Iliada, 38-42
| Κίλλάν τε ζαθέην, Τενέδοιό τε ἶφι ἀνάσσεις, | |
| Σμινθεῦ, εἴ ποτέ τοι χαρίεντ' ἐπὶ νηὸν ἔρεψα, | |
| ἢ εἰ δή ποτέ τοι κατὰ πίονα μηρί' ἔκηα | 40 |
| ταύρων ἠδ' αἰγῶν, τόδε μοι κρήηνον ἐέλδωρ· | |
| τίσειαν Δαναοὶ ἐμὰ δάκρυα σοῖσι βέλεσσιν. |
LH2205
38. Τενέδοιο GH485.
- ζαθέην: Chila este numită "preasfântă" deoarece acolo se afla un templu sau o zonă sacră pe care zeul îi plăcea să o viziteze.
- ἀνάσσεις: stăpân protector al artei.
- τε ϝῖθι ϝασάσσεις.
39. ἐπὶ ... ἔρεψα GH549. Rolul pe care bătrânului preot și l-a asumat în construirea templului fusese probabil acela de supraveghetor, în timp ce oameni obișnuiți au executat lucrarea.
- τοι [σύ]: dat. sg., ție.
- Σμινθεῦ: după cum la versul 37 preotul îl invocă pe zeu numindu-l ἀργυρότοξος, sugerând că acesta ar trebui să-și aducă arcul, are și aici în minte în mod evident un scop, numindu-l Sminteus, adică zeul șoarece. Pentru că vechii greci, probabil fără să cunoască baza științifică, erau conștienți de legătura dintre șoareci și diverse molime. (Vezi răspândirea ciumei bubonice prin intermediul șobolanilor). Astfel, Apolon putea aduce, asupra oricui ar fi dorit el, o molimă mortală cu ajutorul șoarecilor.
40. τοι [σύ]: dat. sg., ție
- κατὰ ... ἔκηα GH549
41. μοι [ἐγώ]: dat. sg., mie
- κρήηνον [κραιαίνω]: Imper. aor. act., II sg., împlinește!
42. τίσειαν [τίνω]: optativ. aor. act. III pl., să plătească!
- βέλεσσιν: GH505
- Δαναοί pare a fi folosit ca nume dat grecilor lui Homer fără vreo distncție în ce privește înțelesul față de Ἀχαιοί sau Ἀργεῖοι.
Povara rugăciunii preotului (versurile 37-42) este: "Te-am pus sub obligații importante; de aceea tu trebuie să-mi faci acest mic favor".
Pentru o jertfă de acest fel, preotul ardea pentru zeu părți alese ale animalului, ca să-i fie acestuia spre ospăț. Zeul primea jertfa prin fumul ce se ridica spre cer.
- μηρία (vs. 40) erau bucăți de pulpă, oasele cu măduvă și ceva carne. Măduva oaselor era considerată o delicatesă specială. Observați cât de detaliat enumeră preotul favorurile pe care le-a făcut zeului. "Am construit pentru tine un altar, pentru plăcerea ta, și ți-am dăruit bucățile de pulpă cele mai bune, împreună cu oasele și măduva, și jur că au avut pe ele și multă grăsime".
La versurile 39-42 observați efectul de ritm produs prin repetarea sunetului οι, ceea ce aduce cuvintele τοι, τοι, μοι, Δαναοί într-o poziție proeminentă. Preotul îi făcuse zeului atât de multe favoruri încât zeul trebuia să facă și el ceva pentru preot și să răzbune nedreptățile suferite de acesta, prin a-i ucide pe Danai. Dacă am fi pe tărâmul rațiunii și nu al poeziei, cu cerințele ei artistice și cu necesitatea legată de continuarea intrigii, ne-am putea întreba de ce bătrânul nu-i cere zeului să-l pedepsească pe Agamemnon direct, ceea ce ar fi fost o acțiune mult mai ușoară și ar fi produs rezultatul dorit cu mai multă certitudine.