GH126. Flexiunea, în care se includ declinarea (substantive, adjective, pronume), comparația (adjective, adverbe) și conjugarea, este fuziunea așa-numitei teme (GH130) cu anumite elemente care exprimă relația cu alte cuvinte.
GH127. Radicalul este partea esențială a unui cuvânt, care rămâne după ce cuvântul a fost analizat în toate părțile lui componente, și toate prefixele, sufixele și elementele formative au fost eliminate.
GH128. Tema are adesea mai multe forme, acestea fiind în relație de apofonie (GH093-095) unele cu altele. Ea este derivată dintr-un radical, prin adăugarea diferitelor elemente formative, prefixe și sufixe.
GH129. Unele radicaluri sunt și teme în același timp și se combină direct cu elementele flexionare.
GH130. Un cuvânt flexionat este în general format din două părți:
1) Partea fundamentală, care este tema;
2) Elementul flexionar (un element final, numit de obicei sufix; uneori un prefix, cum este augmentul, GH330), care se combină cu tema pentru a forma cazul, numărul, timpul, persoana etc.
GH131. Ultima literă a temei se numește caracteristica temei, și de la această ultimă literă temele se clasifică în teme vocalice, teme oclusive (GH009), teme în lichidă (GH016) etc.
<>
GH132. Substantivele, pronumele și adjectivele se declină.
GH133. Număr. Există trei numere în greacă:
1) singular, care desemnează unul;
2) dual, care desemnează doi (în mod obișnuit cu referire la o pereche de obiecte strâns asociate, sau care țin unul de altul în mod natural și formează un grup strâns legat, unitar; de exemplu, χεῖρε, ὀφθαλμώ, ἵππω, cele două mâini, cei doi ochi, cei doi cai (compară echipă, pereche în limba română);
3) plural, care desemnează mai mult decât doi.
Observație: Pluralul și dualul sunt adesea folosite unul în locul celuilalt pentru a desemna doar doi.
GH134. Gen. Sunt trei genuri, masculin, feminin și neutru.
GH135. Genul trebuie învățat în mod normal prin observare, dar în general:
1) Numele de bărbați sunt masculine.
2) Numele de femei sunt feminine.
3) Numele de râuri, vânturi și luni sunt de regulă masculine.
4) Numele de țări, orașe, copaci și insule sunt de regulă feminine.
5) Majoritatea substantivelor care denotă calități și stări sunt feminine.
GH136. Câteva substantive sunt folosite fie ca masculine fie feminine, ca de exemplu παῖς, copil, care poate fie de oricare din cele două genuri și poate să însemne băiat sau fată, după cum cere situația. Astfel de substantive se cheamă că sunt de gen comun.
GH137. Pronumele demonstrativ (adeseori relativ sau personal) cel mai mult folosit în poemele homerice este ὁ, ἡ, τό, prima formă fiind masculină, a doua feminină, iar a treia neutră.
GH138. Forma substantivului care apare în vocabular este nominativ singular, dacă nu se indică altfel. Aceasta este urmată de terminația genitivului singular, care arată cărei declinări îi aparține substantivul. După terminația genitivului singular este dată forma potrivită a acestui pronume, pentru a indica genul. Astfel, θεός, -οῦ, ὁ, zeu, este declinarea a II masculin; βουλή, -ῆς, ἡ, dorință, voință, plan, este declinarea I feminin, iar ἄλγος, -εος, τό, durere, suferință, este declinarea a III-a neutru.
GH139. Sunt cinci cazuri în limba greacă: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ și vocativ, împreună cu unele rămășițe ale altor trei cazuri pirdute, locativul, instrumentalul și ablativul (GH157).
GH140. Toate aceste cazuri cu excepția nominativului și vocativului se numesc cazuri oblice.
GH141. Accentul substantivelor. Accentul unui substantiv rămâne de regulă, la toate formele, pe aceeași silabă ca la nominativ singular, sau cel puțin atât de aproape de acea silabă cât permit regulile generale de accentuare. Astfel, ἥρως, erou (nominativ singular), dar ἡρώων, de eroi (genitiv plural). Vezi GH044.
