Vasile Stancu

GREACA HOMERICĂ pentru începători


Lecția 53

Recapitularea verbelor la diateza medie
Iliada, 269-289

LH5301
1) Recapitulați toate formele medii ale lui λύω și ale verbelor în -μι, acordând o atenție specială înțelesului fiecărei forme, GH410-415, 457-462.
2) Copiați de trei ori tabelele terminațiilor personale ale verbelor la diateza medie, GH321, și citiți GH326-329.

LH5302. Vocabular

ἀντι-βίην față în față, împotrivă, în față
ἄπιος, η, ον (cf. ἀπό) (în)depărtat
βροτός, οῦ, ὁ muritor, om
γείνομαι (γεν-), -, ἐγεινάμην dau naștere, aduc pe lume, mă nasc
ἐάω (σεϝα-), ἐσω, εἴασα, εἴακα*, εἴαμαι*, εἰθην* las, permit, îngădui
ἕρκος, εος, τό îngrăditură, împrejmuire, gard, zid, ogradă, incintă, sălaș, apărătoare, meterez
κῦδος, εος, τό faimă, renume, slavă, cinste, fală
μεθ-ί-ημι (ση-, σε- = ἡ-, ἑ-, GH103-104), μεθήσω, μεθῆκα (μεθέηκα), μεθεῖκα*, μεθεῖμαι*, μεθείθην las, părăsesc; iert, îngădui; mă retrag
μεθ-ομιλέ-ω, μεθωμλησα mă asociez, am relații apropiate
μείρομαι (σμερ-, σμορ-, σμαρ-), ἔμμορα îmi iau înapoi partea, mă împărtășesc; iau; εἵμαρμαι, îmi este sortit
μή-τε și nu, nici; μήτε ... μήτε nici ... nici
μήτηρ, μητέρος (μητρός), ἡ mamă
μοῖρα, ης, ἡ parte, porție; cuvvință, drept; soartă, ursită
πέλω (πελ-, πλ-), ἔπελον, ἐπελόμην; aor. II ἔπλε, ἔπλετο mă mișc, mă aflu; sunt, exist
σημαίνω (σημαν-), σημανέω, ἐσήμηνα, σεσήμασμαι*, ἐσημάνθην* dau semn, dau de știre, vestesc; comand, poruncesc
τηλόθε(ν) departe, de departe

Cuvinte românești derivate: metropolă, matriarhal; semafor, semasiologie, semantică

LH5303. Traduceți în limba română:

1. Νέστωρ δὲ μεθωμλεεν τοῖσιν ἀνδράσιν, αὐτοὶ γὰρ τὸν ἐκαλέσαντο ἐκ Πύλου, ἐξ ἀπίης γαίης.
2. Νέστωρ δὲ κατ' αὐτὸν ἐμάχετο φηρσίν.
3. πάντων τῶν ὃι νῦν βροτοί εἰσιν ἐπιχθόνιοι, οὔ τις μαχέοιτο κείνοισι φηρσὶ κακοῖσιν.
4. κεῖνοι δ' ἄνδρες ξυνέηκαν βουλων Νέστορος καὶ ἐπείθετο μθῳ.
5. ἄμεινός ἐστιν πείθεσθαι, ἀλλ' οὐκ Ἀτρεΐδῃ Ἀγαμέμνονι ἥνδανε θυμῷ, ἀλλ' ἀγαθός περ ἐὼν ἀφεῖλε τὴν κούρην Ἀχιλλῆα, οὐδ' εἴασε τὸν ἔχειν τήν, ὡς υἷες Ἀχαιῶν ἔδοσαν τήν οἱ γέρας πρῶτα.
6. Ἀχιλλεὺς δ' ἤθελεν ἐρίζειν βασιλῆι ἀντιβίην.
7. οὔ ποτέ τις ἄλλος σκηπτοῦχος βασιλεύς, ᾧ Ζεὺς ἔδωκε κῦδος, ἔμμορε τιμῆς ὁμοίης τιμῇ Ἀγαμέμνονος.

