LH3201.
Învățați conjugarea prezentului și aoristului I și II activ al verbelor ἵστημι, τίθημι, ἵημι și δίδομι, GH449-451.
LH3202. Vocabular
| ἀ-εικής, ές | cumplit, groaznic, teribil, amarnic; înjositor, josnic, de rușine, de ocară, nedemn; de nimic, sărăcăcios |
| ἀν-ά-ποινος, ον | fără răscumpărare |
| ἀπο-δέχ-ομαι, ἀποδέξομαι, ἀπεδεξάμην (ἀπεδέγμην), ἀποδέδεγμαι, ἀπεδέχθην* | primesc, accept |
| ἀ-πρίατος, η, ον | fără plată, fără răscumpărare, gratuit |
| ἀπ-ωθέω (ὠθ-, ὠθε- = ϝωθ-, ϝωθε-), ἀπώσω, ἀπέωσα, ἀπέωσμαι*, ἀπεώσθην* | îndepărtez (pe cineva sau ceva de ceva), alung, resping, lepăd; trag înapoi, înlătur, urnesc; risipesc; abat (din drum) |
| ἀ-τιμάω, ἀτιμήσω, ἠτίμησα | necinstesc, nu prețuiesc, disprețuiesc |
| ἑλίκ-ωψ, ωπος m., ἑλικ-ῶπις, ιδος f., | cu ochi vii, chipeș |
| ἕνεκα (εἵνεκα, GH071) | din cauza, din pricina, pentru, datorită |
| ἔτι | încă, tot, mai; încă și, și chiar |
| ἱερός, ή, όν | sacru, sfânt |
| ἱλά-σκομαι, ἱλά(σ)σομαι, ἱλα(σ)σάμην, ἱλάσθην* | îmblânzesc, îmbunez, împac, fac favorabil; sunt favorabil, sunt de partea cuiva |
| κούρη, ης, ἡ | fată, femeie tânără |
| οὔ-τε | și nici, nici. οὔτε ... οὔτε, nici ... nici |
| πατήρ, πατέρος (πατρός), ὁ | tată, stăpân |
| τούνεκα (= τοῦ ἕνεκα) | din cauza aceasta, pentru acest motiv, de aceea, în consecință |
Cuvinte românești derivate: pandecte; helix, optic, sinopsis, autopsie; hieroglifă, ierarhie; patriarh
LH3203. Traduceți în limba română:
1. Ἀπόλλων ἐπιμέμφεται ἡμᾶς εὐχωλῆς καὶ ἑκατόμβης (GH479, 6).
2. θεοὶ ἐπιμέμφονται Ἀχαιοὺς ἕνεκ' ἀρητῆρος φίλου Ἀπόλλωνι, τὸν γὰρ ἠτίμησαν.
3. Ἀπόλλων ἔδωκεν ἄλγεα τοῖσιν Ἀχαιοῖσιν ἠδὲ δώσει ἔτι, οὕνεκ' Ἀγαμέμνων ἠτίμησεν ἀρητῆρα, οὐδ' ἐβούλετο λύειν θύγατρα καὶ ἀγλαὰ δέχθαι ἄποινα.
4. εἰ ἑληβόλος ἀπώσει λοιγὸν ἀεικέα Δαναοῖσιν, δώσουσι ἑλικώπιδα κούρην φίλῳ πατρὶ ἀπριάτην ἀνάποινον, ἄξουσι δ' ἱερὴν ἑκατόμβην ἐς Χρύσην· τότε θεὸν ἱλασσάμενοι πείσουσιν.
LH3204. Copiați, marcați metrica și traduceți.
Iliada, 93-100
| οὔ τ' ἄρ ὅ γ' εὐχωλῆς ἐπιμέμφεται οὐδ' ἑκατόμβης, | |
| ἀλλ' ἕνεκ' ἀρητῆρος ὃν ἠτίμησ' Ἀγαμέμνων, | |
| οὐδ' ἀπέλυσε θύγατρα καὶ οὐκ ἀπεδέξατ' ἄποινα, | 95 |
| τοὔνεκ' ἄρ' ἄλγε' ἔδωκεν ἑκηβόλος ἠδ' ἔτι δώσει· | |
| οὐδ' ὅ γε πρὶν Δαναοῖσιν ἀεικέα λοιγὸν ἀπώσει | |
| πρίν γ' ἀπὸ πατρὶ φίλῳ δόμεναι ἑλικώπιδα κούρην | |
| ἀπριάτην ἀνάποινον, ἄγειν θ' ἱερὴν ἑκατόμβην | |
| ἐς Χρύσην· τότε κέν μιν ἱλασσάμενοι πεπίθοιμεν. | 100 |
93. εὐχωλῆς, ἑκατόμβης GH479, 6.