GH142. Cuvintele care sunt monosilabice la nominativ singular, când devin bisilabice prin declinare au de regulă accentul pe silaba finală la toate formele bisilabice la genitiv și dativ, la toate numerele, dar păstrează accentul pe prima silabă în toate celelalte cazuri.
GH143. O ultimă accentuată primește în general accent ascuțit, dar la genitiv și dativ, la toate numerele, o ultimă lungă, dacă este accentuată, primește accent circumflex, ca de exemplu, ψυχή, suflet (nom. sg.), dar ψυχῆς, al unui suflet (gen. sg.), ψυχῇ, unui suflet (dat. sg.) etc.
GH144. Declinări. Substantivele se declină în general în două feluri:
1) Declinare vocalică, pentru teme (GH128) care se termină în vocalele deschise α, ο.
2) Declinare consonantică, pentru teme care se termină în consoană, sau în vocalele închise ι, υ.
GH145. Declinarea vocalică are două forme, după cum tema substantivului se termină în α sau ο. Astfel, avem:
1) Declinarea α, numită și declinarea I;
2) Declinarea ο, numită și declinarea a II-a.
GH146. Declinarea consonantică, pentru teme care se termină într-o vocală închisă (ι, υ, care au fost uneori semi-consonantice) sau o consoană, este numită în mod obișnuit declinarea a III-a.
GH147. Cuvintele declinării I au teme care se termină în α, care fie se scurtează la nominativ singular și devine ᾰ, fie devine η (GH121), cu excepția unui singur cuvânt, θεά, zeiță, și a câtorva nume proprii. Substantivele de declinarea I sunt fie masculine, fie feminine.
GH148. Terminațiile de caz. Pentru a forma diferitele cazuri, numere și genuri, următoarele terminații de caz (desinențe) au fuzionat cu temele substantivelor și adjectivelor:
| Declinarea I (vocalică) | Declinarea a II-a (vocalică) | Declinarea a III-a (consonantică) | ||||
| masc. | fem. | masc. și fem. | neut. | masc. și fem. | neut. | |
| Singular | ||||||
| Nom. | ς (-) | - | ς | ν | ς (-) | - |
| Gen. | ο (ιο ?) | ης | ο (ιο) | ο (ιο) | ος | ος |
| Dat. | ι | ι | ι | ι | ι | ι |
| Ac. | ν | ν | ν | ν | ν, α (ν) (*8) | - |
| Voc. | - | - | - (*9) | ν | ς (-) | - |
| Dual | ||||||
| N, A, V | - | - | - | - | ε | ε |
| G, D | ιιν | ιιν | ιιν | ιιν | οιιν | οιιν |
| Plural | ||||||
| N, V | ι | ι | ι | ᾰ | ες | ᾰ |
| G | ω | ω | ω | ω | ω | ω |
| D (*10) | (ι)σι, ις | (ι)σι, ις | (ι)σι, ις | (ι)σι, ις | σ(σ)ι, εσ(σ)ι (*11) | σ(σ)ι, εσ(σ)ι (*11) |
| A | νς (*12) | νς (*12) | νς (*12) | ᾰ | νς (*12), νς (*8) | ᾰ |
(*8) GH097,098-4.
(*9) Dar cu apofonia vocalei finale a temei ο : ε (GH095)
(*10) De obicei, ισι; forma mai scurtă ις se folosește mai rar.
(*11) -εσι apare foarte rar.
(*12) GH113.