LH5304. Citiți și traduceți.

Iliada, 269-289

καὶ μὲν τοῖσιν ἐγὼ μεθομίλεον ἐκ Πύλου ἐλθὼν,
τηλόθεν ἐξ ἀπίης γαίης· καλέσαντο γὰρ αὐτοί·270
καὶ μαχόμην κατ' ἔμ' αὐτὸν ἐγώ· κείνοισι δ' ἂν οὔ τις
τῶν, οἳ νῦν βροτοί εἰσιν ἐπιχθόνιοι, μαχέοιτο.
καὶ μέν μευ βουλέων ξύνιεν πείθοντό τε μύθῳ.
ἀλλὰ πίθεσθε καὶ ὔμμες, ἐπεὶ πείθεσθαι ἄμεινον.
μήτε σὺ τόνδ' ἀγαθός περ ἐὼν ἀποαίρεο κούρην,275
ἀλλ' ἔα, ὥς οἱ πρῶτα δόσαν γέρας υἷες Ἀχαιῶν·
μήτε σὺ, Πηλεΐδη, θέλ' ἐριζέμεναι βασιλῆι
ἀντιβίην, ἐπεὶ οὔ ποθ' ὁμοίης ἔμμορε τιμῆς
σκηπτοῦχος βασιλεύς, ᾧ τε Ζεὺς κῦδος ἔδωκεν.
εἰ δὲ σὺ καρτερός ἐσσι, θεὰ δέ σε γείνατο μήτηρ,280
ἀλλ' ὅδε φέρτερός ἐστιν, ἐπεὶ πλεόνεσσιν ἀνάσσει.
Ἀτρεΐδη, σὺ δὲ παῦε τεὸν μένος· αὐτὰρ ἐγώ γε
λίσσομ' Ἀχιλλῆι μεθέμεν χόλον, ὃς μέγα πᾶσιν
ἕρκος Ἀχαιοῖσιν πέλεται πολέμοιο κακοῖο.
τὸν δ' ἀπαμειβόμενος προσέφη κρείων Ἀγαμέμνων·285
ναὶ δὴ ταῦτά γε πάντα, γέρον, κατὰ μοῖραν ἔειπες
ἀλλ' ὅδ' ἀνὴρ ἐθέλει περὶ πάντων ἔμμεναι ἄλλων,
πάντων μὲν κρατέειν ἐθέλει, πάντεσσι δ' ἀνάσσειν,
πᾶσι δὲ σημαίνειν, ἅ τιν' οὐ πείσεσθαι ὀίω.

LH5305

269. τοῖσιν GH506-507, cu oameni ca aceștia, referindu-se la lapiți.
- ἐγώ este emfatic (GH261), rostit cu o conștiință de sine plină de mândrie, efectul fiind mai departe amplificat prin folosirea formei medii καλέσαντο în versul următor.
- αὐτοί: "ei înșiși, și nu alții mai prejos decât ei, așa mari cum erau, m-au chemat, chiar dacă locuiam departe; căci au fost gata să facă efortul de a obține serviciile unui așa bun luptător, care i-a depășit pe mulți viteji care au trăit de-atunci încoace".

270. καλέσαντο: observați forța diatezei medii: "pentru folosul lor", ceea ce denotă un interes special al subiectului în acțiune, GH568, GH567, 3.

271. κατ' ἔμ αὐτόν: eu însumi.

272. Observați repetarea lui ἐγώ.
- μαχέοιτο GH605.
- οἱ νῦν βροτοί εἰσιν: Homer era convins că războinicii ale căror fapte vitejești le cântă el erau mult superiori rasei de muritori din vremea sa. Zice, de exemplu, despre fiul lui Tideus "... Ci de jos Diomede cu mâna înșfacă | Un bolovan, ba un stei ce în vremea de astăzi doi oameni | N-ar fi în stare a-l urni..." Apoi, despre cupa lui Nestor el spune: "... sta cupa pe două picioare. | Altul abia de pe masă cu-o mână putea s-o ridice, | Plină fiind, dar Nestor putea fără trudă s-o ție." Și, din nou, de data asta despre Hector: "Hector luă de la poartă, din față, o stană de piatră | Groasă de tot dedesubt, ascuțită deasupra – doi oameni | Cât de voinici din popor anevoie ar putea s-o ridice | Astăzi asemenea piatră de jos ca să-ncarce-o căruță –"

273. βουλέων = βουλων, GH484.
- μθῳ GH496.
- ξύνιεν [ξυνίημι], imperfect, III pl.

