LH5401.
1) Recapitulați toate formele pasive ale lui λύω, acordând o atenție specială înțelesului fiecărei forme, GH416-421.
2) Copiați de trei ori tabelele terminațiilor personale ale verbelor, GH321.
LH5402. Vocabular
ἀέκων, ουσα, ον | împotriva voinței sale, nevrând, forțat, silit, fără (de) voie, neintenționat, involuntar |
αἰέν (= αἰεί) | mereu, întotdeauna, veșnic |
αἷμα, ατος, τό | sânge, sângerare |
αἶψα | pe dată, brusc, pe loc, repede |
ἀν-αιρέω (αἱρε-, ἑλ-), ἀναιρήσω, ἀνέελον (ἀνεῖλον, GH084-085), ἀνῄρηκα*, ἀνῄρημαι*, ἀνῃρέθην* | iau de jos și duc (în sus), ridic, salt, iau |
δειλός, ή, όν | laș, fricos, leneș, trândav, de nimic, meschin, mișel, nemernic, vrednic de milă, trist, amarnic |
δόρυ, δουρός (δούρατος), τό | trunchi (de copac), tulpină, buștean, buturugă, grindă, bârnă, scândură, suliță, lance |
εἰ | (interj.) hai! haide! |
ἐπι-τέλλω (τελ-, ταλ-), ἐπέτειλα, ἐπιτέταλμαι | poruncesc, ordon, adresez |
ἐρωέ-ω, ἐρωήσω, ἠρώησα | năvălesc, țâșnesc, dau înapoi, mă retrag |
κελαινός, ή, όν | negru, întunecat |
μήν (cf. μέν, μά) | cu adevărat, într-adevăr, cu siguranță |
ὄνειδος, εος, το | ocară, hulă |
πειρά-ω, πειρήσω, ἐπείρησα* (ἐπειρησάμην), πεπείρηκα*, πεπείρημαι, ἐπειρήθην | încerc, ispitesc; mă silesc a săvârși ceva |
προ-τί-θημι (θη-, θε-), προθήσω, προέθηκα | pun ceva dinaintea cuiva, expun vederii |
ὑπ-είκ-ω, ὑπείξω* (ὑπείξομαι), ὕπειξα | mă trag îndărăt, mă retrag; dau locul sau întâietatea cuiva; mă supun |
ὑπο-βλήδην | prin întrerupere |
Cuvinte românești derivate: hematic, hematită, hematologie, hemoragie, anemic, anemie; empiric, pirat, piraterie; protetic
LH5403. Citiți și traduceți.
Iliada, 290-303
εἰ δέ μιν αἰχμητὴν ἔθεσαν θεοὶ αἰὲν ἐόντες | 290 |
τοὔνεκά οἱ προθέουσιν ὀνείδεα μυθήσασθαι; | |
τὸν δ' ἄρ' ὑποβλήδην ἠμείβετο δῖος Ἀχιλλεύς· | |
ἦ γάρ κεν δειλός τε καὶ οὐτιδανὸς καλεοίμην, | |
εἰ δὴ σοὶ πᾶν ἔργον ὑπείξομαι, ὅττι κεν εἴπῃς· | |
ἄλλοισιν δὴ ταῦτ' ἐπιτέλλεο, μὴ γὰρ ἔμοιγε | 295 |
[σήμαιν'· οὐ γὰρ ἔγω γ' ἔτι σοι πείσεσθαι ὀίω.] | |
ἄλλο δέ τοι ἐρέω, σὺ δ' ἐνὶ φρεσὶ βάλλεο σῇσιν· | |
χερσὶ μὲν οὔ τοι ἐγώ γε μαχήσομαι εἵνεκα κούρης | |
οὔτε σοὶ οὔτέ τῳ ἄλλῳ, ἐπεί μ' ἀφέλεσθέ γε δόντες· | |
τῶν δ' ἄλλων, ἅ μοι ἔστι θοῇ παρὰ νηὶ μελαίνῃ, | 300 |
τῶν οὐκ ἄν τι φέροις ἀνελὼν ἀέκοντος ἐμεῖο. | |
εἰ δ' ἄγε μὴν πείρησαι, ἵνα γνώωσι καὶ οἵδε. | |
αἶψά τοι αἷμα κελαινὸν ἐρωήσει περὶ δουρί. |
LH5404
290. αἰχμητήν: o slăbire intenționată a cuvintelor lui Nestor din vs. 284.
290-291. Întrebare retorică.
- ἔθεσαν, προθέουσιν: un joc de cuvinte.
292. ὑποβλήδην: cearta începe să se aprindă când Ahile nu mai are răbdare și-i răspunde oponentului său înainte ca acesta să termine.
295. ἔμοι γε: emfatic la maximum.
294. πᾶν ἔργον GH513-514.
296. σοι GH496. Aceast vers este o parodie încărcată de batjocură a versului 289; unii specialiști îl consideră ca fiind de origine îndoielnică.
- ὀίω: este ironic, ca de obicei.
298. χερσί GH505.
- τοι GH260.
299. τῳ [τὶς, τὶ GH269]: mândria îl chinuie pe Ahile. El se teme că va fi considerat laș dacă s-ar supune cererii lui Agamemnon de a-i recunoaște autoritatea, așa că până la urmă se hotărăște mai degrabă să renunțe la fată, chiar dacă o iubește (vezi comentariile la vs. 348), decât să se supună dorințelor lui Agamemnon. El a ajuns acum acum în punctul în care se împotrivește pe față regelui și refuză categoric să mai primească ordine de la acesta sau să-i recunoască autoritatea așa cum insistase Agamemnon.
- ἕνεκα κούρης este rostit cu dispreț maxim. "Nu mă voi lupta cu mâinile mele din pricina unei fete". Ahile încearcă să-și ascundă adevăratele sentimente văzând că nu are nicio șansă să se opună cu succes regelui și forțelor lui. Înainte de a încheia spune totuși limpede că îi consideră pe toți grecii responsabili pentru nedreptatea care i se face, pentru că n-au avut curajul să se opună aroganței lui Agamemnon și astfel, prin el, își retrag darul pe care-l făcuseră.
300. μοι GH499.
- ἔστι GH473, 1.
301. τῶν îl rezumă pe τῶν ἄλλων din vs. 300, cu un plus de emfază.
- ἀέκοντος ἐμεῖο GH611.
302. πείρησαι este rostit sub forma unei provocări: "Hai, încearcă numai!" Atribuind celorlalte posesiuni ale sale o mai mare valoare decât cea a premiului său, Ahile dă impresia că dintr-o dată se răzgândește și, fie că este vorba despre ceva de genul "strugurilor acri" fie că nu, renunță cu ușurință la femeie.
303. δουρί (ἐμῷ).
297-303. Aceste vorbe ale lui Ahile se apropie de ridicol și cu siguranță au provocat hohote de râs din partea partizanilor lui Agamemnon. Întreaga ceartă era în legătură cu o fată; prin această declarație, Ahile renunță cu totul la cauza sa și aduce în discuție un alt subiect, care n-are nimic de-a face cu chestiunea în cauză. Agamemnon n-a dat de înțeles că s-ar fi gândit vreodată la ceva de genul acesta.