unele care încep cu μ, în loc să fie duplicate adaugă un ε, reduplicarea în aceste cazuri având aceeași formă ca și augmentul silabic (GH330-331).

GH370. O oclusivă surdă aspirată, când se reduplică se transformă în corespondenta sa simplă (GH012), ca de exemplu φύω, πέφυκα; θνήσκω, τέθνηκα. Acest proces se numește disimilare (GH119).

GH371. La verbele care încep cu o vocală sau un diftong, reduplicarea are forma augmentului temporal (GH331), ca de exemplu οἴχομαι, ᾤχωκα.

GH372. Verbele care încep cu o vocală ce fusese anterior precedată de o consoană pierdută pot primi reduplicarea în forma augmentului silabic (GH330-331).

GH373. Unele verbe care încep cu α, ε, sau ο urmate de consoană se reduplică prin repetarea vocalei respective și a consoanei și prin lungirea vocalei, α și ε devenind η și ο devenind ω, ca de exemplu ἔδω, ἐδηδώς; ἀραρίσκω, ἄρηρα; ὄλλυμι, ὄλωλα. Aceasta se numește uneori "reduplicare atică".

GH374. Câteva verbe reduplică prezentul prefixându-l cu prima consoană a temei urmată de ι; de exemplu, ἵστημι (σιστημι GH103-104), τίθημι, δίδωμι, ἵημι (σιημι GH103-104), πίμπλημι, γίγνομαι, γιγνώσκω, μιμνήσκω.

GH375. Când perfectul reduplicat începe cu ο consoană, mai mult ca perfectul prefixează reduplicația cu augmentul silabic ; de exemplu, βέβηκα (perfect), ἐβεβήκεα (mai mult ca perfect).

GH376. În alte cazuri, mai mult ca perfectul reține de obicei augmentul temporal (GH331) al perfectului neschimbat.

GH377. Perfectul. Perfectul I (regulat) adaugă -κα, iar mai mult ca perfectul adaugă -κε la tema reduplicată pentru a forma singularul. Dualul și pluralul de regulă au terminațiile perfectului II, uneori cu excepția persoanei a III-a plural, care adesea are terminațiile perfectului I.

GH378. Tema nu este afectată prin adăugarea lui -κα, -κε, cu excepția că o vocală finală scurtă este de obicei lungită (GH346).

GH379. Această formă a perfectului (perfectul I, sau perfectul regulat) se găsește numai la verbe cu temă vocalică și numai la aproximativ douăzeci de verbe în toate poemele homerice.

GH380. Perfectul II. Tema perfectului II (neregulat) se formează prin adăugarea lui la tema reduplicată, iar mai mult ca perfectul prin adăugarea lui .

GH381. Perfectul II este mai vechi și mult mai comun în poemele homerice decât perfectul I (sau perfectul κ). El se întâlnește de regulă la verbe cu teme consonantice și uneori la cele cu teme vocalice.

GH382. Singularul perfectului I și II și mai mult ca perfectului activ se află de regulă în relație de apofonie (GH093-095) față de dual și plural, dualul și pluralul având gradul slab (de dispariție) (GH094-095), în timp ce singularul are gradul tare.

GH383. Atât perfectul cât și mai mult ca perfectul sunt rare la Homer, cel din urmă apărând doar la vreo douăzeci de verbe.

GH384. Reduplicarea este omisă ocazional.

GH385. Verbele compuse cu prepoziție (GH338) au de regulă augmentul și reduplicația între prepoziție și verb; de exemplu, ἀμφιβέβηκα, προβέβουλα (ἀμφιβαίνω, προβούλομαι).

GH386. Când viitorul și aoristul II sunt reduplicate, acest lucru se face de obicei în maniera reduplicării perfectului; prezentul este reduplicat în diferite feluri, dar în principal folosind ι (GH374).

GH387. Diateza medie. Terminațiile diatezei medii sunt diferite de cele ale diatezei active.

GH388. Pasiv. Aoristul pasiv are terminații active; celelalte forme de pasiv au terminații medii.

GH389. Deoarece numai aoristul (*19) diatezei pasive diferă ca formă față de diateza medie - toate celelalte timpuri având aceeași formă la ambele diateze -, contextul este acela care trebuie să determine, la aceste alte timpuri, care diateză este avută în vedere.

(*19) - Vezi totuși nota de la GH317 pentru două excepții.

GH390. Aoristul mediu, în special aoristul atematic (GH297), este adesea folosit în locul aoristului pasiv. Pe de altă parte, aoristul pasiv este adesea folosit cu înțeles de mediu.

GH391. Perfectul pasiv și mai mult ca perfectul pasiv sunt atematice (GH297), adică terminațiile personale sunt atașate direct temei reduplicate a verbului.

GH392. Tema viitorului perfect pasiv se formează prin adăugarea lui ο/ε la tema perfectului mediu (pasiv). O vocală care precede acest ο/ε este lungită, chiar dacă ea este scurtă la perfectul mediu.

GH393. Tema aoristului I pasiv se formează prin adăugarea lui ε/η tema verbului.

GH394. Uneori un sigma este de asemenea adăugat temei verbului înainte de ε/η.

GH395. Înaintea lui theta al temei pasive, π și β devin φ; κ și γ devin χ; τ, δ și θ devin de obicei σ (GH110, 1, 2)

GH396. Numeroase verbe au un aorist pasiv II, care nu-l are pe θ, dar altfel au aceleași terminații ca aoristul pasiv I.

GH397. Verbe deponente. Sunt multe verbe care nu au forme active ci medii, sau formele medii și pasive se folosesc cu înțeles activ. Acestea se numesc verbe deponente.

GH398. Verbe defective. Multe verbe nu au toate formele principale, ceea ce înseamnă că sunt defective. Când unele forme sunt omise în vocabularele acestei cărți, acest lucru arată că aceste forme nu se întâlnesc nici la Homer și nici în greaca clasică de mai târziu.

GH399. Forme perifrastice. Acestea sunt forme verbale în limba greacă ce sunt exprimate uneori printr-un compus format din verbul a fi (εἰμί) și participiul verbului. Acestea se numesc forme perifrastice. Cele mai importante sunt:
1) Perfectul și mai mult ca perfectul, reprezentate uneori prin participiul perfect cu prezentul, respectiv imperfectul lui εἰμί.
2) Perfectul viitor, atât activ cât și pasiv, reprezentat prin viitorul lui εἰμί cu participiul perfect activ și mediu (pasiv).

GH400. Forme iterative. Numeroase verbe au ceea ce se numește forme iterative la imperfect și aorist, activ și mediu. Acestea nu au augment și adaugă σκ la tema verbului, urmat de terminațiile personale. Unele au o vocală de legătură (de obicei ε, uneori α), altele nu. Astfel, de la ποθέω vine ποθέεσκον, de la φθινύθω vine φθινύθεσκον etc.

GH401. Câteva verbe au forme speciale la prezent și aorist II, constituite prin adăugarea lui θ la tema temporală; de exemplu, ἔσχεθον de la ἔχω (aorist II ἔσχον), φθινύθω de la φθίνω.

Accentul verbelor

GH402. Verbele, atât cele simple cât și cele compuse (GH338), au de obicei accent recesiv (GH048), mai puțin în următoarelor cazuri:
1) Câteva forme de imperativ aorist II persoana a II-a singular au accentul ascuțit pe ultima, ca de exemplu εἰπέ, ἐλθέ, εὑρέ, λαβέ. Când sunt compuse, aceste verbe au accent recesiv.
2) Următoarele forme accentuează silaba penultimă: infinitivul aorist I activ, infinitivul aorist II activ (de obicei contras cu ultima), infinitivul aorist II mediu (exceptând περίασθαι, ὄνασθαι), infinitivul și participiul perfect mediu (pasiv) și toate infinitivele în -ναι sau -μεν, cu excepția celor care se termină în -μεναι.
3) Următoarele participii au accent ascuțit pe ultima pentru masculin și neutru, și circumflex pe penultima pentru feminin: aoristul II activ, toate cele de declinarea a III-a (cu excepția aoristului I activ) care se termină în la nominativ singular masculin și participiul prezent al lui εἰμί, εἶμι și κίω (ἐών, ἰών, κιών).
4) Pentru variațiile formelor enclitice ale lui εἰμι, φημί, vezi paradigmele GH464, 467, 054-056.
5) Accentul optativului atematic nu merge niciodată mai departe spre stânga decât diftongul care-l conține pe ι al semnului modal.
6) La verbele compuse neaugmentate accentul nu poate merge mai departe spre stânga decât ultima silabă a prepoziției cu care verbul este compus.
7) Aoristul II monosilabic neaugmentat are accent circumflex atunci când conține o vocală lungă, ca de exemplu βῆ (= ἔβη).
8) La formele compuse augmentate și reduplicate accentul nu poate merge mai departe înapoi decât augmentul sau reduplicația.
9) Imperativul mediu în -εο are accent ascuțit pe penultima atunci când este compus cu prepoziții monosilabice.
10) Excepțiile sunt doar aparente în ce privește accentul formelor contrase GH436-444, inclusiv conjunctivul aorist pasiv, λυθέω = λυθῶ, optativul, λυθέιμεν = λυθεῖμεν, viitorul verbelor în lichidă sau nazală, și conjunctivul prezent și aorist II activ și mediu al majorității verbelor în -μι. Vezi GH451-452.

GH403. -αι și -οι finale ale optativului și -οι final al locativului οἴκοι, acasă, sunt întotdeauna considerate lungi atunci când se determină accentul; altfel, -αι, -οι finale se consideră scurte pentru scopuri legate de accent.

