GH410. Indicativ
| Prezent | Imperfect | |||
| Singular | ||||
| 1 | λύομαι | îmi dezleg, sunt dezlegat (*34) | ἐλυόμην | îmi dezlegam, eram dezlegat |
| 2 | λύεαι [(λύῃ)] | îți dezlegi, ești dezlegat | ἐλύεο [(ἐλύευ)] | îți dezlegai, erai dezlegat |
| 3 | λύεται | își dezleagă, este dezlegat | ἐλύετο | își dezlega, era dezlegat |
| Dual | ||||
| 2 | λύεσθον | (voi doi) vă dezlegați, sunteți dezlegați | ἐλύεσθον | (voi doi) vă dezlegați, erați dezlegați |
| 3 | λύεσθον | (ei doi) își dezleagă, sunt dezlegați | ἐλυέσθην | (ei doi) își dezlegau, erau dezlegați |
| Plural | ||||
| 1 | λυόμε(σ)θα | ne dezlegăm, suntem dezlegați | ἐλυόμε(σ)θα | ne dezlegam, eram dezlegați |
| 2 | λύεσθε | vă dezlegați, sunteți dezlegați | ἐλύεσθε | vă dezlegați, erați dezlegați |
| 3 | λύονται | îți dezleagă, sunt dezlegați | ἐλύοντο | își dezlegau, erau dezlegați |
(*34) Înțelesurile cele mai comune sunt îmi dezleg, sunt dezlegat, îmi dezlegam, eram dezlegat etc. Contextul este cel care trebuie să determine care dintre acestea este cel mai potrivit.
| Viitor | Aorist | Forme speciale (*35) | |||
| Singular | |||||
| 1 | λύσομαι | îmi voi dezlega, voi fi dezlegat | ἐλυσάμην | mi-am dezlegat, am fost dezlegat | ἐλύμην |
| 2 | λύσεαι [(λύσῃ)] | îți vei dezlega, vei fi dezlegat | ἐλύσαο [(ἐλύσω)] | ți-ai dezlegat, ai fost dezlegat | ἔλυ(σ)ο |
| 3 | λύσεται | își va dezlega, va fi dezlegat | ἐλύσατο | și-a dezlegat, a fost dezlegat | ἔλυτο |
| Dual | |||||
| 2 | λύσεσθον | (voi doi) vă veți dezlega, veți fi dezlegați | ἐλύσασθον | (voi doi) v-ați dezlegat, ați fost dezlegați | ἔλυσθον |
| 3 | λύσεσθον | (ei doi) își vor dezlega, vor fi dezlegați | ἐλυσάσθην | (ei doi) și-au dezlegat, au fost dezlegați | ἐλύσθην |
| Plural | |||||
| 1 | λυσόμε(σ)θα | ne vom dezlega, vom fi dezlegați | ἐλυσάμε(σ)θα | ne-am dezlegat, am fost dezlegați | ἐλύμε(σ)θα |
| 2 | λύσεσθε | vă veți dezlega, veți fi dezlegați | ἐλύσασθε | v-ați dezlegat, ați fost dezlegați | ἔλυσθε |
| 3 | λύσονται | își vor dezlega, vor fi dezlegați | ἐλύσαντο | și-au dezlegat, au fost dezlegați | ἔλυντο |
(*35) Forme de aorist II atematic (GH297-298), mai puțin comune.
| Perfect | Mai mult ca perfect | |||
| Singular | ||||
| 1 | λέλυμαι | mi-am dezlegat, am fost dezlegat | ἐλελύμην | îmi dezlegasem, fusesem dezlegat |
| 2 | λέλυσαι | ți-ai dezlegat, ai fost dezlegat | ἐλέλυσο | îți dezlegaseși, fuseseși dezlegat |
| 3 | λέλυται | și-a dezlegat, a fost dezlegat | ἐλέλυτο | își dezlegase, fusese dezlegat |
| Dual | ||||
| 2 | λέλυσθον | (voi doi) v-ați dezlegat, ați fost dezlegați | ἐλέλυσθον | (voi doi) vă dezlegaserăți, fuseserăți dezlegați |
| 3 | λέλυσθον | (ei doi) și-au dezlegat, au fost dezlegați | ἐλελύσθην | (ei doi) își dezlegaseră, fuseseră dezlegați |
| Plural | ||||
| 1 | λελύμε(σ)θα | ne-am dezlegat, am fost dezlegați | ἐλελύμε(σ)θα | ne dezlegaserăm, fuseserăm dezlegați |
| 2 | λέλυσθε | v-ați dezlegat, ați fost dezlegați | ἐλέλυσθε | vă dezlegaserăți, fuseserăți dezlegați |
| 3 | λέλυνται (λελύαται) (*36) | și-au dezlegat, au fost dezlegați | ἐλέλυντο (ἐλελύατο) (*36) | își dezlegaseră, fuseseră dezlegați |
(*36) -αται, -ατο (= -νται, -ντο, GH097-098) de regulă la verbe cu temă consonantică și temă care se termină în ι; uneori la teme care se termină în alte vocale.