GH149. În urma combinării acestor desinențe cu tema unui cuvânt, au rezultat următoarele terminații:
| Declinarea I | Declinarea a II-a | Declinarea a III-a | ||||
| m | f | m, f | n | m, f | n | |
| Singular | ||||||
| N | ης [α, ας] (*13) | η, α, α | ος, [(ως, ους)] (*13) | ον | ς(-) | - |
| G | αο [εω, ω] (*14) | ης, ας | οιο, ου, [οο, ωο(ω)] | οιο, ου, [οο, ωο(ω)] | ος, [(ευς, ους, ως)] | ος, [(ευς, ους, ως)] |
| D | ῃ, [ᾳ] | ῃ, ᾳ | ῳ | ῳ | ι, [(ι, ῳ)] | ι, [(ι)] |
| A | ην, [αν] | ην, αν, αν | ον, [(ων)] | ον | α, ν [(η, ῳ)] | - |
| V | η, α, [α] | η, α, α | ε [ος] | ον | ς (-) | - |
| Dual | ||||||
| N, A, V | α | α | ω | ω | ε | ε |
| G, D | [ῃιν] | [ῃιν] | οιιν | οιιν | οιιν | οιιν |
| Plural | ||||||
| N, V | αι | αι | οι, [(ῳ)] | α | ες, [(εις, ους)] | α, [(η, ω)] |
| G | άων, [έων, (*14) (ῶν)] | άων, [έων, (ῶν)] | ων | ων | ων | ων |
| D | ῃσι, ῃς, [αις] | ῃσι, ῃς | οισι, οις | οισι, οις | σι, εσσι, [εσι] | σι, εσσι, [εσι] |
| A | ας | ας | ους, [(ως)] | α | ς, ας, [(ις, υς, εις)] | α, [(η)] |
(*13) Formele în paranteze pătrate [ ] sunt rare și nu trebuie memorate; cele în paranteze rotunde ( ) sunt contrase.
(*14) -εω, -εων se pronunță de regulă ca o singură silabă prin hiat (vezi GH086); -εω se contrage de obicei la -ω după o vocală.
GH150. Se va observa că dativul singular al tuturor declinărilor se termină în ι, care întotdeauna devine iota subscris (GH005) după vocale lungi (GH084, 1, Observație).
GH151. Dativul plural se termină de regulă în σι, la care poate fi adăugat un ν eufonic (GH061, 1).
GH152. -ῃσι și -οισι sunt formele obișnuite pentru terminațiile dativului plural în primele două declinări. Ocazional se întâlnesc formele -ῃς, -οις, dar asta se întâmplă aproape întotdeauna înainte de vocale, și este posibil ca în astfel de caz ele să fie tratate ca exemple de eliziune (GH075), fiind scrise -ῃς' și -οις'.
GH153. Genitivul plural al tuturor formelor se termină în -ων.
GH154. Există doar două forme ale dualului pentru fiecare declinare, una (doar masculin) pentru nominativ, acuzativ și vocativ și o alta pentru genitiv și dativ.
Observație: Forma pentru genitiv și dativ dual declinarea I este nesigură. În loc de -ῃιν, apar uneori terminațiile -αιιν (-αιν).
GH155. Ca și în latină, vocativul singular este adeseori identic cu nominativul, iar vocativul plural al tuturor formelor este întotdeauna identic cu nominativul plural.
GH156. Nominativul, acuzativul și vocativul tuturor formelor de nutru sunt la fel, iar pluralul se termină în -α scurt.
GH157. Într-o perioadă timpurie a limbii au existat încă trei cazuri: instrumental, care desemnează instrumentul, metoda, maniera etc., locativ, care desemnează 'locul unde' și ablativ, care desemnează separarea, sursa etc. Există doar rămășițe ale acestora în limba greacă, dativul fuzionând cu instrumentalul și locativul, preluând majoritatea utilizărilor acestora, în timp ce genitivul a absorbit majoritatea funcțiilor ablativului.
GH158. Pe lângă terminațiile prezentate în tabele (GH148-149), au mai fost folosite uneori și alte două sufixe, -φι(ν) și -θεν. În legătură cu utilizarea lor, vezi GH212, 215.
GH159
βουλή, βουλῆς, ἡ, hotărâre, voie, părere, sfat, consiliu
(βουλα-) (*15)
(*15) În paradigme, tema cuvântului va fi indicată de fiecare dată în paranteză; ea nu va fi accentuată și va fi urmată de o cratimă, ca în exemplul (βουλα-) de mai sus.
| Singular | |||
| N | βουλή | hotărâre | (ca subiect) |
| G | βουλῆς | al hotărârii, de hotărâre | |
| D | βουλῇ | hotărârii | |
| A | βουλήν | hotărâre | (ca obiect) |
| V | βουλή | hotărâre | (adresare) |
| Dual | |||
| N, A, V | βουλά | două hotărâri | (ca subiect, obiect, adresare) |
| G, D | βουλῇιν | (al) celor două hotărâri | |
| Plural | |||
| N, V | βουλαί | hotărâri | (ca subiect, sau adresare) |
| G | βουλάων [έων, -ῶν] | al hotărârilor, de hotărâri | |
| D | βουλῇσι, ῇς | hotărârilor | |
| A | βουλάς | hotărâri | (ca obiect) |
GH160. Folosirea articolului. Se va observa că nu există niciun cuvânt în greaca homerică folosit ca articol hotărât sau nehotărât. Contextul este acela care arată care este forma articulată potrivită pentru traducerea în limba română.
