LH3701. Citiți cu atenție GH548-561.
LH3702. Vocabular
| Αἴας, αντος, ὁ | Aias |
| αἱρέω (αἱρε-, ἑλ-), αἱρήσω, ἕελον (εἷλον, GH084-085), ᾕρηκα*, ᾕρημαι*, ᾑρέθην | apuc, prind, smulg; capturez, cuceresc |
| ἅλς, ἁλός, ὁ, ἡ | mare; sare, saramură |
| ἀντ-άξιος, η, ον | de valoare egală, echivalent |
| ἀπο-δί-δωμι (δω-, δο-), ἀποδώσω, ἀπέδωκα, ἀποδέδωκα*, ἀποδέδομαι, ἀπεδόθην | dau înapoi sau celui ce i se cuvine, înapoiez, dau în schimb, plătesc |
| ἀρ-αρ-ίσκω (ἀρ-), ἦρσα (ἤραρον), ἄρηρα, ἤρθην | potrivesc, prind, strâng la un loc, așez (potrivind), fixez |
| αὔτως | în același fel, la fel |
| δεύομαι (δευ-, δευε-), δευήσομαι, ἐδεύησα | duc lipsă, am nevoie |
| ἐρύω (ϝερυ-, ϝρυ-), ἐρύω, εἴρυσ(σ)α, εἴρυσ(σ)μαι | trag (cu forță), întind; (med.) îmi trag (afară), trag la mine, scot, smulg; (pas.) sunt tras (la țărm, pe uscat) |
| ἧμαι (ἡσ-) | (doar prezent) șed, stau jos |
| μέλας, αινα, αν | negru, întunecat |
| μετα-φράζω* (φραδ-), μεταφράσω*, μετέφρασα (μετεπέγφραδον), μεταπέφρακα**, μεταπέφρασμαι*, μετεφράσθην | spun, indic, declar; med. mă gândesc mai târziu, plănuiesc de-aici încolo |
| Ὀδυσ(σ)εύς, ῆος, ὁ | Odiseu (Ulise) |
| ὅπ(π)ως | pentru ca, că, cum (asta) |
| τεός, ή, όν | al tău |
Cuvinte românești derivate: salină (GH103-104), halieutică, haliotis; axiomă; doză, dotă; melano-
LH3703. Traduceți în limba română:
1. οὐκ ἐθέλει Ἀχιλλεὺς Ἀγαμέμνονα δευόμενον ἧσθαι, ὄφρ' αὐτὸς ἔχῃ γέρας.
2. Ἀγαμέμνων ἧσται αὔτως δευόμενος, κέλεται δ' Ἀχιλῆα γέρας ἀποδοῦναι.
3. μεγάθυμος Ἀχιλλεὺς οὐ δώσει Ἀγαμέμνονι πολλὰ γέρα, ἄρσας τὰ κατὰ θυμόν, ὅπως ἔσονται ἀντάξια.
4. εἰ δέ κε μὴ δώωσιν Ἀχαιοὶ μεγάθυμοι γέρας Ἀγαμέμνονι, ἄρσαντες τὸ κατὰ θυμόν, ὅπως ἔσται ἀντάξιον, αὐτός κεν ἕληται ἢ γέρας Ἀχιλῆος ἢ Αἴαντος ἢ Ὀδυσῆος.
5. Ἀγαμέμνων ἰὼν ἕληται γέρας, ἑλὼν δὲ τὸ ἄξῃ, Ἀχιλλεὺς δέ κεν κεχλώσεται, τόν κε Ἀγαμέμνων ἵκηται.
6. πάντες Αχαιοὶ μετεφράζοντο ταῦτα καὶ αὖτις.
7. εἴρυσαν νῆας μελαίνας εἰς ἅλα δῖαν.
LH3704. Citiți și traduceți.
Iliada, 133-141
| ἦ ἐθέλεις, ὄφρ' αὐτὸς ἔχῃς γέρας, αὐτὰρ ἔμ' αὔτως | |
| ἧσθαι δευόμενον, κέλεαι δέ με τήνδ' ἀποδοῦναι; | |
| ἀλλ' εἰ μὲν δώσουσι γέρας μεγάθυμοι Ἀχαιοὶ, | 135 |
| ἄρσαντες κατὰ θυμόν, ὅπως ἀντάξιον ἔσται - | |
| εἰ δέ κε μὴ δώωσιν ἐγὼ δέ κεν αὐτὸς ἕλωμαι | |
| ἢ τεὸν ἢ Αἴαντος ἰὼν γέρας, ἢ Ὀδυσῆος | |
| ἄξω ἑλών· ὁ δέ κεν κεχολώσεται, ὅν κεν ἵκωμαι. | |
| ἀλλ' ἦ τοι μὲν ταῦτα μεταφρασόμεσθα καὶ αὖτις, | 140 |
| νῦν δ' ἄγε νῆα μέλαιναν ἐρύσσομεν εἰς ἅλα δῖαν, | |
LH3705
133. ἔχῃς: păstrezi GH615-616.