Conjugarea lui λύω (*20), dezleg

Diateza activă

GH404. Indicativ


Prezent Imperfect Viitor
Singular
1 λύω dezleg ἔλυον (eu) dezlegam λσω voi dezlega
2 λύεις dezlegi ἔλυες (tu) dezlegai λσεις vei dezlega
3 λύει (el/ea) dezleagă ἔλυε dezlega λσει va dezlega
Dual
2 λύετον (voi doi) dezlegați ἐλύετον (voi doi) dezlegați λσετον (voi doi) veți dezlega
3 λύετον (ei doi) dezleagă ἐλυέτην (ei doi) dezlegau λσετον (ei doi) vor dezlega
Plural
1 λύομεν dezlegăm ἐλύομεν (noi) dezlegam λσομεν vom dezlega
2 λύετε dezlegați ἐλύετε dezlegați λσετε veți dezlega
3 λύουσι (ei/ele) dezleagă ἔλυον dezlegau λσουσι vor dezlega
Aorist Perfect (*21) Mai mult ca perfect (*21)
Singular
1 ἔλυσα (eu) am dezlegat λέλυκα (eu) am dezlegat (*22) ἐλελύκη (-εα) dezlegasem
2 ἔλυσας ai dezlegat λέλυκας ai dezlegat ἐλελύκης (-εας) dezlegaseși
3 ἔλυσε a dezlegat λέλυκε a dezlegat ἐλελύκει (-εε) dezlegase
Dual
2 ἐλσατον (voi doi) ați dezlegat λελύκατον (voi doi) ați dezlegat ἐλελύκατον (voi doi) dezlegaserăți
3 ἐλυσάτην (ei doi) au dezlegat λελύκατον (ei doi) au dezlegat ἐλελυκάτην (ei doi) dezlegaseră
Plural
1 ἐλσαμεν (noi) am dezlegat λελύκαμεν (noi) am dezlegat ἐλελύκεμεν dezlegaserăm
2 ἐλσατε ați dezlegat λελύκατε ați dezlegat ἐλελύκετε dezlegaserăți
3 ἔλυσαν au dezlegat λελύκασι au dezlegat ἐλελύκεσαν dezlegaseră

(*20) Se va observa că υ din componența lui λύω este lung numai atunci când este urmat de σ; în toate celelalte situații el este scurt.
(*21) Perfectul lui λύω nu se găsește la Homer; acestea sunt formele obișnuite care se găsesc în greaca atică. În ce privește sistemul perfect homeric, vezi GH422, 424, 466.
(*22) Perfectul exprimă fie o acțiune trecută și încheiată, caz în care se traduce prin perfectul compus românesc, fie rezultatul prezent al unei acțiuni trecute, când se traduce prin prezentul românesc.

GH405. Conjunctiv


Prezent (*23) Aorist (*23) Perfect (*23, *25)
Singular
1 λύω(μι) (*24) să dezleg λσω(μι) (*24) să dezleg λελύκω (*24) (eu) să fi dezlegat
2 λύῃς(θα) să dezlegi λσῃς(θα) să dezlegi λελύκῃς(θα) (tu) să fi dezlegat
3 λύῃ(σι) (el/ea) să dezlege λσῃ(σι) (el/ea) să dezlege λελύκῃ(σι) (el/ea) să fi dezlegat
Dual
2 λύητον (voi doi) să dezlegați λσητον (voi doi) să dezlegați λελύκητον (voi doi) să fi dezlegat
3 λύητον (ei doi) să dezlege λσητον (ei doi) să dezlege λελύκητον (ei doi) să fi dezlegat
Plural
1 λύωμεν să dezlegăm λσωμεν să dezlegăm λελύκωμεν (noi) să fi dezlegat
2 λύητε să dezlegați λσητε să dezlegați λελύκητε (voi) să fi dezlegat
3 λύωσι (ei) să dezlege λσωσι (ei/ele) să dezlege λελύκωσι (ei/ele) să fi dezlegat

(*23) Diferitele timpuri ale conjunctivului, optativului, imperativului și infinitivului nu reprezintă ele însele distincții de timp propriu-zis.
- Prezentul acestor moduri indică continuarea acțiunii; de exemplu, λύειν (infinitiv prezent) ,(a fi în procesul de) a dezlega (în orice moment de timp).
- Aoristul indică pur și simplu producerea unei acțiuni, timpul ei fiind exact același ca la prezent; de exemplu, λῦσαι (infinitiv aorist), a dezlega (în orice moment de timp).
- Perfectul indică o acțiune încheiată; de exemplu, λελυκέμεν (infinitiv perfect), a dezlega, a fi dezlegat (în orice moment de timp).
(*24) Mai există și alte înțelesuri, care trebuie învățate din sintaxă.
(*25) Nu se găsește la Homer; vezi GH404 (*21) . Conjunctivul și optativul perfect sunt foarte rare la Homer.

GH406. Optativ


Prezent (*26) Aorist (*26) Perfect (*27)
Singular
1 λύοιμι aș dezlega (*28) λσαιμι aș dezlega (*29) λελύκοιμι aș dezlega (*29)
2 λύοις(θα) ai dezlega λσαις(θα) (λσειας) ai dezlega λελύκοις(θα) ai dezlega
3 λύοι (el/ea) ar dezlega λσαι (λσειε) (el/ea) ar dezlega λελύκοι (el/ea) ar dezlega
Dual
2 λύοιτον (voi doi) ați dezlega λσαιτον (voi doi) ați dezlega λελύκοιτον (voi doi) ați dezlega
3 λυοίτην (ei doi) ar dezlega λυσαίτην (ei doi) ar dezlega λελυκοίτην (ei doi) ar dezlega
Plural
1 λύοιμεν am dezlega λσαιμεν am dezlega λελύκοιμεν am dezlega
2 λύοιτε ați dezlega λσαιτε ați dezlega λελύκοιτε ați dezlega
3 λύοιεν (ei/ele) ar dezlega λσαιεν (λσειαν) (ei/ele) ar dezlega λελύκοιεν (ei/ele) ar dezlega

(*26) GH405 (*23)
(*27) GH405 (*23, *25)
(*28) Mai există și alte înțelesuri, care trebuie învățate din sintaxă. Citiți notele de la sfârșitul paragrafului GH405.
(*29) Citiți notele de la sfârșitul paragrafului GH405.

GH407. Imperativ


Prezent (*30) Aorist (*30)
Singular
2 λύε dezleagă λῦσον dezleagă
3 λυέτω (el/ea) să dezlege λυσάτω (el/ea) să dezlege
Dual
2 λύετον (voi doi) dezlegați λσατον (voi doi) dezlegați
3 λυέτων (ei doi) să dezlege λυσάτων (ei doi) să dezlege
Plural
2 λύετε dezlegați λσατε dezlegați
3 λυόντων (ei/ele) să dezlege λυσάντων (ei/ele) să dezlege

(*30) Citiți notele de la sfârșitul paragrafului GH405.

GH408. Infinitiv (*31)


Prezent λύειν (λύμεν, λύμεναι, λυέμεν, λυέμεναι) a dezlega
Viitor λσειν (λυσέμεν, λυσέμεναι) a dezlega, a fi pe cale de a dezlega
Aorist λῦσαι (λυσάμεν, λυσάμεναι a dezlega, a fi dezlegat
Perfect (*32) λελυκέμεν, λελυκέ(με)ναι a dezlega, a fi dezlegat

(*31) Citiți notele de la sfârșitul paragrafului GH405.
(*32) Nu se găsește la Homer; vezi GH405 (*25) .

GH409. Participiu


Prezent λύων, ουσα, ον (GH240) dezlegând
Viitor λσων, σουσα, σον fiind pe cale de a dezlega
Aorist λσας, σασα, σαν (GH241) dezlegând
Perfect (*33) λελυκώς, κυῖα, κός (GH244) dezlegând

(*33) Nu se găsește la Homer; vezi GH405 (*25) .


Diateza medie a lui λύω, dezleg

GH410. Indicativ

Prezent Imperfect
Singular
1 λύομαι îmi dezleg, sunt dezlegat (*34) ἐλυόμην îmi dezlegam, eram dezlegat
2 λύεαι [(λύῃ)] îți dezlegi, ești dezlegat ἐλύεο [(ἐλύευ)] îți dezlegai, erai dezlegat
3 λύεται își dezleagă, este dezlegat ἐλύετο își dezlega, era dezlegat
Dual
2 λύεσθον (voi doi) vă dezlegați, sunteți dezlegați ἐλύεσθον (voi doi) vă dezlegați, erați dezlegați
3 λύεσθον (ei doi) își dezleagă, sunt dezlegați ἐλυέσθην (ei doi) își dezlegau, erau dezlegați
Plural
1 λυόμε(σ)θα ne dezlegăm, suntem dezlegați ἐλυόμε(σ)θα ne dezlegam, eram dezlegați
2 λύεσθε vă dezlegați, sunteți dezlegați ἐλύεσθε vă dezlegați, erați dezlegați
3 λύονται îți dezleagă, sunt dezlegați ἐλύοντο își dezlegau, erau dezlegați

(*34) Înțelesurile cele mai comune sunt îmi dezleg, sunt dezlegat, îmi dezlegam, eram dezlegat etc. Contextul este cel care trebuie să determine care dintre acestea este cel mai potrivit.



Viitor Aorist Forme speciale (*35)
Singular
1 λσομαι îmi voi dezlega, voi fi dezlegat ἐλυσάμην mi-am dezlegat, am fost dezlegat ἐλύμην
2 λσεαι [(λσῃ)] îți vei dezlega, vei fi dezlegat ἐλσαο [(ἐλύσω)] ți-ai dezlegat, ai fost dezlegat ἔλυ(σ)ο
3 λσεται își va dezlega, va fi dezlegat ἐλσατο și-a dezlegat, a fost dezlegat ἔλυτο
Dual
2 λσεσθον (voi doi) vă veți dezlega, veți fi dezlegați ἐλσασθον (voi doi) v-ați dezlegat, ați fost dezlegați ἔλυσθον
3 λσεσθον (ei doi) își vor dezlega, vor fi dezlegați ἐλυσάσθην (ei doi) și-au dezlegat, au fost dezlegați ἐλύσθην
Plural
1 λυσόμε(σ)θα ne vom dezlega, vom fi dezlegați ἐλυσάμε(σ)θα ne-am dezlegat, am fost dezlegați ἐλύμε(σ)θα
2 λσεσθε vă veți dezlega, veți fi dezlegați ἐλσασθε v-ați dezlegat, ați fost dezlegați ἔλυσθε
3 λσονται își vor dezlega, vor fi dezlegați ἐλσαντο și-au dezlegat, au fost dezlegați ἔλυντο

(*35) Forme de aorist II atematic (GH297-298), mai puțin comune.



