GH100. ι consonantic. Multe cuvinte grecești aveau mai demult un ι consonantic (semivocalic), pronunțat ca al doilea i în ghinion și scris cu o căciuliță dedesubt 
(*7) . Pierderea sa atunci când vine după vocala finală a rădăcinii unui cuvânt a produs următoarele modificări în scriere:
| λι | = | λλ | |
| κι, χι | = | σσ | |
| τι, θι | = | σσ | (uneori σ) |
| δι | = | ζ | între vocale |
| γι | = | ζ | după o vocală |
| γι | = | δ | după o consoană |
| ανι, αρι, ορι | = | αιν, αιρ, οιρ | |
| ενι, ερι, ινι, ιρι, υνι, υρι | = | ειν, ειρ, ιν, ιρ, υν, υρ |
(*7) Vom aplica și în acest caz o convenție diferită de cea obișnuită (vezi și GH005 (*4), GH097 (*6)). În locul căciuliței scrise dedesubtul lui iota, vom folosi această culoare pentru a marca un iota consonantic (ι).