GH053. Enclitice. Un enclitic este un cuvânt care de obicei își pierde propriul accent și este pronunțat ca și când ar face parte din cuvântul precedent, ca de exemplu οἰωνοῖσί τε, iar în ce privește păsările, unde τε (τέ) și-a pierdut accentul și a fost anexat ultimei silabe a cuvântului precedent.
GH054. Encliticele sunt:
1) Pronumele personale μεῦ, μοί, μέ, σεῦ (σέο), σοί (τοί), σέ, ἕο (εὗ), ἕθεν, οἷ, ἕ, σφί(σι), σφίν, σφέ, σφάς (σφᾶς), σφέα(ς), σφωΐν, σφωέ, σφέων, μίν.
2) Pronumele indefinit τὶς, τὶ cineva, oricine, ceva, orice, în toate formele sale (dar nu ἄσσα = τινὰ).
3) Adverbele indefinite πού (πόθι), πῄ, ποί, ποθέν, ποτέ, πώ, πώς.
Observație: Când sunt folosite ca interogative, pronumele τίς, τί, cine? care?, ce? și adverbele ποῦ (πόθι), πῇ, ποῖ, πόθεν, πῶ, πῶς au accentele care sunt indicate aici, pe care nu le pierd niciodată.
4) Prezentul indicativ al lui εἰμί, sunt, și al lui φημί, spun (cu excepția lui ἔασι, persoana a III-a plural a lui εἰμί, și uneori persoana a II-a singular φῄς a lui φημί).
5) Particulele γέ, τέ, τοί, πέρ, νύ(ν), κέ(ν), θήν, ῥά.
6) Sufixul pronominal -δε, sufixul local ('prepoziție') -δε, și sufixul adverbial -θε (ca de exemplu, εἴθε, αἴθε).