Perfect Mai mult ca perfect
Singular
1 λέλυμαι mi-am dezlegat, am fost dezlegat ἐλελύμην îmi dezlegasem, fusesem dezlegat
2 λέλυσαι ți-ai dezlegat, ai fost dezlegat ἐλέλυσο îți dezlegaseși, fuseseși dezlegat
3 λέλυται și-a dezlegat, a fost dezlegat ἐλέλυτο își dezlegase, fusese dezlegat
Dual
2 λέλυσθον (voi doi) v-ați dezlegat, ați fost dezlegați ἐλέλυσθον (voi doi) vă dezlegaserăți, fuseserăți dezlegați
3 λέλυσθον (ei doi) și-au dezlegat, au fost dezlegați ἐλελύσθην (ei doi) își dezlegaseră, fuseseră dezlegați
Plural
1 λελύμε(σ)θα ne-am dezlegat, am fost dezlegați ἐλελύμε(σ)θα ne dezlegaserăm, fuseserăm dezlegați
2 λέλυσθε v-ați dezlegat, ați fost dezlegați ἐλέλυσθε vă dezlegaserăți, fuseserăți dezlegați
3 λέλυνται (λελύαται) (*36) și-au dezlegat, au fost dezlegați ἐλέλυντο (ἐλελύατο) (*36) își dezlegaseră, fuseseră dezlegați

(*36) -αται, -ατο (= -νται, -ντο, GH097-098) de regulă la verbe cu temă consonantică și temă care se termină în ι; uneori la teme care se termină în alte vocale.



Mai mult ca perfect viitor
Singular
1 λελσομαι îmi voi fi dezlegat, voi fi fost dezlegat
2 λελσεαι [(-ῃ)] îți vei fi dezlegat, vei fi fost dezlegat
3 λελσεται își va fi dezlegat, va fi fost dezlegat
Dual
2 λελσεσθον (voi doi) vă veți fi dezlegat, veți fi fost dezlegați
3 λελσεσθον (ei doi) își vor fi dezlegat, vor fi fost dezlegați
Plural
1 λελυσόμε(σ)θα ne vom fi dezlegat, vom fi fost dezlegați
2 λελσεσθε vă veți fi dezlegat, veți fi fost dezlegați
3 λελσοντσι își vor fi dezlegat, vor fi fost dezlegați

GH411. Conjunctiv



Prezent (*37) Aorist (*37)
Singular
1 λύωμαι să-mi dezleg, să fiu dezlegat λσωμαι să-mi dezleg, să fiu dezlegat
2 λύηαι [(λύῃ)] să-ți dezlegi, să fii dezlegat λσηαι [(λσῃ)] să-ți dezlegi, să fii dezlegat
3 λύηται să-și dezlege, să fie dezlegat λσηται să-și dezlege, să fie dezlegat
Dual
2 λύησθον (voi doi) să vă dezlegați, să fiți dezlegați λσησθον (voi doi) să vă dezlegați, să fiți dezlegați
3 λύησθον (ei doi) să-și dezlege, să fie dezlegați λσησθον (ei doi) să-și dezlege, să fie dezlegați
Plural
1 λυώμε(σ)θα să ne dezlegăm, să fim dezlegați λυσώμε(σ)θα să ne dezlegăm, să fim dezlegați
2 λύησθε să vă dezlegați, să fiți dezlegați λσησθε să vă dezlegați, să fiți dezlegați
3 λύωνται să-și dezlege, să fie dezlegați λσωνται să-și dezlege, să fie dezlegați

Perfect (*37)
Singular
1 λελυμένος ἔω să-mi dezleg, să fiu dezlegat
2 λελυμένος ἔῃς să-ți dezlegi, să fii dezlegat
3 λελυμένος ἔῃ să-și dezlege, să fie dezlegat
Dual
2 λελυμένω ἔητον (voi doi) să vă dezlegați, să fiți dezlegați
3 λελυμένω ἔητον (ei doi) să-și dezlege, să fie dezlegați
Plural
1 λελυμένοι ἔωμεν să ne dezlegăm, să fim dezlegați
2 λελυμένοι ἔητε să vă dezlegați, să fiți dezlegați
3 λελυμένοι ἔωσι să-și dezlege, să fie dezlegați

(*37) Citiți notele de la sfârșitul paragrafului GH405.

GH412. Optativ



Prezent (*38) Aorist (*38) Perfect (*38)
Singular
1 λυοίμην mi-aș dezlega, aș fi dezlegat (*39) λυσαίμην mi-aș dezlega, aș fi dezlegat (*39) λελυμένος εἴην mi-aș dezlega, aș fi dezlegat (*39)
2 λύοιο ți-ai dezlega, ai fi dezlegat λσαιο ți-ai dezlega, ai fi dezlegat λελυμένος εἴης ți-ai dezlega, ai fi dezlegat
3 λύοιτο și-ar dezlega, ar fi dezlegat λσαιτο și-ar dezlega, ar fi dezlegat λελυμένος εἴη (*40) și-ar dezlega, ar fi dezlegat
Dual
2 λύοισθον (voi doi) v-ați dezlega, ați fi dezlegați λσαισθον (voi doi) v-ați dezlega, ați fi dezlegați λελυμένω εἶτον (voi doi) v-ați dezlega, ați fi dezlegați
3 λυοίσθην (ei doi) și-ar dezlega, ar fi dezlegați λυσαίσθην (ei doi) și-ar dezlega, ar fi dezlegați λελυμένω εἴτην (ei doi) și-ar dezlega, ar fi dezlegați
Plural
1 λυοίμε(σ)θα ne-am dezlega, am fi dezlegați λυσαίμε(σ)θα ne-am dezlega, am fi dezlegați λελυμένοι εἶμεν ne-am dezlega, am fi dezlegați
2 λύοισθε v-ați dezlega, ați fi dezlegați λσαισθε v-ați dezlega, ați fi dezlegați λελυμένοι εἶτε v-ați dezlega, ați fi dezlegați
3 λυοίατο și-ar dezlega, ar fi dezlegați λυσαίατο și-ar dezlega, ar fi dezlegați λελυμένοι εἶεν și-ar dezlega, ar fi dezlegați

(*38) Citiți notele de la sfârșitul paragrafului GH405
(*39) Citiți notele de la sfârșitul paragrafului GH406
(*40) De asemenea λελῦτο (= λελυιτο).

GH413. Imperativ

Prezent (*40) Aorist (*40) Perfect (*40)
Singular
2 λύεο [(λύευ)] dezleagă-ți, fii dezlegat λῦσαι dezleagă-ți, fii dezlegat λέλυσο dezleagă-ți, fii dezlegat
3 λυέσθω să-și dezlege, să fie dezlegat λυσάσθω să-și dezlege, să fie dezlegat λελύσθω să-și dezlege, să fie dezlegat
Dual
2 λύεσθον (voi doi) dezlegați-vă, fiți dezlegați λσασθον (voi doi) dezlegați-vă, fiți dezlegați λέλυσθον (voi doi) dezlegați-vă, fiți dezlegați
3 λυέσθων (ei doi) să-și dezlege, să fie dezlegați λυσάσθων (ei doi) să-și dezlege, să fie dezlegați λελύσθων (ei doi) să-și dezlege, să fie dezlegați
Plural
2 λύεσθε dezlegați-vă, fiți dezlegați λσασθε dezlegați-vă, fiți dezlegați λέλυσθε dezlegați-vă, fiți dezlegați
3 λυέσθων să-și dezlege, să fie dezlegați λυσάσθων să-și dezlege, să fie dezlegați λελύσθων să-și dezlege, să fie dezlegați

(*40) Citiți notele de la sfârșitul paragrafului GH405

GH414. Infinitiv (*41)


Prezent λύεσθαι a-și dezlega, a fi dezlegat
Viitor λσεσθαι a-și dezlega, a fi dezlegat, a fi pe cale de a fi dezlegat
Aorist λσασθαι a-și dezlega, a fi dezlegat
Perfect λελύσθαι a-și dezlega, a fi dezlegat
Perfect viitor λελσεσθαι a-și dezlega, a fi dezlegat

(*41) Citiți notele de la sfârșitul paragrafului GH405

GH415. Participiu


Prezent λυόμενος, η, ον dezlegându-și, fiind dezlegat
Viitor λυσόμενος, η, ον fiind pe cale să-și dezlege, fiind pe cale să fie dezlegat
Aorist λυσάμενος, η, ον dezlegându-și, fiind dezlegat
Perfect λελυμένος, η, ον dezlegându-și, fiind dezlegat
Perfect viitor λελυσόμενος, η, ον dezlegându-și, fiind dezlegat

Diateza pasivă (*42)

Numai aorist

(*42) Ocazional, cu înțeles mediu.

GH416. Indicativ

Singular Dual Plural
1 ἐλύθην am fost dezlegat ἐλύθημεν am fost dezlegați
2 ἐλύθης ai fost dezlegat ἐλύθητον (voi doi) ați fost dezlegați ἐλύθητε ați fost dezlegați
3 ἐλύθη a fost dezlegat ἐλυθήτην (ei doi) au fost dezlegați ἐλύθησαν (ἔλυθεν) au fost dezlegați

GH417. Conjunctiv (*43)

Singular Dual Plural
1 λυθῶ (λυθέω) (*44) să fiu dezlegat (*45) λυθῶμεν (λυθέωμεν) să fim dezlegați
2 λυθῇς (λυθέῃς) să fii dezlegat λυθῆτον (λυθέητον) (voi doi) să fiți dezlegați λυθῆτε (λυθέητε) să fiți dezlegați
3 λυθῇ (λυθέῃ) să fie dezlegat λυθῆτον (λυθέητον) (ei doi) să fie dezlegați λυθῶσι (λυθέωσι) să fie dezlegați

(*43) Citiți notele de la sfârșitul paragrafului GH405.
(*44) Citiți GH451-452.
(*45) Citiți notele de la sfârșitul paragrafului GH406.

GH418. Optativ

Singular Dual Plural
1 λυθείην aș fi dezlegat (*46) λυθεῖμεν (λυθείημεν) am fi dezlegați
2 λυθείης ai fi dezlegat λυθεῖτον (λυθείητον) (voi doi) ați fi dezlegați λυθεῖτε (λυθείητε) ați fi dezlegați
3 λυθείη ar fi dezlegat λυθείτην (λυθειήτην) (ei doi) ar fi dezlegați λυθεῖεν (λυθείησαν) ar fi dezlegați

(*46) Citiți notele de la sfârșitul paragrafului GH406.

