Iliada, 471-479
| νώμησαν δ' ἄρα πᾶσιν ἐπαρξάμενοι δεπάεσσιν, | |
| οἱ δὲ πανημέριοι μολπῇ θεὸν ἱλάσκοντο, | |
| καλὸν ἀείδοντες παιήονα, κοῦροι Ἀχαιῶν, | |
| μέλποντες ἑκάεργον· ὁ δὲ φρένα τέρπετ' ἀκούων. | |
| ἦμος δ' ἠέλιος κατέδυ καὶ ἐπὶ κνέφας ἦλθεν, | 475 |
| δὴ τότε κοιμήσαντο παρὰ πρυμνήσια νηός. | |
| ἦμος δ' ἠριγένεια φάνη ῥοδοδάκτυλος Ἠώς, | |
| καὶ τότ' ἔπειτ' ἀνάγοντο μετὰ στρατὸν εὐρὺν Ἀχαιῶν· | |
| τοῖσιν δ' ἴκμενον οὖρον ἵει ἑκάεργος Ἀπόλλων. |
LH6703
471. πᾶσιν GH495.
- δεπάεσσιν GH505.
- ἐπαρξάμενοι se referă la începerea ceremoniei lor religioase, la care participa fiecare din cei prezenți prin vărsarea câtorva picături de vin din cupă, ca libație, înainte de a începe să se bea.
472. μολπῇ GH505: cu cântec. Cântarea era considerată un mijloc potrivit de exprimare pentru a face plăcere unei divinități.
473. παιήονα GH512 (παίω, lovesc, bat): inițial, un epitet al lui Apolon, "cel care lovește", "cel care bate", care vindecă prin atingerea sa magică. Apoi este cântecul care conține acest cuvânt ca refren.
474. μέλποντες ϝεκάϝεργον: lăudând prin cântare pe cel ce acționează de la depărtare. Zeul poate să audă cântecul, cu toate că se află departe de ei, în ținutul Etiopienilor (vs. 424, LH6203).
- φρένα GH514.
477. ῥοδοδάκτυλος: vechii greci observaseră undele lungi de lumină ale dimineții, iar în imaginația lor le-au asemuit degetelor trandafirii ale unei frumoase zeițe.