LH2401. Învățați toate formele de imperativ activ ale lui λύω, GH407.
LH2402. Parcurgeți următoarele două lecții recapitulând cu grijă toate formele și vocabularele studiate până în acest moment. Citiți apoi din nou Iliada 1-52, acordând atenție fiecărei forme, în special imperativelor.
LH2403. Vocabular
| αἰεί, αἰέν (= αἰϝεί) | mereu, întotdeauna, veșnic, de-a pururi (pururea), neîntrerupt; de fiecare dată |
| ἀργός, ή, όν | alb, strălucitor, (despre animale bălan, plăvan); iute, rapid |
| ἀργύρεος, η, ον | de argint |
| αὐτάρ (ἀτάρ, GH071) | iar, dar, însă; în plus, pe de altă parte; totuși, atunci |
| βάλλω (βαλ-, βλη-), βαλέω, ἔβαλον, βέβληκα, βέβλημαι | arunc (la o depărtare oarecare), azvârl; scap de ceva, lepăd; las sau fac să cadă, dobor, dărâm; dau cu ceva în cineva, lovesc, nimeresc, izbesc, împroșc; pun, așez, introduc |
| βιός, οῦ, ὁ | (propr. vână > coardă) arc |
| γί-γνομαι (γεν-, γενε-, γον-), γενήσομαι*, ἐγενόμην, γέγονα, γεγένημαι* | a se naște; a lua naștere, a se ivi, a se produce, a avea loc, a se desfășura; a deveni, a ajunge; a fi, a se afla, a aparține |
| ἕζομαι (σεδ- GH103), ἕσσομαι, εἷσα, ἑ(ε)σσάμην | șed, mă așez; cad la pământ; mă aplec, mă îndoi |
| ἐφίημι (σι-σημι GH103, ση-, σε- = ἡ-, ἑ-), ἐφήσω, ἐφῆκα (ἐφέηκα), ἐφεῖκα*, ἐφεῖμαι* | cu dat., GH504, arunc asupra sau înspre, (a)zvârl către, țintesc; trimit către sau împotrivă, lansez; întind împotrivă, pun (mâna) pe; determin, împing; pun la dispoziție, ofer |
| ἐχε-πευκής, ές | ascuțit, tăios |
| θαμέες, ειαί, έα | des, strâns, numeros |
| ἵ-ημι (= σι-σημι GH103-104, ση-, σε- = ἡ-, ἑ-), ἥσω, ἧκα (ἕηκα), εἷκα, εἷμαι* | arunc, azvârl; dau drumul, las să cadă; trimit, eliberez, emit, (re)vărs, las să curgă; trag, lansez, slobod, țintesc |
| ἰός, οῦ, ὁ | săgeată |
| μετά | adv. și prep. cu gen., dat. și ac., cu, în, printre, între, în mijlocul, după, lângă, în direcția, urmând; cu gen., împreună, cu; cu dat., între, în ceva; cu ac., în urma cuiva, după ceva, după, între |
| νέκυς, νέκυος, ο | mort |
| οὐρεύς, ῆος, ὁ | catâr |
Cuvinte românești derivate: hiperbolă, parabolă, diabolic; geneză, oxigen; sedentar; necropolă, necromanție, necroză
LH2404. Traduceți în limba română:
1. κιὼν κατ' Οὐλύμποιο καρήνων Ἀπόλλων ἕζετ' ἀπάνευθε νηῶν Ἀχαιῶν καὶ ἕηκεν ἰὸν μετὰ στρατόν.
2. κλαγγὴ δ' ἀργυρέου βιοῦ ἦν δεινή.
3. Ἀπόλλων ἔχει βιὸν ἀργύρεον.
4. ἑκηβόλος ἐποίχεται πρῶτον οὐρῆας καὶ κύνας ἀργούς.
5. ὀλέκονται οὐρῆες καὶ κύνες ἀργοί.
6. ὁ θεὸς ἐφιεὶς ἐχεπευκέα βὲλεα αὐτοῖσιν (Ἀχαιοῖσιν) ἔβαλλεν.
7. πολλαὶ δὲ πυραὶ νεκύων ἐκαίοντο θαμειαί.
8. μῆνιν ἄειδε, θεά, Πηληιάδεω Ἀχιλῆος.
9. ἀλλ' ἴθι, μὴ μ' ἐρέθιζε, σαώτερος ὥς κε νέηαι.
10. κλῦθί μευ, ἀργυρότοξε.
11. τόδε μοι κρήηνον ἐέλδωρ.
LH2405. Copiați, marcați metrica și traduceți.
Iliada, 48-52
| ἕζετ' ἔπειτ' ἀπάνευθε νεῶν, μετὰ δ' ἰὸν ἕηκεν· | |
| δεινὴ δὲ κλαγγὴ γένετ' ἀργυρέοιο βιοῖο. | |
| οὐρῆας μὲν πρῶτον ἐπῴχετο καὶ κύνας ἀργούς, | 50 |
| αὐτὰρ ἔπειτ' αὐτοῖσι βέλος ἐχεπευκὲς ἐφιεὶς | |
| βάλλ'· αἰεὶ δὲ πυραὶ νεκύων καίοντο θαμειαί. |
LH2406
48. νεῶν = νηῶν, GH072, 492.