GH419. Imperativ

Singular Dual Plural
2 λυθῆτι fii dezlegat λύθητον (voi doi) fiți dezlegați λύθητε fiți dezlegați
3 λυθήτω să fie dezlegat λυθήτων (ei doi) să fie dezlegați λυθέντων să fie dezlegați

GH420. Infinitiv

λυθῆναι (λυθήμεναι) a fi dezlegat

GH421. Participiu

λυθείς, εῖσα, έν (GH242) fiind dezlegat

GH422. Sistemul perfect al lui βαίνω (βαν-, βα-), vin, merg, umblu


Perfect
Indicativ Conjunctiv (*47) Optativ Imperativ
Singular
1 βέβηκα βεβήκω βεβήκοιμι
2 βέβηκας βεβήκῃς(θα) βεβήκοις βέβαθι
3 βέβηκε βεβήκῃ(σι) βεβήκοι βεβάτω
Dual
2 βέβατον βεβήκετον βεβήκοιτον βέβατον
3 βέβατον βεβήκετον βεβηκοίτην βεβάτων
Plural
1 βέβαμεν βεβήκομεν βεβήκοιμεν
2 βέβατε βεβήκετε βεβήκοιτε βέβατε
3 βεβάασι
βεβήκασι
βεβήκωσι βεβήκοιεν βεβάντων

(*47) Foarte rar; formele de dual și plural sunt incerte.

Infinitiv
βεβάμεν(αι)
Participiu
βεβαώς, υῖα, ός
Mai mult ca perfect
Singular
1 ἐβεβήκεα (-η GH085)
2 ἐβεβήκεας (-ης GH085)
3 ἐβεβήκεε (-ει GH085)
Dual
2 ἐβέβατον
3 ἐβεβάτην
Plural
1 ἐβέβαμεν
2 ἐβέβατε
3 ἐβέβασαν

GH423. Sistemul perfect II al lui πείθω (πειθ-, ποιθ-, πιθ-), conving


Indicativ Conjunctiv (*48) Mai mult ca perfect
Singular
1 πέποιθα πεποίθω ἐπεποίθεα (-η GH085)
2 πέποιθας πεποίθῃς(θα) ἐπεποίθεας (-ης GH085)
3 πέποιθε πεποίθῃ(σι) ἐπεποίθεε (-ει GH085)
Dual
2 *πέπιστον πεποίθετον *ἐπέπιστον
3 *πέπιστον πεποίθετον *ἐπεπίστην
Plural
1 πέπιθμεν πεποίθομεν ἐπέπιθμεν
2 *πέπιστε πεποίθετε *ἐπέπιστε
3

πεποίθασι
*πεπίθασι
πεποίθωσι

ἐπεποίθεσαν
(*ἐπέπισαν)


Participiu πεποιθώς, πεποιθυῖα, πεποιθός

(*48) Foarte rar; formele de dual și plural sunt incerte.

GH424. Sistemul perfect II al lui ἵστημι (στη-, στα-), stau


Perfect
Indicativ Conjunctiv (*49) Optativ Imperativ
Singular
1 ἕστηκα ἑστήκω ἑσταίην
2 ἕστηκας ἑστήκῃς(θα) ἑσταίης ἕσταθι
3 ἕστηκε ἑστήκῃ(σι) ἑσταίη ἑστάτω
Dual
2 ἕστατον ἑστήκετον ἑσταῖτον ἕστατον
3 ἕστατον ἑστήκετον ἑσταίτην ἑστάτων
Plural
1 ἕσταμεν ἑστήκομεν ἑσταῖμεν
2 ἕστατε ἑστήκετε ἑσταῖτε ἕστατε
3 ἑστᾶσι
ἑστήκασι
ἑστήκωσι ἑσταῖεν ἑστάντων

(*49) Foarte rar; formele de dual și plural sunt incerte.

Infinitiv
ἑστάμεν(αι)
Participiu
ἑσταώς, υῖα, ός
Mai mult ca perfect
Singular
1 ἑστήκεα (-η GH085)
2 ἑστήκεας (-ης GH085)
3 ἑστήκεε (-ει GH085)
Dual
2 ἕστατον
3 ἑστάτην
Plural
1 ἕσταμεν
2 ἕστατε
3 ἕστασαν

GH425. Sistemul perfect mediu al verbelor labiale (τρέπω), palatale (τεύχω) și dentale (πεύθομαι)

τρέπω (τρεπ-, τραπ-)
întorc
τεύχω (τευχ-, τυχ-, τυκ-)
fac, construiesc
πεύθομαι (πευθ-, πυθ-)
aflu
Perfect, Indicativ
Singular
1 τέτραμμαι (τετραπμαι) τέτυγμαι (τετυχμαι) πέπυσμαι (πεπυθμαι)
2 τέτραψαι (τετραπσαι) τέτυξαι (τετυχσαι) πέπυσαι (πεπυθσαι)
3 τέτραπται (τετραπται) τέτυκται (τετυχται) πέπυσται (πεπυθται)
Dual
2 τέτραφθον (τετραπσθον) τέτυχθον (τετυχσθον) πέπυσθον (πεπυθσθον)
3 τέτραφθον (τετραπσθον) τέτυχθον (τετυχσθον) πέπυσθον (πεπυθσθον)
Plural
1 τρτράμμε(σ)θα (τετραπμε(σ)θα) τετύγμε(σ)θα (τετυχμε(σ)θα) πεπύσμε(σ)θα (πεπυθμε(σ)θα)
2 τέτραφθε (τετραπσθε) τέτυχθε (τετυχσθε) πέπυσθε (πεπυθσθε)
3

τετράφαται (τετραπνται) (GH097)

τετύχαται (τετυχνται) (GH097) (τετεύχαται) πεπύθαται (πεπυθνται) (GH097)

Mai mult ca perfect, Indicativ
Singular
1 ἐτετράμμην (ἐτετραπμην) ἐτετύγμην (ἐτετυχμην) ἐπεπύσμην (ἐπεπυθμην)
2 ἐτέτραψο (ἐτετραπσο) ἐτέτυξο (ἐτετυχσο) ἐπέπυσο (ἐπεπυσθο)
3 ἐτέτραπτο (ἐτετραπτο) ἐτέτυκτο (ἐτετυχτο) ἐπέπυστο (ἐπεπυθτο)
Dual
2 ἐτέτραψθον (ἐτετραπσθον) ἐτέτυχθον (ἐτετυχσθον) ἐπέπυσθον (ἐπεπυθσθον)
3 ἐτετράφθην (ἐτετραπσθην) ἐτετύχθην (ἐτετυχσθην) ἐπεπύσθην (ἐπεπυθσθην)
Plural
1 ἐτετράμμε(σ)θα (ἐτετραπμε(σ)θα) ἐτετύγμε(σ)θα (ἐτετυχμε(σ)θα) ἐπεπύσμε(σ)θα (ἐπεπυθμε(σ)θα)
2 ἐτέτραφθε (ἐτετραπσθε) ἐτέτυχθε (ἐτετυχσθε) ἐπέπυσθε (ἐπεπυθσθε)
3

ἐτετράφατο (ἐτετραπντο) (GH097)

ἐτετύχατο (ἐτετυχντο) (GH097)
(ἐτετεύχατο)
ἐπεπύθατο (ἐπεπυθντο) (GH097)

Perfect, Conjunctiv
1

τετραμμένος ἔω (τετραπμενος)
etc.
τετυγμένος ἔω (τετυχμενος)

πεπυσμένος ἔω (πεπυθμενος)

Perfect, Optativ
1

τετραμμένος εἴην
etc.
τετυγμένος εἴην

πεπυσμένος εἴην

Perfect, Imperativ
Singular
2 τέτραψο (τετραπσο) τέτυξο (τετυχσο) πέπυσο (πεπυσθο)
3 τετράφθω (τετραπσθω) τετύχθω (τετυχσθω) πεπύσθω (πεπυθσθω)
Dual
2 τέτραφθον (τετραπσθον) τέτυχθον (τετυχσθον) πέπυσθον (πεπυθσθον)
3 τετράφθων (τετραπσθων) τετύχθων (τετυχσθων) πεπύσθων (πεπυθσθων)
Plural
2 τέτραφθε (τετραπσθε) τέτυχθε (τετυχσθε) πέπυσθε (πεπυθσθε)
3 τετράφθων (τετραπσθων) τετύχθων (τετυχσθων) πεπύσθων (πεπυθσθων)
Perfect, Infinitiv
τετράφθαι (τετραπσθαι) τετύχθαι (τετυχσθαι) πεπύσθαι (πεπυθσθαι)
Perfect, Participiu
τετραμμένος, η, ον (τετραπμενος) τετυγμένος, η, ον (τετυχμενος) πεπυσμένος, η, ον (πεπυθμενος)

GH426. Pentru modificarea vocalei temei între singular, dual și plural la perfect activ, vezi GH382.

GH427. Pentru modificările eufonice întâlnite la perfect mediu, prin intermediul cărora formele obișnuite sunt derivate din formele din paranteză, vezi GH108 și urm.

GH428. -νται, -ντο (-νται, -ντο) la persoana a III-a plural mediu și pasiv devin -αται, -ατο, după o consoană, desigur (GH097-098).

GH429. Oclusivele-π și oclusivele-κ (GH010) sunt aspirate (GH119) înaintea terminațiilor -αται, -ατο ale persoanei a III-a plural, π și β devenind φ, iar κ și γ devenind χ.

