LH6701. Vocabular
| ἀν-άγ-ω, ἀνάξω, ἀνήγαγον, ἀνῆχα**, ἀνῆγμαι*, ἀνήχθην* | (ἀνά "de jos în sus") duc (în sus), (con)duc spre un loc mai înalt, fac să urce, sui; duc (corabia) în larg, pornesc pe mare, ridic ancora; ridic, înalț; (ἀνά "înapoi", "din nou") aduc, conduc; aduc înapoi, readuc |
| δέπας, αος, τό | cupă (de băut), vas |
| ἐπ-άρχω, ἐπάρξω, ἐπῆρξα, ἐπῆργμαι*, ἐπήρχθην* | (act.) conduc asupra, stăpânesc peste, am autoritate asupra, domnesc peste; (med.) încep (să vărs vin pentru libații) |
| ἠέλιος, ου, ὁ | soare; (ca punct cardinal) soare-răsare, răsărit |
| ἦμος | când, atunci când |
| ἠρι-γένεια | născută în zori, fiică a dimineții (epitet al lui Ἠώς) |
| Ἠώς, Ηόος, ἡ | Eos, Aurora, zeița zorilor de zi |
| ἴκμενος, η, ον | prielnic, favorabil, priincios, cu priință |
| κατα-δύ-ω, καταδύσω, κατέδυσα (κατέδυν), καταδέδυκα, καταδέδυμαι*, κατεδύθην* | merg în jos, mă las, mă scufund |
| κνέφας, αος, τό | întuneric, noapte |
| κοιμά-ω (cf. κεῖμαι), κοιμήσω*, ἐκοίμησα, ἐκοιμήθην | culc, adorm pe cineva; potolesc, liniștesc |
| μέλπ-ω, μέλψω*, ἔμελψα* | cânt, laud în cântări |
| μολπή, ῆς, ἡ | cântare sau cântec; dans sau joc cu cântece |
| νωμά-ω, νωμήσω*, ἐνώμησα | împart, dirijez, guvernez; mișc, întrebuințez |
| οὖρος, ου, ὁ | briză, vânt |
| παιήων, ονος, ὁ | imn |
| παν-ημέριος, η, ον | care ține, se face, sau face ceva într-o zi întreagă |
| ῥοδο-δάκτυλος, ον | cel cu degete trandafirii |
| τέρπω (τερπ-, ταρπ-, τραπ-), τέρψω* (τέρψομαι), ἔτερψα* (ἐτερψάμην), ἐτέρφθην (ἐταρφθην, ἐτάρπην) | satur, mulțumesc, desfătez; odihnesc, înveselesc, mângâi, îndulcesc |
Cuvinte românești derivate: rododendron; dactilic, pterodactil; Terpsichora
LH.6702 Citiți și traduceți.
Iliada, 471-479
| νώμησαν δ' ἄρα πᾶσιν ἐπαρξάμενοι δεπάεσσιν, | |
| οἱ δὲ πανημέριοι μολπῇ θεὸν ἱλάσκοντο, | |
| καλὸν ἀείδοντες παιήονα, κοῦροι Ἀχαιῶν, | |
| μέλποντες ἑκάεργον· ὁ δὲ φρένα τέρπετ' ἀκούων. | |
| ἦμος δ' ἠέλιος κατέδυ καὶ ἐπὶ κνέφας ἦλθεν, | 475 |
| δὴ τότε κοιμήσαντο παρὰ πρυμνήσια νηός. | |
| ἦμος δ' ἠριγένεια φάνη ῥοδοδάκτυλος Ἠώς, | |
| καὶ τότ' ἔπειτ' ἀνάγοντο μετὰ στρατὸν εὐρὺν Ἀχαιῶν· | |
| τοῖσιν δ' ἴκμενον οὖρον ἵει ἑκάεργος Ἀπόλλων. |
LH6703
471. πᾶσιν GH495.
- δεπάεσσιν GH505.
- ἐπαρξάμενοι se referă la începerea ceremoniei lor religioase, la care participa fiecare din cei prezenți prin vărsarea câtorva picături de vin din cupă, ca libație, înainte de a începe să se bea.
472. μολπῇ GH505: cu cântec. Cântarea era considerată un mijloc potrivit de exprimare pentru a face plăcere unei divinități.
473. παιήονα GH512 (παίω, lovesc, bat): inițial, un epitet al lui Apolon, "cel care lovește", "cel care bate", care vindecă prin atingerea sa magică. Apoi este cântecul care conține acest cuvânt ca refren.
474. μέλποντες ϝεκάϝεργον: lăudând prin cântare pe cel ce acționează de la depărtare. Zeul poate să audă cântecul, cu toate că se află departe de ei, în ținutul Etiopienilor (vs. 424, LH6203).
- φρένα GH514.
477. ῥοδοδάκτυλος: vechii greci observaseră undele lungi de lumină ale dimineții, iar în imaginația lor le-au asemuit degetelor trandafirii ale unei frumoase zeițe.