GH161. Înțelesul cazurilor. Varietatea de înțelesuri care se găsesc la genitiv și dativ se datorează faptului că fiecare din aceste cazuri reprezintă fuziunea a două sau mai multe cazuri mai vechi (GH157). Se încearcă reprezentarea celor de mai sus prin utilizarea de punct și virgulă pentru a separa înțelesurile care au aparținut odată unor cazuri diferite.
GH162
καλὴ βουλή, hotărâre bună
(καλα- βουλα-)
| Singular | |||
| N | καλὴ βουλή | hotărâre bună | (ca subiect) |
| G | καλῆς βουλῆς | al hotărârii bune | |
| D | καλῇ βουλῇ | hotărârii bune | |
| A | καλὴν βουλήν | hotărâre bună | (ca obiect) |
| V | καλὴ βουλή | hotărâre bună | (adresare) |
| Dual | |||
| N, A, V | καλὰ βουλά | (al) (celor) două hotărâri bune | (ca subiect, obiect, adresare) |
| G, D | καλῇιν βουλῇιν | (al) (celor) două hotărâri bune | |
| Plural | |||
| N, V | καλαὶ βουλαί | hotărâri bune | (ca subiect, sau adresare) |
| G | καλάων βουλάων [έων, -ῶν] | al hotărârilor bune, de hotărâri bune | |
| D | καλῇσι βουλῇσι, ῇς | hotărârilor bune | |
| A | καλάς βουλάς | hotărâri bune | (ca obiect) |
GH163
| θεά, ᾶς, ἡ | θάλασσα, ης, ἡ | γαῖα, ης, ἡ | |
| (θεα-) | (θαλασσα-) | (γαια-) | |
| zeiță | mare | ținut, țară, pământ | |
| Singular | |||
| N | θεά | θάλασσα | γαῖα |
| G | θεᾶς | θαλάσσης | γαίης |
| D | θεᾷ | θαλάσσῃ | γαίῃ |
| A | θεάν | θάλασσαν | γαῖαν |
| Dual | |||
| N, A, V | θεά | θαλάσσα | γαία |
| G, D | θεῃιν | θαλάσσῃιν | γαίῃιν |
| Plural | |||
| N, V | θεαί | θάλασσαι | γαῖαι |
| G | θεάων [ῶν] | θαλασσάων [έων, ῶν] | γαιάων [έων, ῶν] |
| D | θεῇσι, ῇς [θεαῖς] | θαλάσσῃσι, ῃς | γαίῃσι, ῃς |
| A | θεάς | θαλάσσας | γαίας |
GH164
| Ἀτρεΐδης, αο, ὁ | Αἰνείας, αο, ὁ | αἰχμητής, ᾶο, ὁ | |
| (Ατρεϝιδα-) | (Αινεια-) | (αἰχμητα-) | |
| fiul lui Atreu | Enea | sulițaș, războinic | |
| Singular | |||
| N | Ἀτρεΐδης | Αἰνείας | αἰχμητής [αἰχμητά] |
| G | Ἀτρεΐδαο [εω] | Αἰνείαο [ω] | αἰχμητᾶο [έω] |
| D | Ἀτρεΐδῃ | Αἰνείᾳ | αἰχμητῇ |
| A | Ἀτρεΐδην | Αἰνείαν | αἰχμητήν |
| V | Ἀτρεΐδη | Αἰνεία | αἰχμητά |
| Dual | |||
| N, A, V | Ἀτρεΐδα | αἰχμητά | |
| G, D | Ἀτρεΐδῃιν | αἰχμητῇιν | |
| Plural | |||
| N, V | Ἀτρεΐδαι | αἰχμηταί | |
| G | Ἀτρεϊδάων [έων, ῶν] | αἰχμητάων [έων, ῶν] | |
| D | Ἀτρεΐδῃσι, ῃς | ἀχμητῇσι, ῇς | |
| A | Ἀτρεΐδας | αἰχμητάς |
GH165. Se va observa că α inițial al temei substantivelor de declinarea I devine în mod obișnuit η la toate formele de singular (GH121). Arareori el rămâne α (în θεά, zeiță, și în câteva nume proprii).