GH430. Sistemul aorist II al verbelor βαίνω, γιγνώσκω, δω

βαίνω (βαν-, βα-)
vin, merg
γιγνώσκω (γνω-, γνο-)
știu
δω
intru, cufund
Indicativ
Singular
1 ἔβην ἔγνων ἔδυν
2 ἔβης ἔγνως ἔδυς
3 ἔβη ἔγνω ἔδυ
Dual
2 ἔβητον (ἔβατον) ἔγνωτον ἔδυτον
3 ἐβήτην (ἐβάτην) ἐγνώτην ἐδτην
Plural
1 ἔβημεν (ἔβαμεν) ἔγνωμεν ἔδυμεν
2 ἔβητε (ἔβατε) ἔγνωτε ἔδυτε
3 ἔβησαν (ἔβασαν, ἔβαν) ἔγνωσαν (ἔγνον) (ἔδυσαν) ἔδυν
Conjunctiv
Singular
1

βέω
etc.
γνώω (γνῶ GH085)
etc.
δω
etc.
Optativ
Singular
1

βαίην
etc.
γνοίην
etc.
δην (= δυίην)
etc.
Imperativ
Singular
2

βῆθι
etc.
γνῶθι
etc.
δῦθι
etc.
Infinitiv
βῆναι (βήμεναι) γνῶναι (γνώμεναι) δῦναι (δμεναι)
Participiu
βς, βᾶσα, βάν γνούς, γνοῦσα, γνόν δς, δῦσα, δύν

Sistemul aorist I al verbelor lichide
φαίνω (φαν-), arăt

GH431. Aorist I activ



Indicativ Conjunctiv Optativ Imperativ
Singular
1 ἔφηνα φήνω(μι) φήναιμι
2 ἔφηνας φήνῃς(θα) φήναις(θα) φῆνον
3 ἔφηνε φήνῃ(σι) φήναι (φήνειε) φησάτω
Dual
2 ἐφήνατον φήνητον φήναιτον φήνατον
3 ἐφηνάτην φήνητον φηναίτην φηνάτων
Plural
1 ἐφήναμεν φήνωμεν φήναιμεν
2 ἐφήνατε φήνητε φήναιτε φήνατε
3 ἔφηναν φήνωσι φήναιεν (φήνειαν) φηνάντων
Infinitiv
φῆναι
Participiu
φήνας, ασα, αν

GH432. Aorist I mediu

Indicativ Conjunctiv Optativ Imperativ Aorist II pasiv
Singular
1 ἐφηνάμην φήνωμαι φηναίμην ἐφάνην
2 ἐφήναο φήνηαι φήναιο φῆναι ἐφάνης
3 ἐφήνατο φήνηται φήναιτο φηνάσθω ἐφάνη etc.
Dual
2 ἐφήνασθον φήνησθον φήναισθον φήνασθον
3 ἐφηνάσθην φήνησθον φηναίσθην φηνάσθων
Plural
1 ἐφηνάμε(σ)θα φηνώμε(σ)θα φηναίμεσθα
2 ἐφήνασθε φήνησθε φήναισθε φήνασθε
3 ἐφήναντο φήνωνται φηναίατο φηνάσθων
Infinitiv
φήνασθαι
Participiu
φηνάμενος, η, ον

Sistemul aorist II al verbului λείπω, las, părăsesc

GH433. Aorist II activ

Indicativ Conjunctiv Optativ Imperativ
Singular
1 ἔλιπον λίπω λίποιμι
2 ἔλιπες λίπῃσ(θα) λίποισ(θα) λίπε
3 ἔλιπε λίπῃ(σι) λίποι λιπέτω
Dual
2 ἐλίπετον λίπητον λίποιτον λίπετον
3 ἐλιπέτην λίπητον λιποίτην λιπέτων
Plural
1 ἐλίπομεν λίπωμεν λίποιμεν
2 ἐλίπετε λίπητε λίποιτε λίπετε
3 ἔλιπον λίπωσι λίποιεν λιπόντων
Infinitiv
λιπεῖν (λιπέεν), λιπέμεν(αι)
Participiu
λιπών, οῦσα, όν

GH434. Aorist II mediu

Indicativ Conjunctiv Optativ Imperativ
Singular
1 ἐλιπόμην λίπωμαι λιποίμην
2 ἐλίπεο λίπηαι λίποιο λιπέο
3 ἐλίπετο λίπηται λίποιτο λιπέσθω
Dual
2 ἐλίπεσθον λίπησθον λίποισθον λίπεσθον
3 ἐλιπέσθην λίπησθον λιποίσθην λιπέσθων
Plural
1 ἐλιπόμε(σ)θα λιπώμεσ(θ)α λιποίμε(σ)θα
2 ἐλίπεσθε λίπησθε λίποισθε λίπεσθε
3 ἐλίποντο λίπωνται λιποίατο λιπέσθων
Infinitiv
λιπέσθαι
Participiu
λιπόμενος, η, ον

GH435. Sistemul aorist II pasiv al verbului τρέφω (τρεφ-, τροφ-, τραφ-, pentru θερφ- etc.), hrănesc

Indicativ Conjunctiv Optativ Imperativ
Singular
1 ἐτράφην τραφῶ τραφείην
2 ἐτράφης τραφῇς τραφείης τράφητι
3 ἐτράφη τραφῇ τραφείη τραφήτω
Dual
2 ἐτράφητον τραφῆτον τραφεῖτον (τραφείητον) τράφητον
3 ἐτραφήτην τραφῆτον τραφείτην (τραφειήτην) τραφήτων
Plural
1 ἐτράφημεν τραφῶμεν τραφεῖμεν (τραφείημεν)
2 ἐτράφητε τραφῆτε τραφεῖτε (τραφείητε) τράφητε
3 ἐτράφησαν (ἔτραφεν) τραφῶσι τραφεῖεν (τραφείησαν) τραφέντων
Infinitiv
τραφῆναι (τραφήμεναι)
Participiu
τραφείς, εῖσα, έν

Verbe contrase

GH436. Verbele care se termină în -αω, -εω, -οω; -αομαι, -εομαι, -οομαι (inclusiv formele de viitor ale lichidelor și nazalelor) la persoana I singular se contractă la timpurile prezent și imperfect. Pentru legile contragerii, vezi GH084-085.

GH437. Verbele în -οω, -οομαι sunt întotdeauna contrase; cele în -αω, -αομαι, -εω, -εομαι pot fi, dar de obicei sunt lăsate necontrase.

Sistemul prezent al verbului τιμάω, prețuiesc, cinstesc

GH438. Prezent activ

Indicativ Conjunctiv Optativ Imperativ Imperfect indicativ
Singular
1 ιμάω) τιμῶ ιμάω) τιμῶ ιμάοιμι) τιμῷμι (ἐτμαον) ἐτμων
2 ιμάεις) τιμᾷς ιμάῃς) τιμᾷς ιμάοις) τιμῷς μαε) τμα (ἐτμαες) ἐτμας
3 ιμάει) τιμᾷ ιμάῃ) τιμᾷ ιμάοις) τιμῷς ιμαέτω) τιμτω (ἐτμαε) ἐτμα
Dual
2 ιμάετον) τιμᾶτον ιμάητον) τιμᾶτον ιμάοιτον) τιμῷτον ιμάετον) τιμᾶτον (ἐτιμάετον) ἐτιμᾶτον
3 ιμάετον) τιμᾶτον ιμάητον) τιμᾶτον ιμαοίτην) τιμῷτην ιμαέτων) τιμτων (ἐτιμαέτην) ἐτιμάτην
Plural
1 ιμάομεν) τιμῶμων ιμάωμεν) τιμῶμων ιμάοιμεν) τιμῷμεν (ἐτιμάομεν) ἐτιμῶμεν
2 ιμάετε) τιμᾶτε ιμάητε) τιμᾶτε ιμάοιτε) τιμῷτε ιμάετε) τιμᾶτε (ἐτιμάετε) ἐτιμᾶτε
3 ιμάουσι) τιμῷσι ιμάωσι) τιμῶσι ιμάοιεν) τιμῷεν ιμαόντων) τιμώντων (ἐτμαον) ἐτμων
Infinitiv
ιμάειν = τιμάεεν) τιμᾶν, (τιμήμεναι)
Participiu
ιμάων, ουσα, ον) τιμῶν, ῶσα, ῶν, GH245

GH439. Prezent mediu și pasiv

Indicativ Conjunctiv Optativ Imperativ Imperfect indicativ
Singular
1 ιμάομαι) τιμῶμαι ιμάωμαι) τιμῶμαι ιμαοίμην) τιμῷμεν (ἐτιμαόμην) ἐτιμώμην
2 ιμάεαι) τιμᾷ ιμάηαι) τιμᾷ ιμάοιο) τιμῷο ιμάεο) τιμῶ (ἐτιμάεο) ἐτιμῶ
3 ιμάεται) τιμᾶται ιμάηται) τιμᾶται ιμάοιτο) τιμῷτο ιμαέσθω) τιμσθω (ἐτιμάετο) ἐτιμᾶτο
Dual
2 ιμάεσθον) τιμᾶσθον ιμάησθον) τιμᾶσθον ιμάοισθον) τιμῷσθον ιμάεσθον) τιμᾶσθον (ἐτιμάεσθον) ἐτιμᾶσθον
3 ιμάεσθον) τιμᾶσθον ιμάησθον) τιμᾶσθον ιμαοίσθην) τιμῷσθην ιμαέσθων) τιμσθων (ἐτιμαέσθην) ἐτιμσθην
Plural
1 ιμαόμε(σ)θα) τιμώμε(σ)θα ιμαώμε(σ)θα) τιμώμε(σ)θα ιμαοίμε(σ)θα) τιμῴμε(σ)θα (ἐτιμαόμε(σ)θα) ἐτιμώμε(σ)θα
2 ιμάεσθε) τιμᾶσθε ιμάησθε) τιμᾶσθε ιμάοισθε) τιμῷσθε ιμάεσθε) τιμᾶσθε (ἐτιμάεσθε) ἐτιμᾶσθε
3 ιμάονται) τιμῶνται ιμάωνται) τιμῶνται ιμαοίατο) τιμῴατο ιμαέσθων) τιμσθων (ἐτιμάοντο) ἐτιμῶντο
Infinitiv
ιμάεσθαι) τιμᾶσθαι
Participiu
ιμαόμενος, η, ον) τιμώμενος, η, ον

Sistemul prezent al verbului ποιέω, fac, produc, creez

GH440. Activ

Indicativ Prezent Imperfect Conjunctiv Prezent (*50)
Singular
1 (ποιέω) ποιῶ (ἐποίεον) ἐποίευν (ποιέω) ποιῶ
2 (ποιέεις) ποιεῖς (ἐποίεες) ἐποίεις (ποιέῃς) ποιῇς
3 (ποιέει) ποιεῖ (ἐποίεε) ἐποίει (ποιέῃ) ποιῇ
Dual
2 (ποιέετον) ποιεῖτον (ἐποιέετον) ἐποιεῖτον (ποιέητον) ποιῆτον
3 (ποιέετον) ποιεῖτον (ἐποιεέτην) ἐποιείτην (ποιέητον) ποιῆτον
Plural
1 (ποιέομεν) ποιεῦμεν (ἐποιέομεν) ἐποιεῦμεν (ποιέωμεν) ποιῶμεν
2 (ποιέετε) ποιεῖτε (ἐποιέετε) ἐποιεῖτε (ποιέητε) ποιῆτε
3 (ποιέουσι) ποιεῦσι (ἐποίεον) ἐποίευν (ποιέωσι) ποιῶσι
Optativ Prezent (*50) Imperativ Prezent
Singular
1 (ποιέοιμι) ποιοῖμι sau (ποιεοίην) ποιοίην
2 (ποιέοις) ποιοῖς (ποιεοίης) ποιοίης (ποίεε) ποίει
3 (ποιέοι) ποιοῖ (ποιεοίη) ποιοίη (ποιεέτω) ποιείτω
Dual
2 (ποιέοιτον) ποιοῖτον (ποιέετον) ποιεῖτον
3 (ποιεοίτην) ποιοίτην (ποιεέτων) ποιείτων
Plural
1 (ποιέοιμεν) ποιοῖμεν
2 (ποιέοιτε) ποιοῖτε (ποιέετε) ποιεῖτε
3 (ποιέοιεν) ποιοῖεν (ποιεόντων) ποιεύντων
Infinitiv
(ποιέειν) ποιεῖν, (ποιήμεναι, ποιῆναι)
Participiu
(ποιέων, ουσα, ον) ποιῶν, εῦσα, εῦν, GH245

(*50) Forme atice; la Homer nu sunt contrase.

