LH4501
1) Verbele care se termină în -μι diferă de verbele în -ω, prin aceea că nu au sufix temporal (cu excepția conjunctivului) la prezent și imperfect activ, mediu și pasiv, la aoristul II activ și mediu și la perfectul și mai mult ca perfectul II activ.
2) Învățați flexiunea prezentului, viitorului și ambelor sisteme de aorist a verbelor ἵστημι, τίθημι, ἵημι și δίδωμι, GH449-462.
LH4502. Vocabular
| ἄν = κέ(ν) | GH585-591 |
| αἰγί-οχος, η, ον | purtător de egidă (epitet al lui Zeus) |
| αὖτε | (marcând o repetiție) din nou, mai; (marcând o opoziție) pe de altă parte, în schimb, însă, iar |
| γλαυκ-ῶπις, ιδος | cu ochi scânteietori/limpezi, cu o înfățișare strălucitoare (conform altei interpretări, cu ochi de cucuvea) |
| ἵνα | ca să, astfel încât; unde, acolo unde, când |
| λήγ-ω, λήξω, ἔληξα | încetez, mă sfârșesc |
| μη-δέ | și nu, dar nu, nici, nici chiar; μηδὲ ... μηδέ nici ... nici |
| ὄλλυμι (ὀλ-, ὀλε-, ὀλο-), ὀλέσ(σ)ω, ὤλεσ(σ)α, ὄλωλα | distrug, ucid, ruinez, pierd; (med.) pier, mor |
| ὀνειδίζω (ὀνειδιδ-), ὠνείδισα | zic (pomenesc) ceva spre ocara cuiva; bat cuiva obrazul; mustru, dojenesc, ocărăsc |
| προσ-αυδά-ω, προσαυδήσω*, προσηύδησα | mă adresez, vorbesc / spun cuiva |
| πτερόεις, εσσα, εν | aripat, zburător |
| τάχα (ταχύς, GH280-281) | repede, iute, curând |
| τέκος, εος, τό | copil, descendent, tânăr |
| τί-πτε (τί ποτε, GH092) | de ce (oare)? |
| ὕβρις, ιος, ἡ | dispreț, obrăznicie, nerușinare, desfrânare, cruzime |
| ὑπεροπλίη, ης, ἡ | mândrie, semeție |
| φωνέ-ω, φωνήσω*, ἐφώνησα | vorbesc, ridic vocea |
Cuvinte românești derivate: pteropod, pterodactil; tahigraf; fonologie, antifonare, cacofonie, eufonie, simfonie, tautofonie, telefonie, megafon, microfon
LH4503. Traduceți în limba română:
1. Ἀχιλλεὺς φωνήσας προσηύδα γλαυκώπιδα Ἀθήνη ἔπεα πτερόεντα.
2. τίπτ' ἦλθεν αὖτε Παλλὰς Ἀθήνη τέκος αἰγιόχοιο Δίος;
3. γλαυκῶπις Ἀθήνη ἦλθεν ἵνα ἴδῃ ὕβριν Ἀγαμέμνονος Ἀτρεΐδαο.
4. Ἀχιλλεὺς ἐρέει Ἀθήνῃ, τὸ δὲ τετελεσμένον ἔσται.
5. τάχ' ἄν ποτε Ἀγαμέμνων ὀλέσσῃ θυμὸν ᾗς ὑπεροπλίῃσιν.
6. γλαυκῶπις Ἀθήνη ἦλθε παύσουσα τὸ μένος Ἀχιλῆος, αἴ κε πίθηται.
7. ἔληγεν Ἀχιλλεὺς ἔριδος, οὐδὲ ἕλκετο ξίφος χειρί;
8. ὀνειδίσει Ἀγαμέμνονα ἔπεσιν, ὡς ἔσταί περ.
LH4504. Citiți și traduceți.
