GH451. Conjunctivul aorist II al verbelor în -μι (GH449 și urm.) pare să fi avut o formă dublă de flexiune:
1) Cu o vocală tematică (GH296) scurtă, ca de exemplu θήω, θήεις, θήει, θήετον, θηέτην, θήομεν, θήετε, θήουσι (τίθημι, pun, așez).
2) Cu o vocală tematică (GH296) lungă, ca de exemplu θήω, θήῃς, θήῃ, θήητον, θήητον, θήωμεν, θήητε, θήωσι.
Vocala temei este apoi scurtată (GH072), producând:
3) θέω, θέῃς, θέῃ, θέητον, θέητον, θέωμεν, θέητε, θέωσι.
Această formă suferă apoi contragerea (GH084-085), dând:
4) θῶ, θῇς, θῇ, θῆτον, θῆτον, θῶμεν, θῆτε, θῶσι.
GH452. Conjunctivul aoristului II atematic (GH297; 365, 2) și conjunctivul pasiv al aoristului I și II se formează în mod asemănător. Avem astfel λυθῶ, λυθῇς, λυθῇ etc., contrase din λυθέω, λυθέῃς, λυθέῃ etc.; τραφῶ, τραφῇς, τραφῇ, contrase din τραφέω, τραφέῃς, τραφέῃ etc.