GH441. Mediu și Pasiv

Indicativ Prezent Indicativ Imperfect Conjunctiv Prezent Optativ Prezent Imperativ Prezent
Singular
1 (ποιέομαι) ποιεῦμαι (ἐποιεόμην) ἐποιεύμην (ποιέωμαι) ποιῶμαι (ποιεοίμην) ποιοίμην
2 (ποιέεαι) ποιεῖαι, -έαι (ἐποιέεο) ἐποιεῖο, -έο (ποιέηαι) ποιῇ (ποιέοιο) ποιοῖο (ποιέεο) ποιεῦ
3 (ποιέεται) ποιεῖται (ἐποιέετο) ἐποιεῖτο (ποιέηται) ποιῆται (ποιέοιτο) ποιοῖτο (ποιεέσθω) ποιεῖσθο
Dual
2 (ποιέεσθον) ποιεῖσθον (ἐποιέεσθον) ἐποιεῖσθον (ποιέησθον) ποιῆσθον (ποιέοισθον) ποιοῖσθον (ποιέεσθον) ποιεῖσθον
3 (ποιέεσθον) ποιεῖσθον (ἐποιεέσθην) ἐποιείσθην (ποιέησθον) ποιῆσθον (ποιεοίσθην) ποιοίσθην (ποιεέσθων) ποιείσθων
Plural
1 (ποιεόμε(σ)θα) ποιεύμεσθα (ἐποιεόμε(σ)θα) ἐποιεύμε(σ)θα (ποιεώμε(σ)θα) ποιώμε(σ)θα (ποιεοίμε(σ)θα) ποιοίμε(σ)θα
2 (ποιέεσθε) ποιεῖσθε (ἐποιέεσθε) ἐποιεῖσθε (ποιέησθε) ποιῆσθε (ποιέοισθε) ποιοῖσθε (ποιέεσθε) ποιεῖσθε
3 (ποιέονται) ποιεῦνται (ἐποιέοντο) ἐποιεῦντο (ποιέωνται) ποιῶνται (ποιεοίατο) ποιοίατο (ποιεέσθων) ποιείσθων
Infinitiv
(ποιέεσθαι) ποιεῖσθαι
Participiu
(ποιεόμενος, η, ον) ποιεύμενος, η, ον

Sistemul prezent al verbului χολόω, necăjesc, înveninez

GH442. Activ

Indicativ Prezent Imperfect Conjunctiv Prezent Optativ Prezent Imperativ Prezent
Singular
1 (χολόω) χολῶ (ἐχόλοον) ἐχόλουν (χολόω) χολῶ (χολόοιμι) χολοῖμι
2 (χολόεις) χολοῖς (ἐχόλοες) ἐχόλους (χολόῃς) χολοῖς (χολόοις) χολοῖς (χόλοε) χόλου
3 (χολόει) χολοῖ (ἐχόλοε) ἐχόλου (χολόῃ) χολοῖ (χολόοι) χολοῖ (χολοέτω) χολούτω
Dual
2 (χολόετον) χολοῦτον (ἐχολόετον) ἐχολοῦτον (χολόητον) χολῶτον (χολόοιτον) χολοῖτον (χολόετον) χολοῦτον
3 (χολόετον) χολοῦτον (ἐχολοέτην) ἐχολούτην (χολόητον) χολῶτον (χολοοίτην) χολοίτην (χολοέτων) χολούτων
Plural
1 (χολόομεν) χολοῦμεν (ἐχολόομεν) ἐχολοῦμεν (χολόωμεν) χολῶμεν (χολόοιμεν) χολοῖμεν
2 (χολόετε) χολοῦτε (ἐχολόετε) ἐχολοῦτε (χολόητε) χολῶτε (χολόοιτε) χολοῖτε (χολόετε) χολοῦτε
3 (χολόουσι) χολοῦσι (ἐχόλοον) ἐχόλουν (χολόωσι) χολῶσι (χολόοιεν) χολοῖεν (χολοόντων) χολούντων
Infinitiv
(χολόοιεν) χολοῦν
Participiu
(χολόων, ουσα, ον) χολῶν, οῦσα, οῦν, GH246

GH443. Mediu și pasiv

Indicativ Prezent Imperfect Conjunctiv Prezent Optativ Prezent Imperativ
Singular
1 (χολόομαι) χολοῦμαι (ἐχολοόμην) ἐχολούμην (χολόωμαι) χολῶμαι (χολοοίμην) χολοίμην
2 (χολόεαι) χολοῖ (ἐχολόεο) ἐχολοῦ (χολόηαι) χολοῖ (χολόοιο) χολοῖο (χολόεο) χολοῦ
3 (χολόεται) χολοῦται (ἐχολόετο) ἐχολοῦτο (χολόηται) χολῶται (χολόοιτο) χολοῖτο (χολοέσθω) χολούσθω
Dual
2 (χολόεσθον) χολοῦσθον (ἐχολόεσθον) ἐχολοῦσθον (χολόησθον) χολῶσθον (χολόοισθον) χολοῖσθον (χολόεσθον) χολοῦσθον
3 (χολόεσθον) χολοῦσθον (ἐχολοέσθην) ἐχολούσθην (χολόησθον) χολῶσθον (χολοοίσθην) χολοίσθην (χολοέσθων) χολούσθων
Plural
1 (χολοόμε(σ)θα) χολούμε(σ)θα (ἐχολοόμε(σ)θα) ἐχολούμε(σ)θα (χολοώμε(σ)θα) χολώμε(σ)θα (χολοοίμε(σ)θα) χολοίμε(σ)θα
2 (χολόεσθε) χολοῦσθε (ἐχολόεσθε) ἐχολοῦσθε (χολόησθε) χολῶσθε (χολόοισθε) χολοῖσθε (χολόεσθε) χολοῦσθε
3 (χολόονται) χολοῦνται (ἐχολόοντο) ἐχολοῦντο (χολόωνται) χολῶνται (χολοοίατο) χολοίατο (χολοέσθων) χολούσθων
Infinitiv
(χολόεσθαι) χολοῦσθαι
Participiu
(χολοόμενος, η, ον) χολούμενος, η, ον

GH444. Aceste verbe pot fi contrase așa cum se arată mai sus, și sunt de regulă astfel contrase în greaca clasică de mai târziu.

GH445. Manuscrisele poemelor homerice arată adesea o serie de forme verbale care se termină în -αω (de exemplu, τιμάω) și în -οω (de exemplu, χολόω), care sunt cunoscute ca forme "asimilate" (numite oneori "distrase"). În aceste cazuri, αε, αει, αη, αῃ dau un suntet a dublu, a asimilând sunetul e; dar αο, αω, αοι, αου dau un sunet o dublu, o asimilând sunetul a. De obicei una din vocale este lungită, uneori ambele.

αε = αα
αα
αο = οω
ωο
οο = οω
ωο
αει = αᾳ
α
αω = οω
ωω
οοι = οῳ
αῃ = αᾳ
α
αοι = οῳ
ωοι
οου = οω
αου = οω
ωω

GH446. Aceste forme asimilate sunt de asemenea folosite în formele de viitor în -αω din -ασω (GH103).

GH447. Ele se găsesc numai atunci când a doua silabă din forma originală este lungă prin natură sau poziție (GH022).

GH448. Următoarele forme ale lui ὁράω (ϝορα-), văd, pot servi ca exemple de asimilare pentru un verb în -αω:

Indicativ
Contras Asimilat
Singular
1 ὁράω ὁρῶ ὁρόω
2 ὁράεις ὁρᾷς ὁράᾳς
3 ὀράει ὁρᾷ ὁράᾳ
Dual
2 ὁράετον ὁρᾶτον -
3 ὁράετον ὁρᾷτον -
Plural
1 ὁράομεν ὁρῶμεν -
2 ὀράετε ὁρᾶτε -
3 ὁράουσι ὁρῶσι ὁρόωσι
Conjunctiv
ὁράῃς ὁρᾷς ὁράᾳς
Optativ
ὁράοιμι ὁρῷμι ὁρόῳμι
Infinitiv
ὁράεσθαι ὁρᾶσθαι ὁράᾳσθαι
Participiu
masc. ὁράων ὁρῶν ὁρόων
Gen. ὁράοντος ὁρῶντος ὁρόωντος
fem. ὁράουσα ὁρῶσα ὁρόωσα

Verbe regulate în -μι

ἵστημι, fac să stea, aranjez; τίθημι, pun, așez; ἵημι, trimit, azvârl; δίδωμι, dau, dăruiesc