| Mai mult ca perfect viitor | ||
| Singular | ||
| 1 | λελύσομαι | îmi voi fi dezlegat, voi fi fost dezlegat |
| 2 | λελύσεαι [(-ῃ)] | îți vei fi dezlegat, vei fi fost dezlegat |
| 3 | λελύσεται | își va fi dezlegat, va fi fost dezlegat |
| Dual | ||
| 2 | λελύσεσθον | (voi doi) vă veți fi dezlegat, veți fi fost dezlegați |
| 3 | λελύσεσθον | (ei doi) își vor fi dezlegat, vor fi fost dezlegați |
| Plural | ||
| 1 | λελυσόμε(σ)θα | ne vom fi dezlegat, vom fi fost dezlegați |
| 2 | λελύσεσθε | vă veți fi dezlegat, veți fi fost dezlegați |
| 3 | λελύσοντσι | își vor fi dezlegat, vor fi fost dezlegați |
GH411. Conjunctiv
| Prezent (*37) | Aorist (*37) | |||
| Singular | ||||
| 1 | λύωμαι | să-mi dezleg, să fiu dezlegat | λύσωμαι | să-mi dezleg, să fiu dezlegat |
| 2 | λύηαι [(λύῃ)] | să-ți dezlegi, să fii dezlegat | λύσηαι [(λύσῃ)] | să-ți dezlegi, să fii dezlegat |
| 3 | λύηται | să-și dezlege, să fie dezlegat | λύσηται | să-și dezlege, să fie dezlegat |
| Dual | ||||
| 2 | λύησθον | (voi doi) să vă dezlegați, să fiți dezlegați | λύσησθον | (voi doi) să vă dezlegați, să fiți dezlegați |
| 3 | λύησθον | (ei doi) să-și dezlege, să fie dezlegați | λύσησθον | (ei doi) să-și dezlege, să fie dezlegați |
| Plural | ||||
| 1 | λυώμε(σ)θα | să ne dezlegăm, să fim dezlegați | λυσώμε(σ)θα | să ne dezlegăm, să fim dezlegați |
| 2 | λύησθε | să vă dezlegați, să fiți dezlegați | λύσησθε | să vă dezlegați, să fiți dezlegați |
| 3 | λύωνται | să-și dezlege, să fie dezlegați | λύσωνται | să-și dezlege, să fie dezlegați |
| Perfect (*37) | ||
| Singular | ||
| 1 | λελυμένος ἔω | să-mi dezleg, să fiu dezlegat |
| 2 | λελυμένος ἔῃς | să-ți dezlegi, să fii dezlegat |
| 3 | λελυμένος ἔῃ | să-și dezlege, să fie dezlegat |
| Dual | ||
| 2 | λελυμένω ἔητον | (voi doi) să vă dezlegați, să fiți dezlegați |
| 3 | λελυμένω ἔητον | (ei doi) să-și dezlege, să fie dezlegați |
| Plural | ||
| 1 | λελυμένοι ἔωμεν | să ne dezlegăm, să fim dezlegați |
| 2 | λελυμένοι ἔητε | să vă dezlegați, să fiți dezlegați |
| 3 | λελυμένοι ἔωσι | să-și dezlege, să fie dezlegați |
(*37) Citiți notele de la sfârșitul paragrafului GH405.
