GH100. ι consonantic. Multe cuvinte grecești aveau mai demult un ι consonantic (semivocalic), pronunțat ca al doilea i în ghinion și scris cu o căciuliță dedesubt 
(*7) . Pierderea sa atunci când vine după vocala finală a rădăcinii unui cuvânt a produs următoarele modificări în scriere:
| λι | = | λλ | |
| κι, χι | = | σσ | |
| τι, θι | = | σσ | (uneori σ) |
| δι | = | ζ | între vocale |
| γι | = | ζ | după o vocală |
| γι | = | δ | după o consoană |
| ανι, αρι, ορι | = | αιν, αιρ, οιρ | |
| ενι, ερι, ινι, ιρι, υνι, υρι | = | ειν, ειρ, ιν, ιρ, υν, υρ |
(*7) Vom aplica și în acest caz o convenție diferită de cea obișnuită (vezi și GH005 (*4), GH097 (*6)). În locul căciuliței scrise dedesubtul lui iota, vom folosi această culoare pentru a marca un iota consonantic (ι).
...
GH102. υ consonantic. ϝ (digamma) a fost pur și simplu un υ consonantic (semivocalic), cele două schimbându-se, în limba greacă, una în cealaltă, după cum se poate observa din declinarea unor forme precum βασιλεύς (*βασιληυς), rege, νηύς, corabie și βοῦς (*βωυς), bou, vacă, ale căror forme de genitiv sunt βασιλῆος, νηός, βοός (din formele mai vechi βασιληϝς, νηϝος, βωϝος) (GH072). υ final al rădăcinii (GH130) acestor cuvinte a devenit deci mai întâi ϝ și apoi a fost pierdut.
| λι | = | λλ | |
| κι, χι | = | σσ | |
| τι, θι | = | σσ | (uneori σ) |
| δι | = | ζ | între vocale |
| γι | = | ζ | după o vocală |
| γι | = | δ | după o consoană |
| ανι, αρι, ορι | = | αιν, αιρ, οιρ | |
| ενι, ερι, ινι, ιρι, υνι, υρι | = | ειν, ειρ, ιν, ιρ, υν, υρ |
(*7) Vom aplica și în acest caz o convenție diferită de cea obișnuită (vezi și GH005*4, GH097*6). În locul căciuliței scrise dedesubtul lui iota, vom folosi această culoare pentru a marca un iota consonantic (ι).