LH4601. Învățați conjugarea tuturor formelor de perfect și mai mult ca perfect alε lui ἵστημι și *εἴδω, GH424, 466.
LH4602. Vocabular
| ἀ-πιθέ-ω*, ἀπιθήσω, ἠπίθησα | sunt neascultător, nu mă supun, nu dau ascultare |
| δαίμων, ονος, ὁ, ἡ | putere sau voință divină, divinitate, duh, zeu/zeiță |
| δῶρον, ου, τό | dar, ofrandă |
| ε(ἴ)ρυμαι (ϝερυ-), ε(ἰ)ρύσ(σ)ομαι, ε(ἰ)ρυσ(σ)άμην | apăr, ocrotesc, păzesc, scap, izbăvesc, salvez, mântuiesc, țin (la distanță), opresc |
| ἐξ-είρω (ϝερ-, ϝρη-, ϝεπ-), ἐξερέω, ἐξεῖπον, ἐξείρηκα*, ἐξείρημαι, ἐξειρήθην | spun, exprim, declar |
| ἐπι-πείθομαι | mă las convins, mă supun, am încredere |
| ἠμί (ἠγ-), imperf., ἦν | zic, spun |
| ἴ-σχω (ἰσχ- = σι-σ(ε)χ-) | o altă formă a lui ἔχω, țin, am în stăpânire, dețin, susțin; mă înfrânez, mă stăpânesc, mă opresc |
| κουλέον = κολέον, GH071 | |
| κώπη, ης, ἡ | mâner |
| πάρ-ειμι (ἐσ-), παρέσ(σ)ομαι | sunt prezent, sunt aproape, sunt lângă |
| σφωίτερος, η, ον | al vostru / al amândurora, care vă aparține (amândurora) |
| τρίς | triplu, de trei ori |
| χρή (χρείω, χρέω), ἡ | nevoie, necesitate, soartă, destin, datorie |
| ὠθέω (ϝωθ-, ϝωθε-), ὤσω, ἔωσα, ἔωσμαι*, ἐώσθην* | împing |
Cuvinte românești derivate: demonic, demonologie, demonocrație, demonolatrie, pandemoniu; Dora, Dorotea, Teodor; întreit
LH4603. Traduceți în limba română:
1. πάντα γὰρ τάδε τελέσσουσι θεοὶ Ὀλύμπια δώματ' ἔχοντες, ὡς ἐγώ σοι ἐξερέω.
2. καί ποτε τρὶς τόσσα δῶρ' ἀγλά' ἕξει Ἀχιλλεὺς εἵνεκα τῆσδ' ὕβριος Ἀγαμέμνονος Ἀτρεΐδαο.
3. Ἀχιλλεὺς ἴσχεται, πείθεται δὲ θεῇιν Ἥρῃ λευκωλένῳ Ἀθηναίῃ τε γλαυκώπιδι.
4. χρή ἐστιν Ἀχιλλῆα, καὶ μάλα περ θυμῷ κεχολωμένον, ἔπος ἐρύσασθαι θεῇιν καλῇιν, ὧς γάρ ἐστιν ἄμεινον.
5. θεοὶ μάλ' ἔκλυον Ἀχιλλῆος, οὕνεκα τοῖσιν ἐπιπείθεται.
6. Ἀχαιοὶ ἔσχεθον χεῖρας βαρείας ἐπὶ κώπῃς ἀργυρέῃσι ξιφέων μεγάλων.
7. Ἀχιλλεὺς ἔωσε μέγα ξίφος ἂψ ἐς κουλεόν.
8. Ἀχαιοὶ κακοὶ ἠπίθησαν μύθοισιν Ἀθηναίης.
9. θεὰ γλαυκῶπις Ἀθήνη ἐβεβήκειν Οὐλυμπόνδε ἐς δώματα Διός.
LH4604. Citiți și traduceți.