GH412. Optativ
| Prezent (*38) | Aorist (*38) | Perfect (*38) | ||||
| Singular | ||||||
| 1 | λυοίμην | mi-aș dezlega, aș fi dezlegat (*39) | λυσαίμην | mi-aș dezlega, aș fi dezlegat (*39) | λελυμένος εἴην | mi-aș dezlega, aș fi dezlegat (*39) |
| 2 | λύοιο | ți-ai dezlega, ai fi dezlegat | λύσαιο | ți-ai dezlega, ai fi dezlegat | λελυμένος εἴης | ți-ai dezlega, ai fi dezlegat |
| 3 | λύοιτο | și-ar dezlega, ar fi dezlegat | λύσαιτο | și-ar dezlega, ar fi dezlegat | λελυμένος εἴη (*40) | și-ar dezlega, ar fi dezlegat |
| Dual | ||||||
| 2 | λύοισθον | (voi doi) v-ați dezlega, ați fi dezlegați | λύσαισθον | (voi doi) v-ați dezlega, ați fi dezlegați | λελυμένω εἶτον | (voi doi) v-ați dezlega, ați fi dezlegați |
| 3 | λυοίσθην | (ei doi) și-ar dezlega, ar fi dezlegați | λυσαίσθην | (ei doi) și-ar dezlega, ar fi dezlegați | λελυμένω εἴτην | (ei doi) și-ar dezlega, ar fi dezlegați |
| Plural | ||||||
| 1 | λυοίμε(σ)θα | ne-am dezlega, am fi dezlegați | λυσαίμε(σ)θα | ne-am dezlega, am fi dezlegați | λελυμένοι εἶμεν | ne-am dezlega, am fi dezlegați |
| 2 | λύοισθε | v-ați dezlega, ați fi dezlegați | λύσαισθε | v-ați dezlega, ați fi dezlegați | λελυμένοι εἶτε | v-ați dezlega, ați fi dezlegați |
| 3 | λυοίατο | și-ar dezlega, ar fi dezlegați | λυσαίατο | și-ar dezlega, ar fi dezlegați | λελυμένοι εἶεν | și-ar dezlega, ar fi dezlegați |
(*38) Citiți notele de la sfârșitul paragrafului GH405
(*39) Citiți notele de la sfârșitul paragrafului GH406
(*40) De asemenea λελῦτο (= λελυιτο).
GH413. Imperativ
| Prezent (*40) | Aorist (*40) | Perfect (*40) | ||||
| Singular | ||||||
| 2 | λύεο [(λύευ)] | dezleagă-ți, fii dezlegat | λῦσαι | dezleagă-ți, fii dezlegat | λέλυσο | dezleagă-ți, fii dezlegat |
| 3 | λυέσθω | să-și dezlege, să fie dezlegat | λυσάσθω | să-și dezlege, să fie dezlegat | λελύσθω | să-și dezlege, să fie dezlegat |
| Dual | ||||||
| 2 | λύεσθον | (voi doi) dezlegați-vă, fiți dezlegați | λύσασθον | (voi doi) dezlegați-vă, fiți dezlegați | λέλυσθον | (voi doi) dezlegați-vă, fiți dezlegați |
| 3 | λυέσθων | (ei doi) să-și dezlege, să fie dezlegați | λυσάσθων | (ei doi) să-și dezlege, să fie dezlegați | λελύσθων | (ei doi) să-și dezlege, să fie dezlegați |
| Plural | ||||||
| 2 | λύεσθε | dezlegați-vă, fiți dezlegați | λύσασθε | dezlegați-vă, fiți dezlegați | λέλυσθε | dezlegați-vă, fiți dezlegați |
| 3 | λυέσθων | să-și dezlege, să fie dezlegați | λυσάσθων | să-și dezlege, să fie dezlegați | λελύσθων | să-și dezlege, să fie dezlegați |
(*40) Citiți notele de la sfârșitul paragrafului GH405
GH414. Infinitiv (*41)
| Prezent | λύεσθαι | a-și dezlega, a fi dezlegat |
| Viitor | λύσεσθαι | a-și dezlega, a fi dezlegat, a fi pe cale de a fi dezlegat |
| Aorist | λύσασθαι | a-și dezlega, a fi dezlegat |
| Perfect | λελύσθαι | a-și dezlega, a fi dezlegat |
| Perfect viitor | λελύσεσθαι | a-și dezlega, a fi dezlegat |
(*41) Citiți notele de la sfârșitul paragrafului GH405
GH415. Participiu
| Prezent | λυόμενος, η, ον | dezlegându-și, fiind dezlegat |
| Viitor | λυσόμενος, η, ον | fiind pe cale să-și dezlege, fiind pe cale să fie dezlegat |
| Aorist | λυσάμενος, η, ον | dezlegându-și, fiind dezlegat |
| Perfect | λελυμένος, η, ον | dezlegându-și, fiind dezlegat |
| Perfect viitor | λελυσόμενος, η, ον | dezlegându-și, fiind dezlegat |
...