GH166. La unele feminine, α al temei devine ᾰ la nominativ, care de asemenea se găsește la acuzativ și vocativ, dar la genitiv și dativ, α al temei devine η, la fel ca la substantivele care se termină în η la nominativ singular.
GH167. Masculine primesc de obicei terminația de caz -ς la nominativ singular; cele feminine însă nu.
GH168. Nominativul singular al câtorva masculine se termină în -ᾰ; foarte puține se termină în -ας, iar cele mai multe se termină în -ης. Cele care se termină în -ᾰ, cu excepția celor cu forme variante în -ης, au de regulă accent recesiv (GH048), și toate sunt adjectivale, cu excepția numelui propriu Θύεστα, Thuesta.
GH169. Masculinele și femininele de declinarea I sunt toate declinate la fel la dual și plural.
GH170. Masculinele care se termină în -ης și -ας la nominativ singular rețin pe η sau α pentru toate formele de singular, cu excepția faptului că genitivul singular are fie terminația -αο (de regulă), fie -εω (rar).
GH171. Cele care se termină în -ᾰ la nominativ au aceeași formă și la vocativ singular, celelalte fiind declinate precum cele care se termină în -ης.
GH172. Femininele care se termină în -η sau -α la nominativ singular, le păstrează pe acestea la toate formele de singular.
GH173. Cele care se termină în -ᾰ îl mențin pe acesta numai la nominativ, acuzativ și vocativ; genitivul și dativul se declină la fel ca cele care se termină în -η.
GH174. Masculinele sunt declinate ca și femininele, cu excepția nominativului și genitivului singular și, ocazional, a vocativului singular.
GH175. Masculinele care se termină în -δης au -η la vocativ singular; cele care se termină în -της [-τα], substantivele compuse și numele de naționalități au -ᾰ; cele care se termină în -ας au -α.
GH176. Substantivele de declinarea a II-a au tema terminată în -ο (-ε la voc. sing. m. și f., care se găsește în relație de apofonie (GH093-095) față de -ο). Ele sunt în pricipal masculine și neutre; foarte puține sunt feminine. Masculinele și femininele se termină în -ς la nominativ singular, neutrele se termină în -ν. Când se combină cu -ο al temei, acestea dau terminația -ος pentru masculine și feminine, și -ον pentru neutre.
GH177. Masculinele și femininele se declină la fel; neutrele diferă de acestea prin următoarele:
1) Nominativul, acuzativul și vocativul singular se termină în -ον.
2) Nominativul, acuzativul și vocativul plural se termină în -ᾰ.
GH178
| θυμός, οῦ, ὁ | κακὸς πόλεμος, ου, ὁ | |
| (θυμο-) | (κακο- πολεμο-) | |
| spirit, viață, suflet | război rău | |
| Singular | ||
| N | θυμός | κακὸς πόλεμος |
| G | θυμοῦ, οῖο [όο] | κακοῦ πολέμου, οῖο, οιο, [όο, οο] |
| D | θυμῷ | κακῷ πολέμῳ |
| A | θυμόν | κακὸν πόλεμον |
| V | θυμέ | κακὲ πόλεμε |
| Dual | ||
| N, A, V | θυμώ | κακὼ πολέμω |
| G, D | θυμοῖιν | κακοῖιν πολέμοιιν |
| Plural | ||
| N, V | θυμοί | κακοὶ πόλεμοι |
| G | θυμῶν | κακῶν πολέμων |
| D | θυμοῖσι, οῖς | κακοῖσι πολέμοισι, οῖς, οις |
| A | θυμούς | κακοὺς πολέμους |
GH179
| καλὸν ἔργον, ου, τό | κακὴ νοῦσος, ου, ἡ | |
| (καλο- ϝεργο-) | (κακα- νουσο-) | |
| faptă nobilă | boală distrugătoare | |
| Singular | ||
| N | καλὸν ἔργον | κακὴ νοῦσος |
| G | καλοῦ ἔργου, οῖο, οιο [όο, οο] | κακῆς νούσου, οιο [οο] |
| D | καλῷ ἔργῳ | κακῇ νούσῳ |
| A | καλὸν ἔργον | κακὴν νοῦσον |
| V | καλὸν ἔργον | κακὴ νοῦσε |
| Dual | ||
| N, A, V | καλὼ ἔργω | κακὰ νούσω |
| G, D | καλοῖιν ἔργοιιν | κακῇιν νούσοιιν |
| Plural | ||
| N, V | καλὰ ἔργα | κακαὶ νοῦσοι |
| G | καλῶν ἔργων | κακάων [έων, ῶν] νούσων |
| D | καλοῖσι ἔργοισι, οῖς, οις | κακῇσι νούσοισι, ῇς, οις |
| A | καλὰ ἔργα | κακὰς νούσους |
GH180. Substantivele de declinarea a III-a sunt masculine, feminine și neutre.
