LH3301.
Învățați conjugarea prezentului și aoristului I și II mediu și pasiv a verbelor ἵστημι, τίθημι, ἵημι și δίδωμι, GH457-462.
LH3302. Vocabular
| ἀμφι-μέλας, αινα, αν | negru de jur împrejur |
| ἄχ-νυμαι | sunt îndurerat / mâhnit (de durere, mânie) |
| ἐσθλός, ή, όν | bun, brav, viteaz (op. κακός "rău, netrebnic"); de neam bun, de vază, nobil; destoinic; de folos, prielnic; bogat, prețios; norocos, de bun augur |
| εὐρύς, εῖα, ύ | larg, întins, vast, spațios; care se întinde până departe, preaputernic |
| κρείων, ουσα, ον | stăpânire, prinț, stăpânitor |
| κρήγυος, η, ον | de ajutor, favorabil, onest, adevărat, folositor |
| λαμπετά-ω | strălucesc, mă aprind, scânteiez |
| μαντεύ-ομαι, μαντεύσομαι, ἐμαντευσάμην | prezic, prorocesc, ghicesc viitorul |
| μένος, εος, τό | furie, mânie, putere, curaj, spirit |
| ὄσσε | (numai dual) ochi |
| ὄσσομαι (ὀκ-) | văd, privesc, prevăd |
| πίμ-πλημι (πλη-, πλα-), πλήσω, ἔπλησα (ἐπλήμην), πέπληκα*, πέπλησμαι*, ἐπλήσθην | cu gen. de material, GH486, umplu, satur |
| πρώτιστος, η, ον | superlativ dublu, primul, cel dintâi |
| πῦρ, πυρός, τό | foc, flacără |
| πώ | (encl.) cumva, oricum, totuși, cândva, oricând |
Cuvinte românești derivate: melancolie; lampadist; mantică, chiromanție; ochi, ocular, oculist; pletoră, pleonasm; protoplasmă, protagonist; piroscop, pirotehnie
LH3303. Traduceți în limba română:
1. τοῖσι δ' ἀνιστάμενος μετέφη εὐρὺ κρείων Ἀγαμέμνων.
2. βασιλεὺς Ἀγαμέμνων ἄχνυται μέγα, πίμπλανται δ' ἀμφιμέλαιναι φρένες μένεος κακοῦ.
3. ὄσσε ἄνακτος πυρὶ λαμπετόωντι ἐίκτην [*εἴκω].
4. Ἀχαιοὶ δ' ὄσσονται μάντιν κακά.
5. Κάλχας μάντις κακῶν οὔ πώ ποτε κρήγυα εἶπεν Ἀγαμέμνονι ἄνακτι.
6. τὰ κακὰ μάντει αἰεὶ φίλ' ἐστὶν μαντεύεσθαι.
7. Ἀχιλλεὺς εἶπεν ἐσθλὰ ἔπεα πολλὰ καὶ τὰ ἐτέλεσσεν.
LH3304. Citiți și traduceți.
Iliada, 101-108
| ἦ τοι ὅ γ' ὧς εἰπὼν κατ' ἄρ' ἕζετο, τοῖσι δ' ἀνέστη | |
| ἥρως Ἀτρεΐδης εὐρὺ κρείων Ἀγαμέμνων | |
| ἀχνύμενος· μένεος δὲ μέγα φρένες ἀμφιμέλαιναι | |
| πίμπλαντ', ὄσσε δέ οἱ πυρὶ λαμπετόωντι ἐίκτην. | |
| Κάλχαντα πρώτιστα κάκ' ὀσσόμενος προσέειπεν· | 105 |
| μάντι κακῶν, οὔ πώ ποτέ μοι τὸ κρήγυον εἶπας· | |
| αἰεί τοι τὰ κάκ' ἐστὶ φίλα φρεσὶ μαντεύεσθαι, | |
| ἐσθλὸν δ' οὔτε τί πω εἶπας ἔπος οὔτε τέλεσσας. |
LH3305
102. εὐρύ: adverbial, GH280-281.
