GH541. Pronumele demonstrative. Pronumele demonstrative se disting astfel:
1) (ἐ)κεῖνος, η, ο se folosește pentru ceva ce se află departe de vorbitor.
2) ὁ, ἡ, τό diferă de οὗτος, (ἐ)κεῖνος, ὅδε etc. prin aceea că marchează de obicei un contrast al obiectelor, dar nu le distinge pe acestea ca fiind aproape sau departe, prezente sau absente etc.
3) Compușii lui ὁ, ἡ, τό se folosesc pentru ceva ce se află aproape de vorbitor, sau este asociat cu acesta.
4) οὗτος se folosește în legătură cu ceva ce a fost deja menționat, sau ceva ce prezintă interes sau îngrijorare pentru persoana a doua.
5) ὁ, ἡ, τό, pe lângă folosirea sa ca pronume relativ și ca pronume personal, se folosește pentru a marca un contrast.
6) αὐτός, în toate cazurile sale înseamnă de regulă însuși, dar uneori poate să însemne același; este de regulă intensiv și se folosește în special pentru a pune în contrast un om sau un obiect cu diferite detalii neimportante cum ar fi îmbrăcămintea, armele și felurite accesorii.