GH667. Dacă o silabă finală aparent scurtă se găsește acolo unde este de așteptat să se afle una lungă, este probabil ca:
1) pauza de cezură (GH685) sau de diereză (GH688) să completeze timpul necesar pentru picior, permițând aceeași libertate ca la sfârșitul unui vers, sau
2) cuvântul următor să-și fi pierdut consoana inițială (de obicei ϝ, uneori σ), ceea ce ar face ca silaba precedentă să fie lungă prin poziție.
GH668. Silabele scurte care se termină într-o consoană singură sunt uneori lungite în thesis (silaba accentuată, sau ictus), chiar dacă cuvântul care urmează începe cu vocală.
...
GH103. Pierderea lui sigma. Spiritul aspru (GH027) în limba greacă reprezintă adeseori un sigma pierdut. Un sigma între două vocale a devenit de obicei spirit aspru (de comparat transformarea lui s intervocalic în r în latina timpurie) și apoi a fost pierdut.
GH104. Comparați:
| Greacă | Latină | |
| ὑπέρ | peste | super |
| ἅλς | sare, mare | sal |
| ἵστημι | stau | sisto |
| ἵημι (ἱ-ἡμι) | arunc | sero (seso) |
| ἕξ | șase | sex |
| ἑπτά (ἑπτμ GH097, 098, 3) | șapte | septem |
| ἕδος | scaun | sedes |
| ἕ | însuși | se |
| ἠώς (ἀϝ-ὡς) | zori | aurora (ausosa) |
| ὁμός | asemănător | simi-lis |
| ἅλλομαι (ἁλι- GH100 (*7)) | sar | salio |
| ὕπνος | somn | somnus (sopnos, cf. sopor) |
| ὅς, ἥ, ὅν (῾ϝος, ῾ϝη, ῾ϝον, ) | al său | suus, sua, suum |
| γένεος (γενε-ὁς) | al unui neam | generis (genesis) |
| αων (α-ὡν) | terminația de genitiv plural, declinarea I feminin | arum (asum) |
...
GH119. Dacă o silabă începe cu o aspirație (spirit aspru, sau oclusivă surdă aspirată φ, θ, χ), silaba care o precede n-ar putea în mod normal să aibă aspirație, ci devine lină; de exemplu, τίθημι (θιθημι), așez, pun, τρέφω (θρεφω), hrănesc, πέφηνα (φεφηνα), am arătat, ἔχω (ἑχω) am. Acest fenomen se numește disimilare.
Observație: Această regulă nu este întotdeauna respectată la formarea aoristului pasiv, unde două surde aspirate pot să stea la începutul a două silabe succesive.