GH297. Verbele atematice nu au această vocală de legătură, terminațiile personale fiind adăugate direct rădăcinii verbului.
...
GH365. Aoristul II se formează în diferite feluri:
1) O metodă comună este aceea de a avea terminație secundară (GH316), urmată de vocala tematică ο/ε, fiind astfel conjugat ca imperfectul, ca de exemplu ἔχω, ἕξω, ἔσχον, a avea, unde aoristul II ἔσχον se conjugă ca și ἔλυον, imperfectul lui λύω, a dezlega.
2) Multe au terminație secundară atașată direct temei temporale, fiind conjugate ca aoristul pasiv, dar fără θ al temei pasive. Astfel avem ἔβην (βαίνω), ἔδυν (δύω), ἔγνων (γιγνώσκω) etc. Acestea sunt desigur atematice (GH297).
3) Altele se termină în -α și sunt conjugate cu aceleași terminații ca aoristul I (obișnuit), dar fără σ, precum εἴπα, ἔκηα.
4) Multe sunt reduplicate (GH367), precum ἤγαγον [ἄγω], κεχαρόμην [χαίρω].
Observație: Tema aoristului II diferă de obicei de cea a prezentului, stând în mod normal în relație de apofonie (GH093-095) cu aceasta, ca de exemplu, βαίνω - ἔβην, λείπω - ἔλιπον.