GH445. Manuscrisele poemelor homerice arată adesea o serie de forme verbale care se termină în -αω (de exemplu, τιμάω) și în -οω (de exemplu, χολόω), care sunt cunoscute ca forme "asimilate" (numite uneori "deviate"). În aceste cazuri, αε, αει, αη, αῃ dau un suntet a dublu, a asimilând sunetul e; dar αο, αω, αοι, αου dau un sunet o dublu, o asimilând sunetul a. De obicei una din vocale este lungită, uneori ambele.
| αε | = | αα αα |
αο | = | οω ωο |
οο | = | οω ωο |
|||
| αει | = | αᾳ αᾳ |
αω | = | οω ωω |
οοι | = | οῳ | |||
| αῃ | = | αᾳ αᾳ |
αοι | = | οῳ ωοι |
οου | = | οω | |||
| αου | = | οω ωω |
|||||||||
GH446. Aceste forme asimilate sunt de asemenea folosite în formele de viitor în -αω din -ασω (GH103).
GH447. Ele se găsesc numai atunci când a doua silabă din forma originală este lungă prin natură sau poziție (GH022).
GH448. Următoarele forme ale lui ὁράω (ϝορα-), văd, pot servi ca exemple de asimilare pentru un verb în -αω:
| Indicativ | |||
| Contras | Asimilat | ||
| Singular | |||
| 1 | ὁράω | ὁρῶ | ὁρόω |
| 2 | ὁράεις | ὁρᾷς | ὁράᾳς |
| 3 | ὀράει | ὁρᾷ | ὁράᾳ |
| Dual | |||
| 2 | ὁράετον | ὁρᾶτον | - |
| 3 | ὁράετον | ὁρᾷτον | - |
| Plural | |||
| 1 | ὁράομεν | ὁρῶμεν | - |
| 2 | ὀράετε | ὁρᾶτε | - |
| 3 | ὁράουσι | ὁρῶσι | ὁρόωσι |
| Conjunctiv | |||
| ὁράῃς | ὁρᾷς | ὁράᾳς | |
| Optativ | |||
| ὁράοιμι | ὁρῷμι | ὁρόῳμι | |
| Infinitiv | |||
| ὁράεσθαι | ὁρᾶσθαι | ὁράᾳσθαι | |
| Participiu | |||
| masc. | ὁράων | ὁρῶν | ὁρόων |
| Gen. | ὁράοντος | ὁρῶντος | ὁρόωντος |
| fem. | ὁράουσα | ὁρῶσα | ὁρόωσα |