GH457. Indicativ
| Prezent | ||||
| Singular | ||||
| 1 | ἵσταμαι | τίθεμαι | ἵημαι | δίδομαι |
| 2 | ἵστασαι | τίθεσαι | ἵεσαι | δίδοσαι |
| 3 | ἵσταται | τίθεται | ἵεται | δίδοται |
| Dual | ||||
| 2 | ἵστασθον | τίθεσθον | ἵεσθον | δίδοσθον |
| 3 | ἵστασθον | τίθεσθον | ἵεσθον | δίδοσθον |
| Plural | ||||
| 1 | ἱστάμε(σ)θα | τιθέμε(σ)θα | ἱέμε(σ)θα | διδόμε(σ)θα |
| 2 | ἵστασθε | τίθεσθε | ἵεσθε | δίδοσθε |
| 3 | ἵστανται | τίθενται | ἵενται | δίδονται |
| Imperfect | ||||
| Singular | ||||
| 1 | ἱστάμην | ἐτιθέμην | ἱέμην | ἐδιδόμην |
| 2 | ἵστασο | ἐτίθεσο | ἵεσο | ἐδίδοσο |
| 3 | ἵστατο | ἐτίθετο | ἵετο | ἐδίδοτο |
| Dual | ||||
| 2 | ἵστασθον | ἐτίθεσθον | ἵεσθον | ἐδίδοσθον |
| 3 | ἱστάσθην | ἐτιθέσθην | ἱέσθην | ἐδιδόσθην |
| Plural | ||||
| 1 | ἱστάμε(σ)θα | ἐτιθέμε(σ)θα | ἱέμε(σ)θα | ἐδιδόμε(σ)θα |
| 2 | ἵστασθε | ἐτίθεσθε | ἵεσθε | ἐδίδοσθε |
| 3 | ἵσταντο | ἐτίθεντο | ἵεντο | ἐδίδοντο |
| Viitor | ||||
| Singular | ||||
| 1 | στήσομαι | θήσομαι | ἥσομαι | δώσομαι |
| 2 | στήσεαι | θήσεαι | ἥσεαι | δώσεαι |
| 3 | στήσεται | θήσεται | ἥσεται | δώσεται |
| Dual | ||||
| 2 | στήσεσθον | θήσεσθον | ἥσεσθον | δώσεσθον |
| 3 | στήσεσθον | θήσεσθον | ἥσεσθον | δώσεσθον |
| Plural | ||||
| 1 | στησόμε(σ)θα | θησόμε(σ)θα | ἡσόμε(σ)θα | δωσόμε(σ)θα |
| 2 | στήσεσθε | θήσεσθε | ἥσεσθε | δώσεσθε |
| 3 | στήσονται | θήσονται | ἥσονται | δώσονται |
| Aorist I | ||||
| Singular | ||||
| 1 | ἐστησάμην | - | - | - |
| 2 | ἐστήσαο | - | - | - |
| 3 | ἐσστήσατο | ἐθήκατο | - | - |
| Dual | ||||
| 2 | ἐστήσασθον | - | - | - |
| 3 | ἐστησάσθην | - | - | - |
| Plural | ||||
| 1 | ἐστησάμε(σ)θα | - | - | - |
| 2 | ἐστήσασθε | - | - | - |
| 3 | ἐστήσαντο | - | - | - |
| Aorist II | ||||
| Singular | ||||
| 1 | - | ἐθέμην | εἵμην | ἐδόμην |
| 2 | - | ἔθεο | εἷο | ἐδόεο (ου) |
| 3 | - | ἔθετο | εἷτο | ἔδοτο |
| Dual | ||||
| 2 | - | ἔθεσθον | εἷσθον | ἔδοσθον |
| 3 | - | ἐθέσθην | εἵσθην | ἐδόσθην |
| Plural | ||||
| 1 | - | ἐθέμε(σ)θα | εἵμε(σ)θα | ἐδόμε(σ)θα |
| 2 | - | ἔθεσθε | εἷσθε | ἔδοσθε |
| 3 | - | ἔθεντο | εἷντο | ἔδοντο |
GH458. Conjunctiv
| Prezent | ||||
| Singular | ||||
| 1 | ἱστῶμαι | τιθῶμαι | ἱῶμαι | διδῶμαι |
| 2 | ἱστήαι | τιθῆαι | ἱῆαι | διδῶαι |
| 3 | ἱστῆται | τιθῆται | ἱῆται | διδῶται |
| Dual | ||||
| 2 | ἱστῆσθον | τιθῆσθον | ἱῆσθον | διδῶσθον |
| 3 | ἱστῆσθον | τιθῆσθον | ἱῆσθον | διδῶσθον |
