Vasile Stancu

GREACA HOMERICĂ / Gramatică / Prozodie / Referințe

GH667. Dacă o silabă finală aparent scurtă se găsește acolo unde este de așteptat să se afle una lungă, este probabil ca:
1) pauza de cezură (GH685) sau de diereză (GH688) să completeze timpul necesar pentru picior, permițând aceeași libertate ca la sfârșitul unui vers, sau
2) cuvântul următor să-și fi pierdut consoana inițială (de obicei ϝ, uneori σ), ceea ce ar face ca silaba precedentă să fie lungă prin poziție.

GH668. Silabele scurte care se termină într-o consoană singură sunt uneori lungite în thesis (silaba accentuată, sau ictus), chiar dacă cuvântul care urmează începe cu vocală.

...

GH103. Pierderea lui sigma. Spiritul aspru (GH027) în limba greacă reprezintă adeseori un sigma pierdut. Un sigma între două vocale a devenit de obicei spirit aspru (de comparat transformarea lui s intervocalic în r în latina timpurie) și apoi a fost pierdut.

GH104. Comparați:


Greacă Latină
ὑπέρ peste super
ἅλς sare, mare sal
ἵστημι stau sisto
ἵημι (ἱ-ἡμι) arunc sero (seso)
ἕξ șase sex
ἑπτά (ἑπτμ GH097, 098, 3) șapte septem
ἕδος scaun sedes
însuși se
ἠώς (ϝ-ὡς) zori aurora (ausosa)
ὁμός asemănător simi-lis
ἅλλομαι (ἁλι- GH100 (*7)) sar salio
ὕπνος somn somnus (sopnos, cf. sopor)
ὅς, ἥ, ὅν (῾ϝος, ῾ϝη, ῾ϝον, ) al său suus, sua, suum
γένεος (γενε-ὁς) al unui neam generis (genesis)
αων (α-ὡν) terminația de genitiv plural, declinarea I feminin arum (asum)

...

GH119. Dacă o silabă începe cu o aspirație (spirit aspru, sau oclusivă surdă aspirată φ, θ, χ), silaba care o precede n-ar putea în mod normal să aibă aspirație, ci devine lină; de exemplu, τίθημι (θιθημι), așez, pun, τρέφω (θρεφω), hrănesc, πέφηνα (φεφηνα), am arătat, ἔχω (ἑχω) am. Acest fenomen se numește disimilare.

Observație: Această regulă nu este întotdeauna respectată la formarea aoristului pasiv, unde două surde aspirate pot să stea la începutul a două silabe succesive.