LH5701. Vocabular
| ἄγγελος, ου, ὁ | sol, trimis, mesager, vestitor |
| ἀπηνής, ές | neîndurător, dur, aspru, crud, nemilos |
| ἆσσον | mai apropiat (comp. de la ἄγχι) |
| διο-γενής, ές | născut din Zeus, urmaș al lui Zeus, divin |
| ἐξ-άγ-ω, ἐξάξω, ἐξήγαγον, ἐξῆχα**, εξῆγμαι*, ἐξήχθην* | mân afară, (con)duc afară |
| ἐπ-αίτιος, η, ον | vrednic de reproș, care poate sau merită să fie acuzat, vinovat |
| ἑταῖρος (ἕταρος, GH071), ου, ὁ | tovarăș (de arme, de drum ș.a.), camarad, însoțitor, soț, fârtat, prieten, ucenic, discipol |
| θνητός, ή, όν | care moare sau este supus morții, muritor, pieritor, omenesc |
| θύ-ω, ἔθυσα | mă năpustesc cu mânie, mă înfurii, mă dezlănțui |
| μάκαρ, αρος | binecuvântat, fericit, norocos |
| μάρτυρος, ου, ὁ | martor |
| νοέ-ω, νοήσω, ἐνόησα, νενόηκα*, νενόημαι*, ἐνοήθην* | înțeleg, pricep, plănuiesc, prevăd |
| ὀλοιός, ή, όν | blestemat, distrugător |
| ὀπίσσω | înapoi |
| Πάτροκλος, ου, ὁ | Patroclu |
| πρόσσω | înainte, în față |
| χρειώ (χρεώ, χρή) | nevoie, necesitate |
Cuvinte românești derivate: angelic, arhanghel, evanghelie; etiologie; martor, a mărturisi, martir
LH5702. Citiți și traduceți.
Iliada, 334-347
| χαίρετε, κήρυκες, Διὸς ἄγγελοι ἠδὲ καὶ ἀνδρῶν· | |
| ἆσσον ἴτ'· οὔ τί μοι ὔμμες ἐπαίτιοι, ἀλλ' Ἀγαμέμνων, | 335 |
| ὃ σφῶι προΐει Βρισηίδος εἵνεκα κούρης. | |
| ἀλλ' ἄγε διογενὲς Πατρόκλεις, ἔξαγε κούρην | |
| καί σφωιν δὸς ἄγειν. τὼ δ' αὐτὼ μάρτυροι ἔστων | |
| πρός τε θεῶν μακάρων πρός τε θνητῶν ἀνθρώπων | |
| καὶ πρὸς τοῦ βασιλῆος ἀπηνέος εἴ ποτε δὴ αὖτε | 340 |
| χρειὼ ἐμεῖο γένηται ἀεικέα λοιγὸν ἀμῦναι | |
| τοῖς ἄλλοις. ἦ γὰρ ὅ γ' ὀλοιῇσι φρεσὶ θύει, | |
| οὐδέ τι οἶδε νοῆσαι ἅμα πρόσσω καὶ ὀπίσσω, | |
| ὅππως οἱ παρὰ νηυσὶ σόοι μαχεοίατ' Ἀχαιοί. | |
| ὧς φάτο, Πάτροκλος δὲ φίλῳ ἐπεπείθεθ' ἑταίρῳ, | 345 |
| ἐκ δ' ἄγαγε κλισίης Βρισηίδα καλλιπάρῃον, | |
| δῶκε δ' ἄγειν. τὼ δ' αὖτις ἴτην παρὰ νῆας Ἀχαιῶν, |
LH5703
334. Διὸς ἄγγελοι: în antichitate, persoanele oficiale își obțineau autoritatea de sus și erau reprezentanți pământești ai puterii divine. De aceea ele trebuiau respectate și onorate întotdeauna.
334-336. Ahile, dându-și seama de stânjeneala și chiar teama crainicilor, se grăbește să-i liniștească și să le spună că n-au de ce să se teamă de el, căci nu le va face niciun rău.
337. Πατρόκλεις: voc., neregulat.
337 și urm. Ahile îi cere lui Patroclu să o conducă pe fată și s-o predea crainicilor, neavând inima să facă el însuși acest lucru.
- διογενές: născut din Zeus. Regii din antichitate erau de obicei zei și fii de zei.
338. ἔστων [εἰμί]: imperativ, GH464.
340. δὴ αὖτε, GH086, nu înseamnă "din nou" în sens de repetiție ci denotă o situație opusă celei prezente, ca în vs. 237. Ahile nu catadicsește să pronunțe numele lui Agamemnon. Mai jos (vs. 342) el se referă la Agamemnon din nou, folosind doar pronumele demonstrativ.
341. ἐμεῖο: GH479, 3.
342. τοῖς ἄλλοις: GH497, cu dispreț și emfază, probabil însoțit de un gest brusc.
343. Ahile începe să realizeze că nu doar răutatea îl duce pe Agamemnon la distrugere ci și o infatuare oarbă din partea acestuia.
344. οἱ GH497.
- μαχεοίατ'(ο): opt. III pl.
345. ἑταίρῳ: GH496.
346. καλλιπάρῃον: prin folosirea acestui adjectiv, poetul îi face pe ascultătorii săi să vizualizeze din nou frumusețea fetei, care scapă acum din mâna lui Ahile; încă un moment, și va pleca pentru totdeauna.
