LH7601. Vocabular
| ἀλέξω (ἀλεξ-, ἀλεξε-, ἀλεκ-, ἀλκ-), ἀλεξήσω, ἀλέξησα (ἄλαλκον) | alung, abat, țin la distanță; apăr, ocrotesc, feresc, păzesc de; (med.) alung de la mine, mă apăr de, resping |
| ἄλλο-τε | altă dată, alteori, în alte rânduri |
| βηλός, οῦ, ὁ | prag |
| ἐν-δέξιος, η, ον | din dreapta, de la stânga la dreapta |
| ἔν-ειμι (ἐσ-), ἐνέσ(σ)ομαι | sunt în |
| ἦμαρ, ἤμαρτος, τό | zi, durată a zilei; timp, vreme |
| θε-σπέσιος, η, ον | cu sunet sau glas divin; de origine divină, zeiesc, divin, ceresc; minunat, uimitor, nemaipomenit, extraordinar, supraomenesc, grozav |
| κατα-πίπτω (πετ-, πτε-, πτη-), καταπεσέομαι, κατέπεσον, καταπέπτη(κ)α | cad jos sau de tot; slăbesc, mă trec |
| κομίζω (κομιδ-), κομιῶ, ἐκόμισ(σ)α, κεκόμικα*, κεκόμισμαι*, ἐκομίσθην* | îngrijesc; ridic; car, duc cu mine sau de mână |
| κύπελλον, ου, τό | pahar, cană |
| Λῆμνος, ου, ἡ | Lemnos, o insulă în Marea Egee în apropiere de Troia |
| *μειδά-ω, ἐμείδησα | surâd, zâmbesc; sunt vesel |
| μέ-μονα (μεν-, μον-, μα-) | doar perf., vreau ceva cu stăruință, doresc ceva |
| νέκταρ, αρος, τό | nectar, băutura zeilor |
| οἰνο-χοέω, οἰνοχοήσω*, ᾠνοχόησα | torn vin / băutură |
| ῥίπτω, ῥίψω, ἔρριψα, ἔρριφα**, ἔρριμαι*, ἐρρίφθην* | arunc (jos sau departe); cad, mă arunc |
| Σίντιες, ων, οἱ | Sintieni |
| τε-ταγ-ών | (doar part. aor.) apucând |
Cuvinte românești derivate: Alexandru
LH7602. Citiți și traduceți.
Iliada, 590-598
| ἤδη γάρ με καὶ ἄλλοτ' ἀλεξέμεναι μεμαῶτα | 590 |
| ῥῖψε ποδὸς τεταγὼν ἀπὸ βηλοῦ θεσπεσίοιο. | |
| πᾶν δ' ἦμαρ φερόμην, ἅμα δ' ἠελίῳ καταδύντι | |
| κάππεσον ἐν Λήμνῳ, ὀλίγος δ' ἔτι θυμὸς ἐνῆεν· | |
| ἔνθα με Σίντιες ἄνδρες ἄφαρ κομίσαντο πεσόντα. | |
| ὧς φάτο, μείδησεν δὲ θεὰ, λευκώλενος Ἥρη, | 595 |
| μειδήσασα δὲ παιδὸς ἐδέξατο χειρὶ κύπελλον. | |
| αὐτὰρ ὁ τοῖς ἄλλοισι θεοῖς ἐνδέξια πᾶσιν | |
| οἰνοχόει γλυκὺ νέκταρ, ἀπὸ κρητῆρος ἀφύσσων. |
LH7603
590. μεμαῶτα îl determină pe με, subiect al lui ἀλεξέμεναι (GH471).
591. ποδός: GH483. Se pare că Zeus l-a apucat pe Hefaistos de un picior, l-a învârtit deasupra capului, cum ar face-o cu un iepure, și i-a dat drumul.
- ἀπὸ βηλοῦ: de pe prag (al locului ceresc).
Evident, lui Zeus îi plăcea să-i arunce pe zei din cer, ca să-și verse mânia, căci se laudă cu asta într-o altă împrejurare (Iliada 15, 13-24):
Și, pe sub gene sălbatic privind, așa către Hera
Zise: „Abrașo, desigur a ta-i uneltirea vicleană
Care pe Hector îl scoase din toi și-a pus oastea-i pe fugă.
Nu știu de nu vei fi tu cea dintâi să te bucuri de rodul
Astei haine urzeli, dacă nu te voi bate cu biciul.
Oare-ai uitat cum ai fost tu de sus spânzurată? Prinsesem
Câte-un ilău de picioarele tale și-n lanțuri de aur
Brațele ți le-ncordasem pe veci. În senin și prin nouri
Tu atârnai, iară sus pe Olimp obidiți erau zeii;
Nu putea nimeni atunci să s-apropie să te dezlege,
Cum l-apucam de picior pe oricine-l zburam peste pragul
Cerului, de ajungea leșinat la pământ.
Cu o altă ocazie, poetul ne spune (Iliada 14, 256-257):
Trezindu-se atunci, de mânie, Zeus pe zei îmbrâncea în palat.
El fusese odată înșelat de către zeița orbirii, Ate; atunci (Iliada 19, 126-131), în
... supărarea-i grozavă pe zâna orbirii el iute
O și înșfacă de pletele-i lucii din cap și se jură
Strașnic atunci că-n Olimp și în ceru-nstelat și albastru
N-o să-i mai calce haina ce-ntunecă mințile toate.
Asta jurând și cu mâna-nvârtind-o,-i dă drumul din cerul
Cel înstelat, de ajunge curând pe ogoarele lumii.
Nu trebuie să cerem de la poet consecvență absolută în ce privește tratamentul diferitelor detalii ale temei sale; și ar fi fără folos să ne întrebăm cum pot zeii să cadă pe pământ dacă sunt aruncați din cer, când îi vedem pe aceștia călătorind zilnic între cer pe pământ, deplasându-se foarte rapid, fără vreun ajutor extern. Poetul este oarecum confuz aici și în ce privește topografia, căci dacă locul zeilor este pe vârful multelui Olimp, nu i-ar trebui mult timp lui Hefaistos să cadă pe pământ.
592. ἦμαρ GH515. Asta ar indica faptul că locuința zeilor era la o înălțime mult mai mare decât cea a muntelui Olimp.
593. κάππεσον = κατα-πεσον = κατ-πεσον, GH108-109.
- ἐν Λέμνῳ: Lemnos era considerată insula lui Hefaistos, zeul focului, datorită naturii sale vulcanice.
- θυμός: suflare, suflet, viață.
594. Σίντιες: literal, "bandiți", o comunitate de pirați.
595-596. μείδησεν, μειδήσασα: repetiție cu scopul de a arăta că Hera era, fără îndoială, din nou într-o stare de spirit bună.
596. παιδός: GH487.
- χειρί: GH505.
597. θεοῖς: GH497 sau 509.
598. οἰνοχόει: literal, "turna vin", dar prima parte a cuvântului compus a slăbit într-atât încât cuvântul a ajuns să însemne a turna orice lucru bun de băut, cum ar fi nectarul zeilor. În limba română, un copil care vrea să înțeleagă cum de se găsește într-un coș o roșie mai puțin coaptă printre altele coapte, l-ar putea întreba pe tatăl său: "Tati, dar roșia asta de ce-i galbenă?" Șugubăț, tatăl i-ar putea răspunde: "Pentru că-i verde, măi băiete".