| Plural | ||||
| 1 | ἱστώμε(σ)θα | τιθώμε(σ)θα | ἱώμε(σ)θα | διδώμε(σ)θα |
| 2 | ἱστῆσθε | τιθῆσθε | ἱῆσθε | διδῶσθε |
| 3 | ἱστῶνται | τιθῶνται | ἱῶνται | διδῶνται |
| Aorist II | ||||
| Singular | ||||
| 1 | - | θῶμαι | ὧμαι | δῶμαι |
| 2 | - | θῆαι | ἧαι | δῶαι |
| 3 | - | θῆται | ἧται | δῶται |
| Dual | ||||
| 2 | - | θῆσθον | ἧσθον | δῶσθον |
| 3 | - | θῆσθον | ἧσθον | δῶσθον |
| Plural | ||||
| 1 | - | θώμε(σ)θα | ὥμε(σ)θα | δώμε(σ)θα |
| 2 | - | θῆσθε | ἧσθε | δῶσθε |
| 3 | - | θῶνται | ὧνται | δῶνται |
GH459. Optativ
| Prezent | ||||
| Singular | ||||
| 1 | ἱσταίμην | τιθείμην | ἱείμην | διδοίμην |
| 2 | ἱσταῖο | τιθεῖο | ἱεῖο | διδοῖο |
| 3 | ἱσταῖτο | τιθεῖτο | ἱεῖτο | διδοῖτο |
| Dual | ||||
| 2 | ἱσταῖσθον | τιθεῖσον | ἱεῖσθον | διδοῖσθον |
| 3 | ἰσταίσθην | τιθείσθην | ἱείσθην | διδοίσθην |
| Plural | ||||
| 1 | ἱσταίμε(σ)θα | τιθείμε(σ)θα | ἱείμε(σ)θα | διδοίμε(σ)θα |
| 2 | ἱσταῖσθε | τιθεῖσθε | ἱθεῖσθε | διδοῖσθε |
| 3 | ἱσταίατο | τιθείατο | ἱείατο | διδοίατο |
| Aorist II | ||||
| Singular | ||||
| 1 | - | θείμην | εἵμην | δοίμην |
| 2 | - | θεῖο | εἷο | δοῖο |
| 3 | - | θεῖτο | εἷτο | δοῖτο |
| Dual | ||||
| 2 | - | θεῖσθον | εἷσθον | δοῖσθον |
| 3 | - | θείσθην | εἵσθην | δοίσθην |
| Plural | ||||
| 1 | - | θείμε(σ)θα | εἵμε(σ)θα | δοίμε(σ)θα |
| 2 | - | θεῖσθε | εἷσθε | δοῖσθε |
| 3 | - | θείατο | εἵατο | δοίατο |
GH460. Imperativ
| Prezent | ||||
| Singular | ||||
| 2 | ἵστασο | τίθεσο | ἵεσο | δίδοσο |
| 3 | ἱστάσθω | τιθέσθω | ἱέσθω | διδόσθω |
| Dual | ||||
| 2 | ἵστασθον | τίθεσθον | ἵεσθον | δίδοσθον |
| 3 | ἱστάσθων | τιθέσθων | ἱέσθων | διδόσθων |
| Plural | ||||
| 2 | ἵστασθε | τίθεσθε | ἵεσθε | δίδοσθε |
| 3 | ἱστάσθων | τιθέσθων | ἱέσθων | διδόσθων |
| Aorist II | ||||
| Singular | ||||
| 2 | - | θέο (θεῦ) | ἕο | δόο (δοῦ) |
| 3 | - | θέσθω | ἕσθω | δόσθω |
| Dual | ||||
| 2 | - | θέσθον | ἕσθον | δόσθον |
| 3 | - | θέσθων | ἕσθων | δόσθων |
| Plural | ||||
| 2 | - | θέσθε | ἕσθε | δόσθε |
| 3 | - | θέσθων | ἕσθων | δόσθων |
GH461. Infinitiv
| Prezent | ||||
| ἵστασθαι | τίθεσθαι | ἵεσθαι | δίδοσθαι | |
| Aorist II | ||||
| - | θέσθαι | ἕσθαι | δόσθαι | |
GH462. Participiu
| Prezent | ||||
| ἱστάμενος, η, ον | τιθήμενος, η, ον | ἱέμενος, η, ον | διδόμενος, η, ον | |
| Aorist II | ||||
| - | θέμενος, η, ον | ἕμενος, η, ον | δόμενος, η, ον | |