94. ἀρητῆρος: emfatic prin poziție și plasat în strict contrast cu εὐχωλῆς, ambele ocupând aceeași poziție în vers. "Poate că te-ai gândit că este vorba de o promisiune sau o hecatombă, dar nu, motivul este în legătură cu un preot." Observați că văzătorul nu pronunță numele lui Agamemnon până în ultimul moment al propoziției, ceea ce probabil indică teama sa față de acesta, dar în același timp scoate puternic în evidență cuvântul său.
94-95. Prorocul face mai întâi o declarație generală cum că preotul fusese insultat, și continuă prin a cita două elemente specifice.
96. τούνεκ'(α) însumează cele spuse anterior și le subliniază, ca să nu existe dubii în ceea ce privește motivul real al necazului.
97. Δαναοῖσιν GH497.
- ὅ γε reia subiectul, Apolon, cu emfază. 96-97: probabil că rima la sfârșitul acestor două versuri este intenționată, pentru a scoate cele două cuvinte în relief și a sublinia contrastul puternic între ele.
98. Subiectul lui δόμεναι ar putea fi Aheii, dar mai probabil intenția este de a face referire la Agamemnon, omis fiind cu bună știință de către proroc din cauză că se teme de furia acestuia, în ciuda asigurării date de Ahile.
- ἑλικώπιδα: "cu ochi vii", este încă unul din acele epitete care închipuie obiectul într-un mod foarte viu și ajută la a explica pasiunea lui Agamemnon pentru fata cu ochi strălucitori care scânteiază precum un râs cristalin.
97-98. πρὶν ... πρίν: el nu va îndepărta curând groaznica molimă ... înainte de a-i da ...
- ἀπριάτην ἀνάποινον: tautologie cu rol de emfază. Înapoierea și reparația trebuie să se producă înainte ca zeul să ia în cosiderare orice variantă de pace.
100. ἐς Χρύσην: la Hrisa, în cetate, nu la Hrises preotul. Calhas în mod evident nu dorește să garanteze că ei vor avea succes în a-l îmbuna pe zeu dacă-i urmează instrucțiunile, căci acțiunea zeului depinde de voința sa liberă arbitrară, fiind deci nesigură. Acest fel de declarație mai are avantajul că lasă o cale de scăpare pentru proroc, care își va păstra intactă reputația de infailibilitate. Teoretic, ar trebui să fie posibil ca zeul să fie îmbunat, după cum zice Homer în alt loc, unde un vechi prieten al lui Ahile încearcă să-l convingă pe acesta să-și domolească mânia împotriva lui Agamemnon (Hom. Il. IX 496-501):
... Nu trebuie, Ahile,
Fără-ndurare să fii. Se împacă la urmă și zeii
Care-s mai vrednici, mai mari și mai tari decât noi muritorii,
Doar și pe ei cu prinoase, cu dulci juruinți, cu arsura
Jertfelor și cu stropitul de paos i-apropie oricine,
Dacă se roagă de ei când cade-n greșeli și-n păcate.
- πεπίθοιμεν GH605.
Acest discurs al lui Calhas este un rafinat exemplu de oratorie bună. În primul rând, el eliberează mintea ascultătorilor de ceea ce aceștia presupuneau (ei credeau că zeul ar putea fi ofensat din cauza vreunei promisiuni neîmplinite sau a unei hecatombe nefăcute); după ce curăță astfel calea și-i face pe ascultători să se întrebe care era de fapt necazul cu Țintașul, el le oferă acestora motivul adevărat, care cade pe terenul potrivit și este atât de convingător încât Agamemnon, în ciuda împotrivirii sale mânioase, este obligate să cedeze și să recunoască faptul că zeul este cel care-l forțează să renunțe la premiul său.
LH3205. Traduceți în limba greacă:
1. Îi învinuiesc zeii pe Ahei din cauza vreunei rugăciuni, sau a unei hecatombe, sau din cauza lui Hrises preotul, pe care Agamemnon l-a disprețuit?
2. Dacă Agamemnon n-o eliberează pe fiica iubită a bătrânului preot și nu primește darurile strălucitoare, Țintașul va da încă multe necazuri Danailor, și nici nu va îndepărta cumplita distrugere pentru ei până când ei o înapoiază propriului ei tată pe fata cu brațe albe, fără plată și fără răscumpărare și aduc o hecatombă sacră în Hrisa; atunci probabil că ei îl vor îmbuna pe zeu și îi vor convinge sufletul.
