Vasile Stancu

GREACA HOMERICĂ pentru începători


Lecția 56

Iliada, 315-333

LH5601. Vocabular

αἴδο-μαι (= αἰδέ-ομαι) am respect și teamă de cele sfinte, mă smeresc, sunt cucernic
ἀτρύγετος, ον fără rod, neroditor
ἐλίσσω (ϝελικ-), ἐλίξω*, εἴλιξα, εἴλιγμαι, εἰλίχθην (ει = εε, GH084-085) dau ocol, înconjor, mă rotesc, mă încolăcesc, mă învârtesc, trebăluiesc
ἐπ-απειλέ-ω, ἐπαπειλήσω, ἐπηπείλησα ameninț
ἔρδω (de la ϝερζω: ϝεργ-, ϝοργ-), ἔρξω, ἔρξα, ἔοργα fac, făptuiesc, săvârșesc
εὑρίσκω (εὑρ-, εὑρε-), εὑρήσω*, εὗρον, εὕρηκα**, εὕρημαι*, εὑρέθην* dau peste, întâlnesc, descopăr, găsesc
Εὐρυ-βάτης, αο, ὁ Evribate
θεράπων, οντος, ὁ slujitor devotat, însoțitor, ajutor, tovarăș de luptă
ἵκ-ω, ἷξον vin, ajung
καπνός, οῦ, ὁ fum, abur, ceață
κῆρυξ, υκος, ὁ vestitor
ὀτρηρός, ή, όν iute, activ, plin de voință
πέν-ομαι lucrez, sunt ocupat, muncesc, fac
προσ-φωνέ-ω, προσφωνήσω*, προσεφώνησα strig (mă adresez cu glas puternic) către cineva, chem pe nume; salut
ιγίων mai rău, mai grozav
Ταλθύ-βιος, ου, ὁ Taltibiu
τεληέσσεις, εσσα, εν complet, perfect, terminat, fără defect
ταρβέ-ω, ταρβήσω*, ἐτάρβησα mă tem, sunt îngrozit

Cuvinte românești derivate: evrica, terapeutic, psihoterapie

LH.5602 Citiți și traduceți.

Iliada, 315-333

ἔρδον δ' Ἀπόλλωνι τεληέσσας ἑκατόμβας315
ταύρων ἠδ' αἰγῶν παρὰ θῖν' ἁλὸς ἀτρυγέτοιο·
κνίση δ' οὐρανὸν ἷκεν ἑλισσομένη περὶ καπνῷ.
ὧς οἳ μὲν τὰ πένοντο κατὰ στρατόν· οὐδ' Ἀγαμέμνων
λῆγ' ἔριδος τὴν πρῶτον ἐπηπείλησ' Ἀχιλῆι,
ἀλλ' ὅ γε Ταλθύβιόν τε καὶ Εὐρυβάτην προσέειπεν,320
τώ οἱ ἔσαν κήρυκε καὶ ὀτρηρὼ θεράποντε·
ἔρχεσθον κλισίην Πηληιάδεω Ἀχιλῆος·
χειρὸς ἑλόντ' ἀγέμεν Βρισηίδα καλλιπάρῃον·
εἰ δέ κε μὴ δώῃσιν, ἐγὼ δέ κεν αὐτὸς ἕλωμαι
ἐλθὼν σὺν πλεόνεσσι· τό οἱ καὶ ῥίγιον ἔσται.325
ὧς εἰπὼν προΐει, κρατερὸν δ' ἐπὶ μῦθον ἔτελλεν.
τὼ δ' ἀέκοντε βάτην παρὰ θῖν' ἁλὸς ἀτρυγέτοιο,
Μυρμιδόνων δ' ἐπί τε κλισίας καὶ νῆας ἱκέσθην.
τὸν δ' εὗρον παρά τε κλισίῃ καὶ νηὶ μελαίνῃ
ἥμενον· οὐδ' ἄρα τώ γε ἰδὼν γήθησεν Ἀχιλλεύς.330
τὼ μὲν ταρβήσαντε καὶ αἰδομένω βασιλῆα
στήτην, οὐδέ τί μιν προσεφώνεον οὐδ' ἐρέοντο·
αὐτὰρ ὁ ἔγνω ᾗσιν ἐνὶ φρεσὶ φώνησέν τε·

LH5603

317. περὶ καπνῷ: învăluind fumul. Pentru ca zeii să se bucure de mireasmă, aceasta trebuia să se ridice la cer împreună cu fumul. Vezi comentariile la versurile 42 (LH2205), 65 (LH2705), 471 (LH6703).

318. τά: GH512.

319. ἔριδος GH487. În mijlocul tuturor pregătirilor și al diferitelor sale preocupări, Agamemnon nu uită resentimentele sale față de Ahile și amenințările pe care acesta le rostise.

321. οἱ: GH499.

322. ἔρχεσθον: imperativ.
- κλισίην: GH519.

323. χειρός: GH483.
- ἀγέμεν: GH607, 11.

324. ἐγώ, αὐτός: observați cum Agamemnon, încă plin de resentimentul că autoritatea sa fusese pusă la îndoială, îngrămădește cuvinte pentru a sublinia puterea sa supremă, pe care nimănui nu-i va permite s-o contrazică.

326-327. Observați cum aceste două versuri sunt un ecou fidel al versurilor 25 și urm., în special vs. 34, unde Agamemnon îl respinge pe preot cu atâta asprime, spre nenorocirea grecilor. Tot așa aici, firea vulcanică a regelui mai pregătește și alte necazuri pentru cei care-l urmează. Corăbiile grecilor au fost trase în linie de-a lungul țărmului. Cele ale lui Odiseu în mijloc, iar la cele două capete, pozițiile cele mai periculoase, erau ale lui Ahile și Aias, cei mai redutabili luptători ai întregii oștiri, căci ei erau de încredere în ce privește curajul și puterea brațelor. Adunarea era în apropierea centrului liniei, în dreptul corăbiilor lui Odiseu.

329. τόν: nu-i nevoie să se menționeze numele său, căci el este acum în mintea tuturor; este mai potrivit să se spună "pe el l-au aflat".

329-330. Ahile pare că rumega în mintea sa nedreptățile care-i fuseseră făcute și urzea deja planuri de răzbunare.

330. (ultima parte): litote. Avem aici un ușor efect comic, să spui că Ahile n-a simțit deloc bucurie să-i vadă pe crainici.

331. Observați diferența de timp între cele două participii: primul denotă confuzia în care aceștia sunt aruncați (GH581) la vederea lui Ahile; celălalt indică sentimentul lor obișnuit de reverență față de el.
- βασιλῆα (Ἀχιλλῆα): fără nicio vină a lor, crainicii se află într-o situație foarte delicată, nedorind să-i ofenseze nici pe Agamemnon și nici pe Ahile.

333. , din nou, fără numele lui Ahile, este mai poetic decât dacă numele ar fi fost exprimat. Ahile arată tact și sentimente umane frumoase față de crainici în stânjeneala lor.

Lecția 57 Lecția 55