LH7301. Vocabular
| ἀ-γνοιέ-ω, ἠγνοίησα | (frecv. în litote + οὐ, οὐδέ, μηδέ) nu (re)cunosc; (în litotă) cunosc bine, recunosc pe dată; nu știu, ignor, nu înțeleg |
| ἅλιος, η, ον | de mare, marin, maritim |
| ἀπο-νόσφι(ν) | deoparte, aparte |
| ἀργυρό-πεζα, ης, ἡ | cu glezne argintii (epitet al lui Thetis) |
| αὖ | din nou, apoi, în plus; pe de altă parte, în schimb, iar |
| δι-είρομαι (εἰρ-, εἰρε-), διειρήσομαι | întreb |
| δικάζω (δικαδ-), δικάσω*, ἐδίκασ(σ)α, δεδίκασμαι*, ἐδικάσθην* | judec, țin / fac o judecată, pronunț o sentință, iau o hotărâre; sunt judecător, fac parte dintr-un tribunal |
| δολο-μήτης, αο, ὁ | cu gând șiret, cu minte vicleană |
| ἕκαστος, η, ον | fiecare, fiece; oricine |
| ἐπι-εικής, ές | potrivit, proporționat, după cum se cade, cuvenit |
| ἐπ-έλπομαι | sper (încă), nădăjduiesc |
| θρόνος, ου, ὁ | scaun înalt cu spătar și brațe, jilț, jeț (distins de κλισμός "scaun, laviță"); jilț de domnitor, scaun de domnie, tron |
| κερτόμιος, η, ον | care ocărăște, care sfâșie inima, ascuțit, amar |
| μετ-αλλά-ω, μεταλλήσω*, μετάλλησα | cercetez cu amănuntul |
| μη-δέ | și nici, nici |
| πρότερος, η, ον | cel de mai înainte, mai vechi |
| συμ-φράζομαι (φραδ-), συμφράσ(σ)ομαι, συνεφρασ(σ)άμην, συνέφρασμαι*, συνεφράσθην | chibzuiesc împreună cu cineva, mă sfătuiesc |
| χαλεπός, ή, όν | anevoios, greu; grozav; sălbatic; îndărătnic, sucit |
Cuvinte românești derivate: metalic, metalurgie
LH7302. Citiți și traduceți.
Iliada, 536-550
| ὧς ὁ μὲν ἔνθα καθέζετ' ἐπὶ θρόνου· οὐδέ μιν Ἥρη | |
| ἠγνοίησεν ἰδοῦσ', ὅτι οἱ συμφράσσατο βουλὰς | |
| ἀργυρόπεζα Θέτις, θυγάτηρ ἁλίοιο γέροντος. | |
| αὐτίκα κερτομίοισι Δία Κρονίωνα προσηύδα· | |
| τίς δ' αὖ τοι, δολομῆτα, θεῶν συμφράσσατο βουλάς; | 540 |
| αἰεί τοι φίλον ἐστίν, ἐμεῦ ἀπονόσφιν ἐόντα | |
| κρυπτάδια φρονέοντα δικαζέμεν· οὐδέ τί πώ μοι | |
| πρόφρων τέτληκας εἰπεῖν ἔπος, ὅττι νοήσῃς. | |
| τὴν δ' ἠμείβετ' ἔπειτα πατὴρ ἀνδρῶν τε θεῶν τε· | |
| Ἥρη, μὴ δὴ πάντας ἐμοὺς ἐπιέλπεο μύθους | 545 |
| εἰδήσειν· χαλεποί τοι ἔσοντ' ἀλόχῳ περ ἐούσῃ. | |
| ἀλλ' ὃν μέν κ' ἐπιεικὲς ἀκουέμεν, οὔ τις ἔπειτα | |
| οὔτε θεῶν πρότερος τὸν γ' εἴσεται οὔτ' ἀνθρώπων· | |
| ὃν δέ κ' ἐγὼν ἀπάνευθε θεῶν ἐθέλωμι νοῆσαι, | |
| μή τι σὺ ταῦτα ἕκαστα διείρεο μηδὲ μετάλλα. | 550 |
LH7303
537. οἱ GH504. Hera demonstrează un ascuțit instinct feminin. Fără să i se spună, ea își dă seama de situație. Poate că vina lui Zeus îi era întipărită pe față, sau poate că acesta se arăta mai temător decât de obicei. Ea nu întârzie să dea drumul furiei acumulate. Pe lângă calitatea de a oferi o varietate plăcută, scena aceasta este folosită de poet pentru a-i familiariza mai mult pe ascultătorii săi cu atitudinea celorlalte divinități față de voia lui Zeus, Διὸς βουλή, (vs. 5.), pe care se așează întreaga acțiune a poemului.
538. "Bătrânul mării" era Nereus.
539. κερτομίοισι (μύθοισιν): GH505. Hera nici nu așteaptă ca părintele zeilor și al oamenilor să-și tragă răsuflarea și să-și adune gândurile și varsă asupra lui un șuvoi de vorbe aspre.
540. τοι: GH504.
- αὖ poate indica simplă nerăbdare, "și acum?", dar cel mai probabil arată că aceasta nu este prima dată când are loc o astfel de scenă. Zeus era un notoriu Don Juan al zeilor. Hera, natural, urăște politica lui de a ține toate lucrurile ascunse de ea. Sufletul lui Agamemnon în Hades, care a suferit mult din pricina propriei soții și a fost în final ucis de ea cu un topor, îl sfătuiește astfel pe Odiseu (Odiseea 11, 592-613):
"De-aceea niciodată c-o femeie
Să nu fii de tot moale, niciodată
Să nu-i descoperi gândurile toate,
Ci parte spune-i, parte-ascunde bine.
...
Un sfat eu îți mai dau, tu ține-l minte.
Pe-ascuns și nu pe față să-ți apropii
Corabia de țara ta iubită,
Căci nu te poți încrede în femeie."
541. ἐμεῦ GH492.
- ἐόντα: acuzativ care se acordă cu subiectul implicit al lui δικαζέμεν și nu un dativ care să se acorde cu τοί ca antecedent al său.
543. πρόφρων este emfatic prin poziție. Probabil o ușoară sugestie cum că Zeus va trebui să spună oricum, chiar dacă n-o face "bucuros".
544. Concepția despre un zeu ca părinte este una obișnuită.
545. Zeus începe într-un stil grandios și-i spune Herei cu pompă (finalul spondaic al versului 548 ajută la acest efect) că planurile lui sunt prea profunde ca ea să le înțeleagă. Când va vrea el ca ea să cunoască ceva, îi va spune, atât cât este potrivit pentru ea să audă. Și, ce să vezi: îi va spune ei prima, înaintea oricui altcuiva! Ea să tacă acum și să înceteze a-l descoase în treburile lui personale. Toate acestea servesc doar la confirmarea suspiciunilor ei și deschid calea pentru un atac mai direct. Întreaga atitudine a lui Zeus față de Hera este foarte asemănătoare cu ceea ce alcătuiește tema piesei lui Ibsen "Casa cu păpuși".
546. ἐούσῃ: GH609, 6.
- χαλεποί: GH523.
549. θεῶν: GH492.
- ἐθέλω(μι): conjunctiv.
