GREACA HOMERICĂ / Gramatică / Sintaxă / Referințe
GH464. εἰμί (ἐσ-), sunt
| Indicativ | Indicativ | Conjunctiv | Optativ | Imperativ | |
| Prezent | Imperfect | Prezent | Prezent | Prezent | |
| Singular | |||||
| 1 | εἰμί | ἦα (ἔα, ἔον) | ἔω | εἴην | |
| 2 | ἐσσί (εἶς) | ἦσθα (ἔησθα) | ἔῃς(θα) | εἴης (ἔοις) | ἴσθι* |
| 3 | ἐστί | ἦεν (ἤην, ἔην, ἦν) | ἔῃ(σι) (ἦσι) | εἴη (ἔοι) | ἔστω |
| Dual | |||||
| 2 | ἐστόν | ἦστον | ἔητον | εἶτον | ἐστόν |
| 3 | ἐστόν | ἤστην | ἔητον | εἴτην | ἔστων |
| Plural | |||||
| 1 | εἰμέν | ἦμεν | ἔωμεν | εἶμεν | |
| 2 | ἐστέ | ἦτε | ἔητε | εἶτε | ἔστε |
| 3 | εἰσί (ἔασι) | ἦσαν (ἔσαν) | ἔωσι (ὦσι) | εἶεν | ἔστων |
| Viitor | |||||
| ἔσ(σ)ομαι, ἔσεαι etc. | |||||
| Imperativ mediu | |||||
| ἔσσο | |||||
| Infinitiv | |||||
| εἶναι, ἔμ(μ)εν(αι) | |||||
| Participiu | |||||
| ἐών, ἐοῦσα, ἐόν | |||||
...
GH467. φημί (φη-, φα-), zic, vorbesc
Activ
| Indicativ | Indicativ | Conjunctiv | Optativ | Imperativ | |
| Prezent | Imperfect (Aorist II) | Prezent | Prezent | Prezent | |
| Singular | |||||
| 1 | φημί | ἔφην | φῶ(μι) | φαίην | |
| 2 | φής, φῇςθα | ἔφης(θα) | φῇς(θα) | φαίης | φαθί (φάθι) |
| 3 | φησί | ἔφη | φῇ(σι) | φαίη | φάτω |
| Dual | |||||
| 2 | φατόν | ἔφατον | φῆτον | φάτον | |
| 3 | φατόν | ἐφάτην | φῆτον | φάτων | |
| Plural | |||||
| 1 | φαμέν | ἔφαμεν | φῶμεν | φαίημεν (φαῖμεν) | |
| 2 | φατέ | ἔφατε | φῆτε | φαίητε | φάτε |
| 3 | φασί | ἔφασαν (ἔφαν) | φῶσι | φαίησαν (φαῖεν) | φάντων |
| Infinitiv | |||||
| φάναι, φάμεν(αι) | |||||
| Participiu | |||||
| φάς, φᾶσα, φάν | |||||
Observație: Imperativul și infinitivul activ nu apar la Homer; el folosește formele medii, φάο, φᾶσθαι etc.
...
GH054. Encliticele sunt:
1) Pronumele personale μεῦ, μοί, μέ, σεῦ (σέο), σοί (τοί), σέ, ἕο (εὖ), ἕθεν, οἷ, ἕ, σφί(σι), σφίν, σφέ, σφάς (σφᾶς), σφέα(ς), σφωΐν, σφωέ, σφέων, μίν.
2) Pronumele indefinit τὶς, τὶ cineva, oricine, ceva, orice, în toate formele sale (dar nu ἄσσα = τινὰ).
3) Adverbele indefinite πού (πόθι), πῄ, ποί, ποθέν, ποτέ, πώ, πώς.
Observație: Când sunt folosite ca interogative, pronumele τίς, τί, cine? care?, ce? și adverbele ποῦ (πόθι), πῇ, ποῖ, πόθεν, πῶ, πῶς au accentele care sunt indicate aici, pe care nu le pierd niciodată.
4) Prezentul indicativ al lui εἰμί, sunt, și al lui φημί, spun (cu excepția lui ἔασι, persoana a III-a plural a lui εἰμί, și uneori persoana a II-a singular φῄς a lui φημί).
5) Particulele γέ, τέ, τοί, πέρ, νύ(ν), κέ(ν), θήν, ῥά.
6) Sufixul pronominal -δε, sufixul local ('prepoziție') -δε, și sufixul adverbial -θε (ca de exemplu, εἴθε, αἴθε).
GH055. Un enclitic nu-și pierde accentul în următoarele cazuri:
1) Când este format din două silabe și vine după un cuvânt care are accent ascuțit pe penultima.
2) Când vocala precedentă este elidată (GH075).
3) Când nu există un cuvânt care să-l preceadă.
4) Când este emfatic.
GH056. ἐστί(ν) se scrie cu accent pe prima silabă (ἔστι) când:
1) Se află la începutul unei propoziții sau a unui vers poetic;
2) Denotă posibilitate sau existență;
3) Este precedat de οὐκ, εἰ, καί, ὡς, μή, ἄλλ' sau τοῦτ'.