GH097. Consoane sonore. Într-un stadiu timpuriu al limbii, lichidele (λ, ρ) și nazalele μ, ν erau adesea vocalice (sonore); erau adică folosite, în anumite combinații, ca vocale. În această ipostază ele sunt în mod obișnuit scrise cu un mic cerc dedesubt (
) (*6) , pentru a le distinge de consoanantele λ, ρ, μ, ν.
(*6) Precum în cazul vocalelor lungi (GH005*4), vom folosi și aici o altă convenție, diferită de convenția obișnuită, folosind această culoare pentru a marca varianta vocalică a acestor consoane. Astfel: λ reprezintă varianta vocalică a lui λ; la fel vom proceda și pentru ρ, μ și ν.
GH098. În limba greacă, așa cum se cunoaște ea, s-au manifestat următoarele fenomene:
1) λ vocalic (λ) devine consonantic (λ), și apare o vocală întăritoare fie înainte fie după; de exemplu, ἔσταλμαι, sunt trimis, din forma mai veche ἐστλμαι; πίμπλαντο, erau împliniți, din forma mai veche πι(μ)πλντο; πολύς, mult, din forma mai veche πλυς.
2) În mod asemănător, ρ vocalic (ρ) devine consonantic (ρ), și apare o vocală întăritoare fie înainte fie după el; de exemplu, καρδίη, κραδίη (= καρδία, κραδία, GH121), inimă, din forma mai veche κρδια; καρτερός, κρατερός, puternic, aspru, din forma mai veche κρτερος.
3) μ vocalic (μ) devine α scurt, ca de exemplu δέκα, zece, din forma mai veche δεκμ; ἔλυσα, am dezlegat, din forma mai veche ἐλυσμ.
4) ν vocalic (ν) de asemenea devine α scurt, precum terminația -α a acuzativului singular și terminația -ας a acuzativului plural, masculin și feminin, a declinării a III-a, din formele mai vechi -ν și -νς. De comparat πόδα (ac. sg.), picior, cu latinescul pedem, care vine din din forma mai veche ποδν (pedm); asta se mai întâmplă în mod obișnuit și în alte cazuri, precum εἰρύαται, ei protejează, din εἰρυνται; βαθύς, adânc, ἔπαθον, (eu) am suferit din formele mai vechi βνθυς, ἐπνθον.
Observație: Uneori nazalele vocalice μ, ν (μ, ν) devin consonante (μ, ν), cu sau fără intervenția unei vocale întăritoare, ca de exemplu βένθος, 'adâncime', πένθος, 'jale', din formele mai vechi βνθος, πνθος.