- ὄφρ' αὐτὸς ἔχῃς γέρας: parantetic.
133-134.
- O zeflemea acidă. Întrebarea este desigur retorică și este o reprezentare mult mai puternică a viziunii sale decât dacă ar fi făcut în clar o afirmație prin care să-l acuze pe Ahile că ar fi avut un asemenea plan în minte. Răspunsul lui Agamemnon la acuzația lui Ahile cum că este ahtiat după avere este că Ahile este de fapt cel care are un scop egoist și că dorește să-l discrediteze pe comandantul suprem în ochii armatei prin a-i lua darul de cinstire, în timp ce el și-l păstrează pe al lui.
- αὐτός: tu însuți, în contrast cu eu și situația mea.
135. Agamemnon repetă cuvintele lui Ahile de la versul 123 pentru arăta că este gata să accepte planul, dar în condițiile sale și nu cele ale lui Ahile, iar asta trebuie să se întâmple acum.
136. Acesta este probabil un subterfugiu. Agamemnon poate că nu va lua în considerare posibilitatea pe care o menționează aici, ci poate că a avut inspirația răutăcioasă de a-l deposeda pe Ahile de premiul său; astfel, când îl atacă spunându-i μὴ κλέπτε νόῳ (vs. 131-132), poate că se folosește de un instrument cunoscut pe larg, acela de a-l acuza pe inamic de o faptă pe care acuzatorul însuși o plănuiește. Probabil Agamemnon face un gest la sfârșitul acesui vers, făcând aposiopeza mai puțin violentă.
137. ἕλωμαι GH646. ἐγώ și αὐτός sunt adăugate cu un sentiment plin de mândrie al puterii superioare conștiente.
138. Observați cum adăugarea lui ἰών face imaginea mai clară și adaugă o tușă de dramatism.
137-139. Acesta este cu atât mai mult un subterfugiu. Agamemnon nu are nici cea mai mică intenție de a-i deranja pe cei doi buni și puternici prieteni ai săi, Aias și Odiseu, în privilegiile lor, pasajul fiind cu totul țintit către Ahile. Agamemnon îi numește aici pe acești doi conducători puternici pentru a sublinia propria sa superioritate.
139. "Înclin să cred că el (ὁ spus cu o privire semnificativă îndreptată spre Ahile) s-ar înfuria". Acesta este un bun exemplu de glume sinistre în care eroii lui Homer se complac uneori. Agamemnon găsește o satisfacție răutăcioasă în capacitatea sa de a face orice dorește fără să se teamă de consecințe.
- ἵκωμαι GH646.
141. Considerând cazul închis, regele cere acțiune imediată pentru indeplinirea planurilor sale.
- μέλαιναν sugerează că Homer vorbea atât pentru ochi cât și pentru urechile ascultătorilor săi. Din vremurile "arcei lui Noe", corăbiile erau etanșate cu smoală; prin aceasta ele apăreau negre la culoare, lucru de care poetul se folosește pentru ca ascultătorii săi să le poată vizualiza.
- ἐρύσσομεν [ἐρύσωμεν] GH300, 598.
LH3706. Traduceți în limba greacă:
1. Firește, noi nu dorim ca fiul lui Atreu să șadă (inf.) astfel ducând lipsă, pentru ca noi înșine să avem daruri de cinstire; și nu-i cerem s-o dea înapoi pe fata cu ochi vii iubitului ei tată.
2. Vom da vitejilor Ahei multe daruri de cinstire, potrivindu-le dorinței lor, pentru ca ele să fie de valoare egală.
3. Dacă nu-l vom da, fiul lui Atreu însuși va smulge fie darul vostru, sau (pe cel) al lui Aias, sau al lui Odiseu, iar când l-a smuls, îl va duce în tabăra largă a Aheilor.
4. Dacă Agamemnon îl găsește pe Ahile, probabil se va înfuria.
5. Dar el s-a gândit la asta și mai târziu.
6. Noi vom trage acum multe corăbii iuți negre în marea divină.