- εὐρὺ κρείων: preaputernic stăpânitor.
103. μένεος GH486.
- μέγα: adverbial, GH280-281.
Se credea că diafragma este locul emoțiilor și al pasiunilor rele, așa cum în zilele noastre se folosește cuvântul "inimă". Nori negri s-au adunat mai întâi în pieptul lui Agamemnon, înainte ca acesta să izbucnească plin de furie împotriva lui Calhas. Această scenă demonstrează că văzătorul știa foarte bine ce riscă (ὃς ᾔδη τά τ' ἐόντα etc., vs. 70) atunci când îi cere lui Ahile protecție, înainte de a formula acuzația împotriva regelui.
104. οἱ [ἑο]: dativ de interes sau de referință (sau, posibil, de posesie).
- πυρί GH503.
- ἐίκτην [ἔοικα].
- λαμπετόωντι (GH445-448): pentru a realiza un contrast cu ἀμφιμέλαιναι, versul 103.
105. πρώτιστα GH280-281.
- κάκ' GH280-281, 512.
- κάκ' ὀσσόμενος: "cu o privire haină" (literal, "privind lucruri rele"), adică o privire care anunța necazuri pentru Calhas.
- πρώτιστα: superlativ dublu, "mai întâi".
Această descriere a lui Agamemnon, cu ochi ce aruncă flăcări și prevestesc răul, ar putea fi folosită foarte bine, fără vreo modificare, unui leu furios, gata să sară asupra obiectului furiei sale, imagine care era probabil prezentă, mai mult sau mai puțin activ, în mintea poetului atunci când acesta a compus acest pasaj.
106. τὸ κρήγυον ϝεῖπας nu respectă metrica. Probabil că τὰ κρήγυα ϝεῖπας fusese forma inițială.
- εἶπας GH365, 3. "Îl urăsc, pentru că nu grăiește vreo vorbă de bine pentru mine, ci prorocește necazuri." Mulți văd aici și în versurile ce urmează o legătură cu evenimentele de la Aulis, unde, potrivit poruncilor lui Calhas, Agamemnon a fost forțat să-și sacrifice propria fiică, Ifigenia, ca zeii să trimită vânturi potrivite pentru ca flota grecească să navigheze spre Troia.
107. τοι vine ca un ecou al lui μοι din versul precedent, cu care contrastează.
- τὰ κάκ' ἐστί GH473, 1.
106-108. Furia lui Agamemnon este stârnită atunci când i se pare că descoperă o intrigă (a cărei capi ar fi fost Calhas și Ahile) de a-l deposeda de premiul său. Se pare că nu prea avea respect față de preoți și proroci; întreaga sa atitudine față de văzător era una batjocură aprinsă și sarcasm amar. Cu toate că n-o spune în mod direct, el îl înfățișează pe Calhas ca pe un mincinos. Poate că poetul vrea să înfățișeze aici un episod al luptei de veacuri între raționalism (Agamemnon) și religie (Calhas). Versurile 106-108 reprezintă pur și simplu exagerarea obișnuită a pasiunilor înfierbântate.
LH.3306 Traduceți în limba greacă:
1. Când a vorbit astfel, s-a așezat; apoi eroul, iutele Ahile, s-a ridicat și a vorbit între Ahei.
2. Când se înfurie, inima sa, neagră de jur împrejur, este puternic umplută cu mânie, iar ochii lui sunt ca un foc scâteietor.
3. Agamemnon l-a privit pe Calhas cu răutate și i s-a adresat.
4. Pentru că ești proroc ale celor rele, niciodată n-ai vorbit și n-ai implinit nimic bun pentru mine, ci este întotdeauna drag inimii tale să prorocești răul.
5. "Prorocule", am zis, "pasăre a răului!"