Iliada, 212-222
| ὧδε γὰρ ἐξερέω, τὸ δὲ καὶ τετελεσμένον ἔσται· | |
| καί ποτέ τοι τρὶς τόσσα παρέσσεται ἀγλαὰ δῶρα | |
| ὕβριος εἵνεκα τῆσδε· σὺ δ' ἴσχεο, πείθεο δ' ἡμῖν. | |
| τὴν δ' ἀπαμειβόμενος προσέφη πόδας ὠκὺς Ἀχιλλεύς· | 215 |
| χρὴ μὲν σφωίτερόν γε, θεά, ἔπος εἰρύσσασθαι, | |
| καὶ μάλα περ θυμῷ κεχολωμένον· ὧς γὰρ ἄμεινον· | |
| ὅς κε θεοῖς ἐπιπείθηται μάλα τ' ἔκλυον αὐτοῦ. | |
| ἦ καὶ ἐπ' ἀργυρέῃ κώπῃ σχέθε χεῖρα βαρεῖαν, | |
| ἂψ δ' ἐς κουλεὸν ὦσε μέγα ξίφος, οὐδ' ἀπίθησεν | 220 |
| μύθῳ Ἀθηναίης· ἡ δ' Ουλυμπόνδε βεβήκειν | |
| δώματ' ἐς αἰγιόχοιο Διὸς μετὰ δαίμονας ἄλλους. |
LH4605
212. καί: de asemenea, tot așa. Acest vers este un ecou al versului 204.
213. τοι GH504 sau 499.
- παρέσσεται GH473, 1.
214. ἡμῖν = Ἀθηναίῃ καὶ Ἥρῃ: GH496. Atena este de acord cu Ahile că Agamemnon este vinovat de cruzime, care este întotdeauna pedepsită de zei. Această judecată reflectă poziția poetului și este cea mai inteligentă din punctul de vedere al auditoriului său.
- ἴσχεο: reflexiv, GH567, 1.
216. χρή (ἐστιν).
- σφωίτερον este făcut emfatic prin γε care-i urmează, prin care Ahile pune în contrast atitudinea sa de supunere cu respect față de zeiță cu cea de sfidare încăpățânată față de Agamemnon, căruia nu mai dorește să i se supună. Tot așa, Agamemnon renunță la Hriseis dând-o zeului și astfel își salvează onoarea. Această scenă, împreună cu promisiunea făcută de Atena, motivează decizia lui Ahile să rămână în fața Troiei în loc să-și ducă la îndeplinire amenințarea cu întoarcerea acasă (vs. 169 și urm.).
217. κεχολωμένον GH609, 6.
- καί: chiar (dacă).
- ἄμεινον (ἐστίν).
218. θεοῖς GH496.
- ἔκλυον αὐτοῦ GH484, 582. Supunerea față de zeii cerești nu ținea doar de înțelepciune, ci și de prudență, căci orice altă cale ar fi provocat distrugerea.
219. ἦ: a zis. Observați repetarea sunetului e în acest vers.
- σχέθε = ἔσχεθε [ἔχω].
220. οὐδ' ἀπίθησεν: litote; compară cu "nu-i chiar rău".
221. μύθῳ: GH496.
222. Plecarea Atenei se face fără ceremonie și este tot atât de precipitată cum i-a fost și venirea. Există aici, ca de altfel și în alte pasaje, o confuzie cu privire la concepțiile despre Olimp și cer. Atena vine din cer, dar se întoarce în Olimp, în mijlocul celorlalte divinități. Tot așa, ar fi greu de imaginat coborârea lui Apolon (vs. 44 și urm.) de pe culmile Olimpului în câmpia troiană, care era la mare distanță, peste mare. Vezi comentariile la vs. 592, 450.
LH4606. Traduceți în limba greacă:
1. Eu vă voi declara voia zeilor, iar aceasta va fi și ea (καί) împlinită.
2. Cândva vei avea de două ori mai multe daruri minunate din pricina acestei semeții a lui Agamemnon dacă te înfrânezi și ne asculți.
3. Noi trebuie să ne supunem zeilor chiar dacă (suntem) foarte mâhniți în inimile noastre; căci așa este mai bine.
4. Zeii îi ascultă (rugăciunile lor) negreșit pe cei care li se supun.
5. Ei își țin mâinile grele pe mânerele de argint și astfel nu se supun poruncilor celor două zeițe.
6. Când Atena pleacă în Olimp între celelalte divinități, noi vom împinge în teci săbiile noastre mari.
