LH7701. Vocabular
| ἀμφι-γυνήεις, εσσα, εν | cu picioarele încovoiate |
| ἄ-σβεστος, η, ον | care nu poate fi stins, de nestins; nestăpânit, neostoit, nesfârșit |
| γέλως, γέλωτος, ὁ | râs |
| ἐν-όρ-νυμι, ἐνόρσω, ἐνῶρσα (ἐνώρορον), ἐνόρωρα, ἐνορώρεμαι | fac să se nască în, trezesc, insuflu, stârnesc, provoc |
| ἧχι | unde |
| καθ-εύδω (εὑδ-, εὑδε-), καθευδήσω* | dorm |
| κατα-κεί-ω | am poftă să mă culc (să dorm) |
| λαμπρός, ή, όν | luminos, strălucit |
| Μοῦσα, ης, ἡ | muză |
| ὄψ, ὀπός, ἡ | voce, cuvânt, cuvântare, limbă |
| περι-καλλής, ές | foarte frumos |
| περι-κλυτός, ή, όν | vestit, renumit |
| ποι-πνύ-ω, ἐποίπνυσα | respir des și tare, gâfâi; fac ceva în grabă, grăbesc |
| πραπίς, ίδος, ἡ | inimă, minte, suflet, diafragmă |
| πρό-πας, ασα, αν | tot, întreg, fără excepție |
| ὕπνος, ου, ὁ | somn |
| φάος, ου, ὁ | lumină |
| φόρμιγξ, ιγγος, ἡ | liră, harpă |
| χρυσό-θρονος, ον | cel cu tron de aur, posibil cu robă brodată cu flori de aur, θρόνα |
Cuvinte românești derivate: asbest, muză, muzică, muzeu; pneumonie, pneumatic; hipnoză, hipnotic; fosfor, fotografie, fotometrie
LH7702. Citiți și traduceți.
Iliada, 599-611
| ἄσβεστος δ' ἄρ' ἐνῶρτο γέλος, μακάρεσσι θεοῖσιν, | |
| ὡς ἴδον Ἥφαιστον διὰ δώματα ποιπνύοντα. | 600 |
| ὧς τότε μὲν πρόπαν ἦμαρ ἐς ἠέλιον καταδύντα | |
| δαίνυντ', οὐδέ τι θυμὸς ἐδεύετο δαιτὸς ἐίσης, | |
| οὐ μὲν φόρμιγγος περικαλλέος, ἣν ἔχ' Ἀπόλλων, | |
| Μουσάων θ', αἳ ἄειδον ἀμειβόμεναι ὀπὶ καλῇ. | |
| αὐτὰρ ἐπεὶ κατέδυ λαμπρὸν φάος ἠελίοιο, | 605 |
| οἳ μὲν κακκείοντες ἔβαν οἰκόνδε ἕκαστος, | |
| ἧχι ἑκάστῳ δῶμα περικλυτὸς ἀμφιγυήεις | |
| Ἥφαιστος ποίησεν ἰδυίῃσι πραπίδεσσιν, | |
| Ζεὺς δὲ πρὸς ὃν λέχος ἤι' Ὀλύμπιος ἀστεροπητής, | |
| ἔνθα πάρος κοιμᾶθ', ὅτε μιν γλυκὺς ὕπνος ἱκάνοι· | 610 |
| ἔνθα καθεῦδ' ἀναβάς, παρὰ δὲ χρυσόθρονος Ἥρη. |
 Victoria din Samothrace - Luvru, Paris |
| Comemorează o bătălie navală din anul 306 î.H. Statuia, care este considerabil mai mare decât o statură de om, era așezată pe un piedestal în forma unei prore de corabie. Zeița victoriei era probabil reprezentată sunând dintr-o trompetă pe care o ține cu mâna dreaptă. Faldurile din îmbrăcămintea sa se datorează brizei proaspete a mării. |
LH7703
599. Băuturile erau de regulă servite în Olimp de către zeița Hebe, al cărei nume a devenit sinonim pentru grația și frumusețea feminină. În puternic contrast cu ea este Hefaistos, aspru, neîndemânatic și rudimentar, care debutează aici ca paharnic al zeilor și face o mulțime de mișcări comice încât toți cei de față râd în hohote.
- θεοίσιν: GH504, 509. Acest râs nestăpânit este bine motivat psihologic: situația fusese atât de puternic tensionată încât în momentul în care apare o schimbare prin figura comică a lui Hefaistos și recitalul frustrării sale cauzate de Zeus, cu toții sunt gata să dea frâu liber sentimentelor acumulate, în această manieră lipsită de demnitate.
600. ποιμνύοντα este onomatopeic; îl putem auzi pe Hefaistos cel picioarele strâmbe și nesigur pe genunchii săi cum gâfâie și se agită din greu. Observați efectul de greutate aplicat acestui vers prin spondeul final.
602-604. δαιτός, φόρμιγγος, Μουσάων: GH486.
- ἀμειβόμεναι ὀπί: "antifonic". Cântecul era fără îndoială însoțit de dans, căci Homer ne spune altundeva că dansul și cântecul sunt sunt esența petrecerii; astfel, muzele muzele puteau să-și arate grația și farmecul în cel mai bun mod. Cântul începe deci cu figurile eroice și tragice ale lui Ahile și Agamemnon și se termină cu un spectacol de cabaret al zeilor din Olimp.
- ὀπί: GH505.
606. κακκείοντες = κατακείοντες [κατακείω]: GH108-109.
607. ἑκάστῳ: GH497. Zeii aveau casele lor separate, formând astfel un fel de așezare în cer.
608. πραπίδεσσιν: GH506.
609. δὲ πρός: GH024.
LH7704. Primul cânt al Iliadei, după începutul sălbatic și întunecat în mijlocul tragediilor vieții pământești și al suferințelor ei nesfârșite, se termină cu râsul fără griji al zeilor binecuvântați, care benchetuiesc fericiți în Olimp:
... unde zeii
Și-au adăpostul lor de veci, pe care
Nu-l bate vânt, nici ploaie, nici ninsoare,
Ci nepătat de nori plutește-asupra-i
Senin și orbitoare strălucire;
De-aceea și ferice-acolo zeii
Petrec și se desfată ziua toată.
(Odiseea 6, 55-61)
Acest joc al alternanței lumină-umbră, râs-plâns, oameni puternici și demni alături de zei frivoli și neserioși, este realizat de poet cu un deosebit simț artistic și delicatețe a nuanțelor. Scena din Olimp, pusă în contrast cu acțiunea anterioară, poate fi comparată cu o satiră greacă antică, un fel de spectacol burlesc ce se juca cu regularitate în Atena antică la sfârșitul unei serii de tragedii, pentru același scop, și anume acela de a relaxa mintea auditoriului.
Cu neegalată măiestrie poetul le-a introdus în acțiunea și povestirea acestui cântec pe cele mai importante personaje, atât umane cât și divine, ale întregului poem.