274. καί: de asemenea.
- ἐπεὶ πείθεσθαι ἄμεινον (ἐστίν).

275. τόνδ', κούρην GH520, 1.
- ἐών GH609, 6.

276. α = ἔαε (GH084-085) Ἀχιλλῆα ἔχειν κούρην.

275-277. Observați cât de imparțial este Nestor atunci când folosește aceeași expresie de prohibire adresându-se celor doi protagoniști (μήτε σύ ... μήτε σύ). Prima se referă desigur la Agamemnon, iar a doua la Ahile.

278. ἀντιβίην este emfatic prin poziție.
- τιμῆς GH482.

278-279. N-a fost vreodată de-asemenea cinste părtaș un al doilea domn de toiag purtător. Adică, potrivit tradiției homerice, așa cum spune Nestor, Agamemnon era cel mai puternic conducător al vremurilor sale; de aceea, Ahile ar trebui să-i acorde întâietate. Nestor subliniază dreptul divin al regilor, care și-au căpătat autoritatea prin bunăvoința zeului, devenind astfel reprezentanții acestuia pe pământ.

280. εἰ: concesiv, chiar dacă.

281. πλεόνεσσιν: dat., cu un verb de stăpânire.
- ὅδε: Agamemnon, desigur.

282. "Chiar eu, Nestor, vin să te rog". Nestor face regelui un apel personal puternic. Emfaticul ἐγώ (GH261) este încă subliniat prin aceea că este plasat la sfârșitul versului și că este urmat de γε.

283. Νέστωρ λίσσεται Ἀγαμέμνονα μεθέμεναι χόλον Ἀχιλλῆι (GH497).

284. Ἀχαιοῖσιν: GH497, 499.
- πολέμοιο: GH479, 3. Vorbindu-i lui Ahile, Nestor folosește o expresie figurativă de un fel care este comun multor limbi.

286. κατὰ μοῖραν: în mod potrivit.

287. ὅδ' ἀνήρ este rostit de Agamemnon cu dispreț suprem, acesta nici măcar menționând numele pe care-l ura atât de mult al oponentului său: "dânsul / bărbatul acesta".
Agamemnon pare să fie de acord cu argumentul lui Nestor, dar nu va admite că el însuși ar fi greșit cu ceva, aruncând întreaga vină asupra lui Ahile. El insistă mai departe ca poziția sa de conducător suprem să fie recunoscută oficial de spiritul rebel al lui Ahile (vezi vs. 54, 59 și urm.), dar Ahile refuză. Agamemnon nu este cu totul lipsit de dreptate în ceea ce-l privește, căci Ahile a făcut multe pentru a pune la îndoială autoritatea sa și a stabilit un precedent periculos în caz că vor fi dificultăți în viitor.
- πάντων: GH488.

288. πάντων: GH485.
- πάντεσσι: GH501.

289. : GH514.
- τιν'(α): GH471, se referă probabil la Agamemnon. Dacă este așa, este ironic și sarcastic la superlativ. Dacă înseamnă pur și simplu "vreunul", cum se întâmplă adesea, conține și așa o importantă componentă ironică.

LH5306. Notă. Dacă se dorește continuarea exercițiilor de traducere, fie din greacă în română fie invers, instructorul poate să facă asta atât cât crede necesar. Cei mai mulți vor considera probabil că exercițiile din lecțiile anterioare sunt mai mult decât adecvate pentru primul an de studiu.

Lecția 54 Lecția 52