GH585. Adverbele ἄν și κέ(ν) sunt adesea folosite pentru a particulariza înțelesul modurilor; ele sunt folosite în două feluri:
1) În propoziții independente, cu conjunctivul, cu optativul și cu timpurile trecut și viitor ale indicativului; de asemenea cu participiul și infinitivul atunci când reprezintă indicativul și optativul independent.
2) În propoziții subordonate, de obicei cu conjunctivul.
GH586. Aceste adverbe dau de obicei o nuanță de indefinit propoziției în care se află.
GH587. Conjunctivul cu aceste adverbe este folosit aproape identic cu indicativul viitor, sau optativul potențial (GH605).
GH588. Ele se folosesc în propoziții simple și în apodoza (concluzia) frazelor complexe pentru a exprima o limitare prin circumstanțe sau condiții.
GH589. Ele se întâlnesc de regulă în propoziții finale care se referă la viitor.
GH590. Ele se întâlnesc de regulă în propoziții condiționale la optativ și conjunctiv, atunci când verbul principal este la viitor, sau la un mod care implică aspecte legate de viitor.
GH591. Ele nu se folosesc în mod obișnuit în propoziții condiționale, relative, sau temporale cu conjunctivul în comparații și asemănări, sau atunci când acestea se referă la evenimente care se produc în mod repetat sau la un moment nedefinit, sau când se referă la expresii care au aplicabilitate generală.