LH7401. Vocabular
| ἄαπτος, ον | care nu poate fi atins / egalat, intangibil; de neînfrânt |
| αἰνῶς | în mod cumplit, groaznic, grozav, cu strășnicie, tare mult |
| βο-ῶπις, ιδος | cu ochi de junincă (sc. cu ochii mari, ca semn al frumuseții), galeșă sau cu ochi strălucitori / înflăcărați (vaca = întrupare a focului în mitologia IE) (frecv. epitet al zeiței Hera) |
| δαιμόνιος, η, ον | relativ la ceea ce este divin, aparținând divinității; înzestrat cu calitățile divinității; (voc. δαιμόνιε, -ίη, -ιοι, în adresări directe, atât în sens pozitiv cât și neg., gener. când se vrea atragerea bunăvoinței interlocutorului; cf. lat. sacer "sfânt" și "blestemat") fericitule, ființă binecuvântată / nenorocitule, afurisite/o, blestematule |
| ἔμ-πης | în egală măsură, deopotrivă; cu totul, în întregime, în orice caz; totuși, cu toate acestea, chiar și |
| ἐπι-γνάμπ-τω, ἐπιγράμψω*, ἐπέγναμψα, ἐπεγνάμφθην | îndoi; înduplec |
| ἐτ-ήτυμος, η, ον | adevărat; real, autentic, curat, sigur; care spune adevărul, sincer, cinstit |
| εὔκηλος, η, ον | liniștit, netulburat, în tihnă, în voie |
| ἦρα | ajutor, plac, favoare |
| Ἥφαιστος, ου, ὁ | (mitol.) Hefaistos, fiu al lui Zeus și al Herei, soț al Afroditei, zeul focului și al tuturor meșteșugurilor; (fig.) foc |
| κάθ-ημαι (ἡσ-) | șed, sunt așezat |
| κλυτο-τέχνης, ες | artist renumit, faimos |
| λίην | extrem, foarte, în special |
| μᾶλλον | comp. al lui μάλα, mai mult |
| μέλλω (μελλ-, μελλε-), μελλήσω*, ἐμέλλησα* | am de gând (mă gândesc sau sunt pe cale) să fac ceva; sunt dator (trebuie, urmează, este cu putință, îmi este destinat) să... |
| Οὐρανίων, ωνος, ὁ, ἡ | fiu al cerului, ceresc |
| παρ-εἶπον | aor. II, sfătuiesc, povățuiesc; scot din minți, amăgesc |
| ποῖος, η, ον | ce fel de? |
| πρήσσω (πρηκ-), πρήξω, ἔπρηξα, πέπρηγα†, πέπρηγμαι†, ἐπρήχθην† | împlinesc, fac, realizez, execut |
Cuvinte românești derivate: etimologie; politehnică, pirotehnică, tehnică; practică, pragmatic
LH7402. Citiți și traduceți.
Iliada, 551-572
| τὸν δ' ἠμείβετ' ἔπειτα βοῶπις πότνια Ἥρη· | |
| αἰνότατε Κρονίδη, ποῖον τὸν μῦθον ἔειπες. | |
| καὶ λίην σε πάρος γ' οὔτ' εἴρομαι οὔτε μεταλλῶ, | |
| ἀλλὰ μάλ' εὔκηλος τὰ φράζεαι, ἅσσ' ἐθέλῃσθα· | |
| νῦν δ' αἰνῶς δείδοικα κατὰ φρένα, μή σε παρείπῃ | 555 |
| ἀργυρόπεζα Θέτις, θυγάτηρ ἁλίοιο γέροντος· | |
| ἠερίη γὰρ σοί γε παρέζετο καὶ λάβε γούνων· | |
| τῇ σ' ὀίω κατανεῦσαι ἐτήτυμον, ὡς Ἀχιλῆα | |
| τιμήσεις, ὀλέσῃς δὲ πολέας ἐπὶ νηυσὶν Ἀχαιῶν. | |
| τὴν δ' ἀπαμειβόμενος προσέφη νεφεληγερέτα Ζεύς· | 560 |
| δαιμονίη, αἰεὶ μὲν ὀίεαι, οὐδέ σε λήθω, | |
| πρῆξαι δ' ἔμπης οὔ τι δυνήσεαι, ἀλλ' ἀπὸ θυμοῦ | |
| μᾶλλον ἐμοὶ ἔσεαι· τὸ δέ τοι καὶ ῥίγιον ἔσται. | |
| εἰ δ' οὕτω τοῦτ' ἐστὶν, ἐμοὶ μέλλει φίλον εἶναι. | |
| ἀλλ' ἀκέουσα κάθησο, ἐμῷ δ' ἐπιπείθεο μύθῳ, | 565 |
| μή νύ τοι οὐ χραίσμωσιν, ὅσοι θεοί εἰσ' ἐν Ὀλύμπῳ, | |
| ἆσσον ἰόνθ', ὅτε κέν τοι ἀάπτους χεῖρας ἐφείω. | |
| ὧς ἔφατ', ἔδεισεν δὲ βοῶπις πότνια Ἥρη, | |
| καί ῥ' ἀκέουσα καθῆστο, ἐπιγνάμψασα φίλον κῆρ· | |
| ὄχθησαν δ' ἀνὰ δῶμα Διὸς θεοὶ Οὐρανίωνες· | 570 |
| τοῖσιν δ' Ἥφαιστος κλυτοτέχνης ἦρχ' ἀγορεύειν, | |
| μητρὶ φίλῃ ἐπί ἦρα φέρων, λευκωλένῳ Ἥρῃ· |
LH7403
552. Nu este o întrebare, ci o exclamație plină de indignare. Hera își joacă acum atuurile unul după altul. Ea arată o cunoaștere completă a situației, chiar în detaliile ei. Ea adaugă comediei faptul că este cu mult mai strălucitoare decât Zeus, a cărui superioritate plină de pompă capătă o nuanță de absurd.