Iliada, 201-211
| καί μιν φωνήσας ἔπεα πτερόεντα προσηύδα· | |
| τίπτ' αὖτ', αἰγιόχοιο Διὸς τέκος, εἰλήλουθας; | |
| ἦ ἵνα ὕβριν ἴδῃ Ἀγαμέμνονος Ἀτρεΐδαο; | |
| ἀλλ' ἔκ τοι ἐρέω, τὸ δὲ καὶ τελέεσθαι ὀίω· | |
| ᾗς ὑπεροπλίῃσι τάχ' ἄν ποτε θυμὸν ὀλέσσῃ. | 205 |
| τὸν δ' αὖτε προσέειπε θεὰ γλαυκῶπις Ἀθήνη· | |
| ἦλθον ἐγὼ παύσουσα τὸ σὸν μένος, αἴ κε πίθηαι, | |
| οὐρανόθεν· πρὸ δέ μ' ἧκε θεὰ λευκώλενος Ἥρη, | |
| ἄμφω ὁμῶς θυμῷ φιλέουσά τε κηδομένη τε. | |
| ἀλλ' ἄγε λῆγ' ἔριδος, μηδὲ ξίφος ἕλκεο χειρί· | 210 |
| ἀλλ' ἦ τοι ἔπεσιν μὲν ὀνείδισον, ὡς ἔσεταί περ. |
LH4505
201. μιν: obiect al lui προσηύδα.
- ἔπεα GH512.
- πτερόεντα: GH024; cuvintele erau personificate, iar dacă zburau din gura vorbitorului către urechile ascultătorului, ele ar fi avut nevoie de aripi precum păsările.
202. αἰγιόχοιο: egida lui Zeus era un scut împodobit cu un cap de Gorgon, monstru care avea șerpi în loc de păr, pe care oricine îl privea rămănea împietrit de frică. Atena era cea mai iubită dintre copiii lui Zeus, căci se născuse, ca zeiță a înțelepciunii, cu înfățișare adultă, cu îmbrăcăminte și armură. Fiind copilul favorit, ea purta adeseori scutul lui Zeus. Ahile pare neplăcut surprins de intervenția Atenei și este foarte ofensat că este împiedicat să-l ucidă pe Agamemnon.
- αὖτε nu se referă neapărat la o apariție anterioară a Atenei, ci poate să denote pur și simplu iritarea lui Ahile la faptul că necazurile s-au abătut asupra lui unul după altul; astfel, el zice: "Ai venit și tu" (ca să adaugi la celelalte insulte ce mi s-au adus)?
203. ἴδῃ = ἴδηαι GH084-085. Ahile răspunde la propria întrebare (vs. 202) printr-o altă întrebare retorică.
204. τό: subiect al lui τελέεσθαι, GH471.
- ὀίω: ironic, cum este obișnuit la Homer.
205. Ahile își arată clar intenția de a-l ucide pe Agamemnon pentru aroganța sa.
- ἧς (ὅς, ἥ, ὅν)
- ὑπεροπλίησι: GH505.
- ὀλέσσῃ: GH601.
206. γλαυκῶπις: completează versurile 199-200 și arată de ce Ahile o recunoaște atât de repede pe zeiță. Inițial se pare că însemna cu ochi de cucuvea. Originea sa s-a pierdut înainte de vremea lui Homer, pentru care ea este cu ochi strălucitori/scânteietori.
207. παύσουσα: GH609, 5.
- πίθηαι: Atena nu este chiar sigură că Ahile se va supune, dar speră s-o facă.
210. ἔριδος: GH487.
- χειρί: GH505.
- λῆγ'(ε); imperativ.
211. Adică "mustră-l aspru, dar nu-l lovi". Zeița propune un război de cuvinte și nu recurgerea la arme, ceea ce este o întoarcere la situația dinainte ca Ahile să încerce să-și scoată sabia.
- ὡς ἔσταί περ: "spune-i cum va fi", adică "spune-i ce se va întâmpla". Această scenă deus ex machina, care este necesară pentru acțiunea și desfășurarea poemului, ar fi un defect artistic într-o lucrare în care zeii nu iau parte atât de pregnant și nu se asociază atât de liber cu muritorii așa cum o fac în Iliada.
LH4506. Traduceți în limba greacă:
1. Am ridicat vocile (part.) și ne-am adresat cu aripate cuvinte chipeșei zeițe.
2. De ce, fiică iubită a purtătorului de egidă Zeus, ai venit la negrele corăbii iuți ale Aheilor?
3. Poți tu să vezi obrăznicia regilor hrăniți de Zeus?
4. Dar vă vom spune, și credem că asta se va întâmpla, că ei în curând își vor pierde sufletele prin propria semeție.
5. Atena, zeița cu ochi vii, a venit din cer ca să oprească mânia lui Ahile, dacă acesta ar asculta-o.
6. Dacă Ahile se va opri din vrajbă și nici nu va trage sabia lui mare cu mână grea, el s-ar putea să-l mustre pe Agamemnon cu vorbe aspre când s-ar ivi ocazia (ὡς ἔσεταί περ).