Diateza activă

GH449. Indicativ

ἵστημι τίθημι ἵημι δίδωμι
(στη-, στα-) (θη-, θε-) (ἡ-, ἑ-) (δω-, δο-)
Prezent
Singular
1 ἵστημι τίθημι ἵημι δίδωμι
2 ἵστης τίθης(θα) ἵης, ἱεῖς διδοῖς(θα)
3 ἵστησι τίθησι, τιθεῖ ἵησι, ἱεῖ δίδωσι, διδοῖ
Dual
2 ἵστατον τίθετον ἵετον δίδοτον
3 ἵστατον τίθετον ἵετον δίδοτον
Plural
1 ἵσταμεν τίθεμεν ἵεμεν δίδομεν
2 ἵστατε τίθετε ἵετε δίδοτε
3 ἱστᾶσι τιθεῖσι (θέουσι) ἱεῖσι διδοῦσι
Imperfect
Singular
1 ἵστην ἐτίθην ειν ἐδίδουν
2 ἵστης ἐτίθεις εις ἐδίδους
3 ἵστη ἐτίθει ει ἐδίδου
Dual
2 ἵστατον ἐτίθετον ετον ἐδίδοτον
3 ἱστάτην ἐτιθέτην έτην ἐδιδότην
Plural
1 ἵσταμεν ἐτίθεμεν εμεν ἐδίδομεν
2 ἵστατε ἐτίθετε ετε ἐδίδοτε
3 ἵστασαν ἐτίθεσαν εσαν, ἵεν ἐδίδοσαν
Viitor
Singular
1 στήσω θήσω ἥσω δώσω
2 στήσεις θήσεις ἥσεις δώσεις
3 στήσει θήσει ἥσει (ἕσει) δώσει
Dual
2 στήσετον θήσετον ἥσετον δώσετον
3 στήσετον θήσετον ἥσετον δώσετον
Plural
1 στήσομεν θήσομεν ἥσομεν δώσομεν
2 στήσετε θήσετε ἥσετε δώσετε
3 στήσουσι θήσουσι ἥσουσι δώσουσι
Aorist I
Singular
1 ἔστησα ἔθηκα ἕηκα ἔδωκα
2 ἔστησας ἔθηκας ἕηκας ἔδωκας
3 ἔστησε ἔθηκε ἕηκε ἔδωκε
Dual
2 ἐστήσατον *ἐθήκατον *ἑήκατον *ἐδώκατον
3 ἐστησάτην *ἐθηκάτην *ἑηκάτην *εδωκάτην
Plural
1 ἐστήσαμεν *ἐθήκαμεν *ἑήκαμεν *ἐδώκαμεν
2 ἐστήσατε *ἐθήκατε *ἑήκατε *ἐδώκατε
3 ἔστησαν (ἔστασαν) ἔθηκαν *ἕηκαν ἔδωκαν
Aorist II
Singular
1 ἔστην
2 ἔστης
3 ἔστης
Dual
2 ἔστητον ἔθετον εἷτον ἔδοτον
3 ἐστήτην ἐθέτην εἵτην ἐδότην
Plural
1 ἔστημεν ἔθεμεν εἷμεν ἔδομεν
2 ἔστητε ἔθετε εἷτε ἔδοτε
3 ἔστησαν (ἔσταν) ἔθεσαν εἷσαν ἔδοσαν

GH450. Conjunctiv

Prezent
Singular
1 ἱστώ(μι) τιθῶ(μι) ἱῶ(μι) διδῶ(μι)
2 ἱστῇς(θα) τιθῇς(θα) ἱῇς(θα) διδῷς(θα)
3 ἱστῇ(σι) τιθῇ(σι) ἱῇ(σι) διδῷ(σι)
Dual
2 ἱστῆτον τιθῆτον ἱῆτον διδῶτον
3 ἱστῆτον τιθῆτον ἱῆτον διδῶτον
Plural
1 ἱστῶμεν τιθῶμεν ἱῶμεν διδῶμεν
2 ἱστῆτε τιθῇτε ἱῆτε διδῶτε
3 ἱστῶσι τιθῶσι ἱῶσι διδῶσι
Aorist II
Singular
1 στῶ(μι) θῶ(μι) ὧ(μι) δῶ(μι)
2 στῇς(θα) θῇς(θα) ᾗς(θα) δῷς(θα)
3 στῇ(σι) θῇ(σι) ᾗ(σι) δῷ(σι)
Dual
2 στῆτον θῆτον ἧτον δῶτον
3 στῆτον θῆτον ἧτον δῶτον
Plural
1 στῶμεν θῶμεν ὧμεν δῶμεν
2 στῆτε θῆτε ἧτε δῶτε
3 στῶσι θῶσι ὧσι δῶσι

GH451. Conjunctivul aorist II al verbelor în -μι (GH449 și urm.) pare să fi avut o formă dublă de flexiune:
1) Cu o vocală tematică (GH296) scurtă, ca de exemplu θήω, θήεις, θήει, θήετον, θηέτην, θήομεν, θήετε, θήουσι (τίθημι, pun, așez).
2) Cu o vocală tematică (GH296) lungă, ca de exemplu θήω, θήῃς, θήῃ, θήητον, θήητον, θήωμεν, θήητε, θήωσι. Vocala temei este apoi scurtată (GH072), producând:
3) θέω, θέῃς, θέῃ, θέητον, θέητον, θέωμεν, θέητε, θέωσι.
Această formă suferă apoi contragerea (GH084-085), dând:
4) θῶ, θῇς, θῇ, θῆτον, θῆτον, θῶμεν, θῆτε, θῶσι.

GH452. Conjunctivul aoristului II atematic (GH297; 365, 2) și conjunctivul pasiv al aoristului I și II se formează în mod asemănător. Avem astfel λυθῶ, λυθῇς, λυθῇ etc., contrase din λυθέω, λυθέῃς, λυθέῃ etc.; τραφῶ, τραφῇς, τραφῇ, contrase din τραφέω, τραφέῃς, τραφέῃ etc.

GH453. Optativ

Prezent
Singular
1 ἱσταίην τιθείην ἱείην διδοίην
2 ἱσταίης τιθείης ἱείης διδοίης
3 ἱσταίη τιθείη ἱείη διδοίη
Dual
2 ἱσταῖτον τιθεῖτον ἱεῖτον διδοῖτον
3 ἱσταίτην τιθείτην ἱείτην διδοίτην
Plural
1 ἱσταῖμεν τιθεῖμεν ἱεῖμεν διδοῖμεν
2 ἱσταῖτε τιθεῖτε ἱεῖτε διδοῖτε
3 ἱσταῖεν τιθεῖεν ἱεῖεν διδοῖεν
Aorist II
Singular
1 σταίην θείην εἵην δοίην
2 σταίης θείης εἵης δοίης
3 σταίη θείη εἵη δοίη
Dual
2 σταῖτον θεῖτον εἷτον δοῖτον
3 σταίτην θείτην εἵτην δοίτην
Plural
1 σταῖμεν θεῖμεν εἷμεν δοῖμεν
2 σταῖτε θεῖτε εἷτε δοῖτε
3 σταῖεν, σταίησαν θεῖεν εἷεν δοῖεν

GH454. Imperativ

Prezent
Singular
2 ἵστη (-α) τίθει (= -εε) ἵει (= ἵεε) δίδου (δίδωθι)
3 ἱστάτω τιθέτω ἱέτω διδότω
Dual
2 ἵστατον τίθετον ἵετον δίδοτον
3 ἱστάτων τιθέτων ἱέτων διδότων
Plural
2 ἵστατε τίθετε ἵετε δίδοτε
3 ἱστάντων τιθέντων ἱέντων διδόντων
Aorist II
Singular
2 στῆθι θές ἕς δός
3 στήτω θέτω ἕτω δότω
Dual
2 στῆτον θέτον ἕτον δότον
3 στήτων θέτων ἕτων δότων
Plural
2 στῆτε θέτε ἕτε δότε
3 στάντων θέντων ἕντων δόντων

GH455. Infinitiv

Prezent
ἱστάμεν(αι) τιθέμεν(αι) ἱέμεν(αι) διδόμεν(αι)
Aorist II
στῆναι (στήμεναι) θεῖναι (θέμεν[αι]) εἷναι (ἕμεν[αι]) δοῦναι (δόμεν[αι])

GH456. Participiu

Prezent
ἱστς, ἱστᾶσα, ἱστάν τιθείς, εῖσα, έν ἱείς, εῖσα, έν διδούς, οῦσα, όν
Aorist II
στς, στᾶσα, στάν θεῖς, θεῖσα, θέν εἷς, εἷσα, ἕν δούς, δοῦσα, δόν

Diateza medie

GH457. Indicativ

Prezent
Singular
1 ἵσταμαι τίθεμαι ἵημαι δίδομαι
2 ἵστασαι τίθεσαι ἵεσαι δίδοσαι
3 ἵσταται τίθεται ἵεται δίδοται
Dual
2 ἵστασθον τίθεσθον ἵεσθον δίδοσθον
3 ἵστασθον τίθεσθον ἵεσθον δίδοσθον
Plural
1 ἱστάμε(σ)θα τιθέμε(σ)θα ἱέμε(σ)θα διδόμε(σ)θα
2 ἵστασθε τίθεσθε ἵεσθε δίδοσθε
3 ἵστανται τίθενται ἵενται δίδονται
Imperfect
Singular
1 ἱστάμην ἐτιθέμην έμην ἐδιδόμην
2 ἵστασο ἐτίθεσο εσο ἐδίδοσο
3 ἵστατο ἐτίθετο ετο ἐδίδοτο
Dual
2 ἵστασθον ἐτίθεσθον εσθον ἐδίδοσθον
3 ἱστάσθην ἐτιθέσθην έσθην ἐδιδόσθην
Plural
1 ἱστάμε(σ)θα ἐτιθέμε(σ)θα έμε(σ)θα ἐδιδόμε(σ)θα
2 ἵστασθε ἐτίθεσθε εσθε ἐδίδοσθε
3 ἵσταντο ἐτίθεντο εντο ἐδίδοντο
Viitor
Singular
1 στήσομαι θήσομαι ἥσομαι δώσομαι
2 στήσεαι θήσεαι ἥσεαι δώσεαι
3 στήσεται θήσεται ἥσεται δώσεται
Dual
2 στήσεσθον θήσεσθον ἥσεσθον δώσεσθον
3 στήσεσθον θήσεσθον ἥσεσθον δώσεσθον
Plural
1 στησόμε(σ)θα θησόμε(σ)θα ἡσόμε(σ)θα δωσόμε(σ)θα
2 στήσεσθε θήσεσθε ἥσεσθε δώσεσθε
3 στήσονται θήσονται ἥσονται δώσονται
Aorist I
Singular
1 ἐστησάμην - - -
2 ἐστήσαο - - -
3 ἐσστήσατο ἐθήκατο - -
Dual
2 ἐστήσασθον - - -
3 ἐστησάσθην - - -
Plural
1 ἐστησάμε(σ)θα - - -
2 ἐστήσασθε - - -
3 ἐστήσαντο - - -
Aorist II
Singular
1 - ἐθέμην εἵμην ἐδόμην
2 - ἔθεο εἷο ἐδόεο (ου)
3 - ἔθετο εἷτο ἔδοτο
Dual
2 - ἔθεσθον εἷσθον ἔδοσθον
3 - ἐθέσθην εἵσθην ἐδόσθην
Plural
1 - ἐθέμε(σ)θα εἵμε(σ)θα ἐδόμε(σ)θα
2 - ἔθεσθε εἷσθε ἔδοσθε
3 - ἔθεντο εἷντο ἔδοντο