- μετὰ ... ἕηκεν GH549.
- ἰόν: prima săgeată. Poetul definește astfel foarte clar imaginea pe care vrea s-o zugrăvească.
49. δεινή: groaznic.
- κλαγγή: onomatopeic. Astfel auzim zgomotul arcului. Ritmul versului, în special spre sfârșitul lui, ajută la producerea acestui efect.
- βιοῖο: genitiv de sursă, GH487.
50. πρῶτον: GH280-281.
- ἐπώχετο [ἐποίχομαι] ἀργούς: iute precum o strălucire de argint, un mod foarte pitoresc de prezentare a efectului pe care îl are asupra ochiului mișcarea rapidă a picioarelor câinilor în alergare.
Acest pasaj descrie cu precizie cursul normal al unor astfel de molime, unde poetul, probabil fără să fie conștient de asta, urmează îndeaproape rezultatele științei medicale moderne, stabilind faptul că astfel de molime atacă de obicei animalele mai întâi, iar de la acestea contagiunea se răspândește printre oameni. Pe parcursul acestui întreg proces, zeul trebuie privit ca șezând într-un loc privilegiat, probabil un nor potrivit, sau un deal din apropiere. El este desigur ascuns privirii grecilor în suferință, care probabil că încă nu bănuiesc care este cauza reală a suferințelor lor. Zbârnâitul arcului său ar putea fi cu ușurință confundat cu un tunet. Pentru omul modern, ar părea o lipsă de demnitate, ca să nu-i spunem degradare, să-l vadă pe zeu atât de prins în mânia sa, venind din Olimp cu toate atributele terorii, gata să-i distrugă pe greci pentru insulta adusă (prin Agamemnon) preotului său, așezându-se și îndreptând instrumentele morții asupra catârilor și câinilor din tabără, care nu l-au supărat cu nimic. Acest lucru pare a se datora fuziunii a două concepții: (1) descrierea poetică a mâniei zeului răzbunător, care se pregătește să-i nimicească pe cei care l-au insultat pe preotul său și (2) descrierea de fapt a cursului obișnuit al unei molime.
51. αὐτοῖσι: GH504, oamenii (stăpânii animalelor), în contrast cu animalele, GH541, 6.
- inițial, βέλος σεχεπευκες, GH667, 2 (668), 103-104, 119.
- αὐτοῖσι se referă desigur la greci și îi aduce pe aceștia într-o poziție proeminentă. "Molima nu s-a oprit la animale, ci i-a atacat și pe stăpânii acestora."
52. βαλλ' este emfatic prin poziție, prin pauza care-i urmează, prin sunetul prelungit ca un tril λλ (făcându-l pe acesta să fie onomatopeic) și prin înțeles (imperfect). Imperfectul reprezintă o serie de acțiuni repetate. Observați cu câtă forță vizuală prezintă poetul numărul mare de morți din cauza săgeților zeului. Putem vedea rugurile funerare, cu grămezile lor de morți, arzând peste tot.
În tot acest pasaj, comparați ce spune Lessing in Lacoon, acolo unde discută unele diferențe fundamentale între arta pictorului și cea a poetului. "Imaginea molimei. Ce vedem pe pânză? Trupuri moarte, flăcările rugurilor funerare, cei pe moarte ocupați cu cei morți, zeul mânios așezat pe un nor, trimițându-și de acolo săgețile. Bogăția din pictură devine sărăcie pentru poet. Acum să ne întoarcem la Homer însuși. Poetul este aici atât de sus față de pictor pe cât viața este mai bună decât o pictură. Plin de mânie, cu arc și tolbă, Apolon coboară din turnurile Olimpului. Nu numai că-l văd, dar îl și aud. La fiecare pas, săgețile zăngănesc pe umerii zeului mânios. El intră în oștire precum noaptea. Se așează în fața corăbiilor și, cu un zbârnâit teribil al arcului său de argint, își trimite prima săgeată împotriva catârilor și câinilor. Apoi își îndreaptă săgețile sale otrăvite (mortale) asupra războinicilor înșiși, focul arzând peste tot neîncetat pe rugurile încărcate de leșuri. Este cu neputință să traduci în vreun alt limbaj imaginea muzicală care se poate auzi în cuvintele poetului."
Scena este acum deplin pregătită pentru introducerea eroului, divinul Ahile, care din acest moment joacă un rol proeminent și nu va fi deloc pierdut din vedere în tot restul poemului.
LH2407. Traduceți în limba greacă:
1. După ce zeii au coborât de pe vârfurile Olimpului, s-au așezat deoparte de corăbii și au aruncat săgeți printre ele și un groaznic zăngănit s-a ridicat din arcurile de argint.
2. Toți zeii au arcuri și tolbe închise la ambele părți.
3. Arcul lui Apolon este de argint.
4. Prima dată să atacăm catârii și câinii iuți, iar apoi să azvârlim săgeți ascuțite peste ei, să-i lovim.
5. Să fie aprinse multe ruguri funerare.
6. Ardeți rugurile funerare ale morților.
7. Aruncați-vă săgețile ascuțite și așezați-vă.
8. Atacați armata Aheilor, căci l-au insultat pe Hrises, preotul iubit al marelui zeu Apolon.