553. Ea îi întoarce lui Zeus propriile lui cuvinte (εἴρομαι, μεταλλάω) negând cu indignare că ar fi fost prea iscoditoare până acum. Pe de altă parte, ea niciodată înainte de asta (πάρος) nu s-a amestecat în treburile lui personale, "dar acum (νῦν) asta este prea mult pentru o soție iubitoare și credincioasă ca mine să suport".
557. σοι: GH504.
- γούνων: GH483.
561. δαιμονίη: "nenorocito/afurisito"
- ὀίεαι este ecoul lui ὀίω din vs. 558. Hera spune acolo: "socotesc", la care Zeus răspunde, "mereu îţi dai cu părerea". Dacă Hera doar a făcut o presupunere inteligentă, mânia excesivă care pune stpânire pe Zeus este cea mai bună confirmare a suspiciunilor ei.
- οὐδέ σε λήθω: adică "întotdeauna mă spionezi".
562. ἀπὸ θυμοῦ: din suflet, adică, "vei pierde afecțiunea mea".
- πρῆξαι: în acest moment, este interesant de observat cât de bine cunoaște poetul firea umană; mai târziu, Hera demonstrează că este mai inteligentă decât Zeus și realizează (πρῆξαι) exact ceea ce avea în minte aici, ceea ce Zeus este obligat, cu toată jena, să recunoască (Iliada 18, 357-358): "Iată dar, ai izbutit, mărita mea doamnă, tu, Hero, /
L-ai ridicat la corăbii pe-Ahile cel iute ca șoimul".
564. "Dacă-i așa cum îmi spui" (dar eu nu sunt de acord). Zeus nu se poate hotărî să admită acest lucru.
- ἐμοὶ φίλον: autocratic și arbitrar: car tel est notre bon plaisir. "Asta este buna mea plăcere, ceea ce constituie un motiv suficient pentru unii ca voi". Cf. Shakespeare, Iulius Cezar, "Decius, du-te și spune-le (senatorilor) că Cezar nu va veni". "Preaputernicule Cezar, dă-mi un motiv, altfel vor râde de mine când le spun". "Motivul este în voința mea, nu voi veni, iar asta este destul pentru a satisface senatul".
565. ἀκέουσα: se traduce și el printr-un imperativ: "taci și șezi".
- μύθῳ GH496. Zeus se pierde complet în argumente, ceea ce-l supără foarte mult și se întoarce la amenințări dintre cele mai violente. Acestea nu sunt simple vorbe goale, după cum ne amintim că, într-o altă situație, el îi amintește Herei că odată a spânzurat-o cu mâinile legate, cu câte o nicovală prinsă de fiecare picior și o amenința că o va biciui.
567. ἐφείω: loviturile lui Zeus erau violente, pe măsura puterii sale de a le aplica.
- ἰόνθ' (ἰόντα) (με).
Această metodă de a o reduce pe Hera la tăcere, contrar experienței umane în astfel de chestiuni, se dovedește a fi eficientă. Economia poetică cere ca ea să fie oprită, pentru ca acțiunea poemului să se desfășoare în continuare. Pe de altă parte, ea este suficient de inteligentă să-și dea seama că cea mai bună metodă de a obține ceea ce dorește este supunerea aparentă.