GH458. Conjunctiv

Prezent
Singular
1 ἱστῶμαι τιθῶμαι ἱῶμαι διδῶμαι
2 ἱστήαι τιθῆαι ἱῆαι διδῶαι
3 ἱστῆται τιθῆται ἱῆται διδῶται
Dual
2 ἱστῆσθον τιθῆσθον ἱῆσθον διδῶσθον
3 ἱστῆσθον τιθῆσθον ἱῆσθον διδῶσθον
Plural
1 ἱστώμε(σ)θα τιθώμε(σ)θα ἱώμε(σ)θα διδώμε(σ)θα
2 ἱστῆσθε τιθῆσθε ἱῆσθε διδῶσθε
3 ἱστῶνται τιθῶνται ἱῶνται διδῶνται
Aorist II
Singular
1 - θῶμαι ὧμαι δῶμαι
2 - θῆαι ἧαι δῶαι
3 - θῆται ἧται δῶται
Dual
2 - θῆσθον ἧσθον δῶσθον
3 - θῆσθον ἧσθον δῶσθον
Plural
1 - θώμε(σ)θα ὥμε(σ)θα δώμε(σ)θα
2 - θῆσθε ἧσθε δῶσθε
3 - θῶνται ὧνται δῶνται

GH459. Optativ

Prezent
Singular
1 ἱσταίμην τιθείμην ἱείμην διδοίμην
2 ἱσταῖο τιθεῖο ἱεῖο διδοῖο
3 ἱσταῖτο τιθεῖτο ἱεῖτο διδοῖτο
Dual
2 ἱσταῖσθον τιθεῖσον ἱεῖσθον διδοῖσθον
3 ἰσταίσθην τιθείσθην ἱείσθην διδοίσθην
Plural
1 ἱσταίμε(σ)θα τιθείμε(σ)θα ἱείμε(σ)θα διδοίμε(σ)θα
2 ἱσταῖσθε τιθεῖσθε ἱθεῖσθε διδοῖσθε
3 ἱσταίατο τιθείατο ἱείατο διδοίατο
Aorist II
Singular
1 - θείμην εἵμην δοίμην
2 - θεῖο εἷο δοῖο
3 - θεῖτο εἷτο δοῖτο
Dual
2 - θεῖσθον εἷσθον δοῖσθον
3 - θείσθην εἵσθην δοίσθην
Plural
1 - θείμε(σ)θα εἵμε(σ)θα δοίμε(σ)θα
2 - θεῖσθε εἷσθε δοῖσθε
3 - θείατο εἵατο δοίατο

GH460. Imperativ

Prezent
Singular
2 ἵστασο τίθεσο ἵεσο δίδοσο
3 ἱστάσθω τιθέσθω ἱέσθω διδόσθω
Dual
2 ἵστασθον τίθεσθον ἵεσθον δίδοσθον
3 ἱστάσθων τιθέσθων ἱέσθων διδόσθων
Plural
2 ἵστασθε τίθεσθε ἵεσθε δίδοσθε
3 ἱστάσθων τιθέσθων ἱέσθων διδόσθων
Aorist II
Singular
2 - θέο (θεῦ) ἕο δόο (δοῦ)
3 - θέσθω ἕσθω δόσθω
Dual
2 - θέσθον ἕσθον δόσθον
3 - θέσθων ἕσθων δόσθων
Plural
2 - θέσθε ἕσθε δόσθε
3 - θέσθων ἕσθων δόσθων

GH461. Infinitiv

Prezent
ἵστασθαι τίθεσθαι ἵεσθαι δίδοσθαι
Aorist II
- θέσθαι ἕσθαι δόσθαι

GH462. Participiu

Prezent
ἱστάμενος, η, ον τιθήμενος, η, ον ἱέμενος, η, ον διδόμενος, η, ον
Aorist II
- θέμενος, η, ον ἕμενος, η, ον δόμενος, η, ον

GH463. Pentru sistemul perfect II al lui ἵστημι, vezi GH424.

Verbe neregulate în -μι

GH464. εἰμί (ἐσ-), sunt

Indicativ Indicativ Conjunctiv Optativ Imperativ
Prezent Imperfect Prezent Prezent Prezent
Singular
1 εἰμί ἦα (ἔα, ἔον) ἔω εἴην
2 ἐσσί (εἶς) ἦσθα (ἔησθα) ἔῃς(θα) εἴης (ἔοις) ἴσθι*
3 ἐστί ἦεν (ἤην, ἔην, ἦν) ἔῃ(σι) (ἦσι) εἴη (ἔοι) ἔστω
Dual
2 ἐστόν ἦστον ἔητον εἶτον ἐστόν
3 ἐστόν ἤστην ἔητον εἴτην ἔστων
Plural
1 εἰμέν ἦμεν ἔωμεν εἶμεν
2 ἐστέ ἦτε ἔητε εἶτε ἔστε
3 εἰσί (ἔασι) ἦσαν (ἔσαν) ἔωσι (ὦσι) εἶεν ἔστων
Viitor
ἔσ(σ)ομαι, ἔσεαι etc.
Imperativ mediu
ἔσσο
Infinitiv
εἶναι, ἔμ(μ)εν(αι)
Participiu
ἐών, ἐοῦσα, ἐόν

GH465. εἶμι (εἰ-, ἰ-), vin, merg

Indicativ Indicativ Conjunctiv Optativ Imperativ
Prezent Imperfect Prezent Prezent Prezent
Singular
1 εἶμι ἤια (ἤιον) ἴω(μι) ἴοιμι
2 εἶς(θα) ἤεις(θα) ἴῃς(θα) ἴοις ἴθι
3 εἶσι ᾔει (ἤιε, ἦε, ἴε) ἴῃ(σι) ἴοι (ἰείη) ἴτω
Dual
2 ἴτον ἴτον ἴητον ἴοιτον ἴτον
3 ἴτον ἴτην ἴητον ἰοίτην ἴτων
Plural
1 ἴμεν ᾔομεν ἴωμεν ἴοιμεν
2 ἴτε ᾖτε ἴητε ἴοιτε ἴτε
3 ασι ἤισαν (ᾖσαν, ἤιον, ἴσαν) ἴωσι ἴοιεν ἰόντων
Viitor
εἴσομαι
Infinitiv
ἰέναι, ἴμεν(αι)
Participiu
ἰών, οῦσα, όν

GH466. *εἴδω (εἴδομαι) (ϝειδ-, ϝοιδ-, ϝιδ-), εἰδήσω, οἶδα, știu


Activ
Indicativ Conjunctiv Optativ Imperativ
Perfect II Mai mult ca perfect II Perfect II Perfect II Perfect II
Singular
1 οἶδα ᾔδεα εἰδῶ (εἰδέω, ἰδέω) εἰδείην
2 οἶσθα (οἶδας) ᾔδης(θα) (ᾐείδεις) εἰδῇς(θα) εἰδείης ἴσθι
3 οἶδε ᾔδη (ᾔδεε, ἠείδει) εἰδῇ(σι) εἰδείη ἴστω
Dual
2 ἴστον ἴστον εἴδετον εἰδεῖτον ἴστον
3 ἴστον ἴστην εἴδετον εἰδέτην ἴστων
Plural
1 ἴδμεν ἴσμεν εἴδομεν (*51) εἰδεῖμεν (εἰδείημεν)
2 ἴστε ἴστε εἴδετε (*51) εἰδεῖτε (εἰδείητε) ἴστε
3 ἴσ(σ)ασι ἴσαν εἰδῶσι εἰδεῖεν (εἰδείησαν) ἴστων

(*51) Singurele exemple homerice pentru conjuctiv persoanele I și a II-a plural au vocala modală scurtă (-ομεν, -ετε, GH300).

Viitor
εἰδήσω (εἴσομαι)
Infinitiv
ἴδμεν(αι)
Participiu
εἰδώς, υῖα (ἰδυῖα), ός

GH467. φημί (φη-, φα-), zic, vorbesc

Activ



Indicativ Indicativ Conjunctiv Optativ Imperativ
Prezent Imperfect (Aorist II) Prezent Prezent Prezent
Singular
1 φημί ἔφην φῶ(μι) φαίην
2 φής, φῇςθα ἔφης(θα) φῇς(θα) φαίης φαθί (φάθι)
3 φησί ἔφη φῇ(σι) φαίη φάτω
Dual
2 φατόν ἔφατον φῆτον φάτον
3 φατόν ἐφάτην φῆτον φάτων
Plural
1 φαμέν ἔφαμεν φῶμεν φαίημεν (φαῖμεν)
2 φατέ ἔφατε φῆτε φαίητε φάτε
3 φασί ἔφασαν (ἔφαν) φῶσι φαίησαν (φαῖεν) φάντων
Infinitiv
φάναι, φάμεν(αι)
Participiu
φς, φᾶσα, φάν

Observație: Imperativul și infinitivul activ nu apar la Homer; el folosește formele medii, φάο, φᾶσθαι etc.

GH468. κεῖμαι, zac, mă odihnesc

Indicativ Indicativ Imperativ
Prezent Imperfect Prezent
Singular
1 κεῖμαι ἐκείμην
2 κεῖσαι ἔκεισο κεῖσο
3 κεῖται ἔκειτο κείσθω
Dual
2 κεῖσθον ἔκεισθον κεῖσθον
3 κεῖσθον ἐκείσθην κείσθων
Plural
1 κείμε(σ)θα ἐκείμε(σ)θα
2 κεῖσθε ἔκεισθε κεῖσθε
3 κείαται (κέονται, κέαται) ἔκειντο (ἐκείατο, ἐκέατο) κείσθων
Viitor
κείσομαι
Infinitiv
κεῖσθαι
Participiu
κείμενος, η, ον

GH469. ἧμαι (ἡσ-), șed



Indicativ Indicativ Imperativ
Prezent Imperfect Prezent
Singular
1 ἧμαι ἥμην
2 ἧσαι ἧσο ἧσο
3 ἧσται ἧστο ἥσθω
Dual
2 ἧσθον ἧσθον ἧσθον
3 ἧσθον ἥσθην ἥσθων
Plural
1 ἥμε(σ)θα ἥμε(σ)θα
2 ἧσθε ἧσθε ἧσθε
3 ἥνται (ἥαται, ἕαται) ἧντο (ἥατο, ἕατο) ἥσθων
Infinitiv
ἧσθαι
Participiu
ἥμενος, η, ον