GH280. Majoritatea adverbelor grecești au o dublă origine:
1) Forme de caz izolate ale unor substantive, pronume și adjective, care s-au cristalizat și folosit în legături adverbiale.
2) Adverbe formate prin intermediul diferitelor sufixe (GH130), a căror origine nu se cunoaște.
GH281. Cea mai comună utilizare adverbială a diferitelor cazuri de substantive, pronume și adjective este forma de neutru acuzativ a adjectivului, singular sau plural, cu sau fără pronumele τό, τά, ca adverb. Neutrul substantivelor și pronumelor este folosit uneori, dar mai puțin frecvent, în același fel.
...
GH512. Orice verb al cărui înțeles o permite, poate primi un acuzativ de formă înrudită, sau cu înțeles echivalent. Acesta se numește acuzativ de înrudire și poate urma atât verbelor intranzitive cât și celor tranzitive; de exemplu, εἶπας ἔπος, ai rostit un cuvânt, ὁδὸν ἐλθέμεναι, să călătorească (să bată drum), ἔπος τ' ἔφατο, și a spus un cuvânt.