GH181. Există multe forme ale nominativului declinării a III-a, care trebuie învățate într-o oarecare măsură prin exercițiu, dar, în general:
1) Temele masculine și feminine, cu excepția celor care se termină în ν, ρ și σ, adaugă un σ la temă și formează obișnuitele modificări eufonice (GH113).
2) Temele masculine și feminine care se termină în ρ, σ și majoritatea celor care se termină în ν nu se schimbă, dar dacă ultima vocală este scurtă, aceasta se va lungi.
3) Temele care se termină în ν(τ), fie nu se schimbă ci doar lungesc ultima vocală dacă aceasta este scurtă, eliminând τ final ori de câte ori acesta este prezent, fie își adaugă un σ și produc obișnuitele modificări eufonice (GH113), pierderea lui ν(τ) și lungirea vocalei precedente. Astfel, temele δαιμον-, θιν-, μελαν-, γεροντ- dau nominativele δαίμων, divinitate, θίς, țărm, plajă, μέλας, negru, respectiv γέρων, om bătrân.
GH182. În ce privește neutrele, nominativul singular este de obicei identic cu tema, cu excepția acelora a căror temă se termină în τ, care cade ori de câte ori este prezent.
GH183. Ca regulă, tema substantivelor de declinarea a III-a se poate afla prin eliminarea terminației de caz (-ος) a genitivului singular.
GH184. Dativul singular se termină de regulă în ι, uneori însă în ι.
GH185. Acuzativul singular al substantivelor masculine și feminine se formează de regulă prin adăugarea unui ν la temele care se termină în vocală sau prin adăugarea unui ν (GH097) la temele consonantice. Desigur, ν devine -ᾰ (GH098, 4), făcând astfel ca terminațiile de caz ale acuzativului singular masculin și feminin să fie -ν pentru temele vocalice și -ᾰ pentru cele consonantice.
GH186. Dativul plural se formează în două feluri:
1) Prin adăugarea lui -εσσι (rareori -εσι) la temă.
2) Prin adăugarea lui -σι (rareori -σσι) la temă.
GH187
Observație: Când se adaugă -σι [-σσι], consoanele precedente sunt asimilate, sau cad, conform regulilor (GH113 ff). Astfel, πούς, ποδός, ὁ, 'picior', are ποσ-σί (de la ποδ-σι), care poate să mai fie încă simplificat la ποσί; νύξ, νυκτός, ἡ, 'noapte', are νυξί (de la νυκτ-σι); γέρων, γέροντος, ὁ, 'om bătrân', are γέρουσι (de la γεροντ-σι) etc. Formele mai lungi ale dativelor acestor substantive sunt πόδεσσι, νύκτεσσι, γερόντεσσι.
GH188. Acuzativul plural al masculinelor și femininelor se terminau inițial în -νς (-νς) (GH097), care dă terminația -ας (GH098, 4) pentru temele consonantice, și -ις, -υς (GH113 ff) ca terminație obișnuită pentru temele vocalice.
GH189
Observație: Câteva teme vocalice par să aibă -ας la acuzativ plural, format prin analogie din temele consonantice.
GH190. Cuvintele care se termină în -ις și -υς la nominativ singular, dar cu teme în oclusivă dentală (τ, δ, θ), foarte rar elimină oclusiva și primesc terminația de acuzativ (-ν) a temelor vocalice.
GH191. Vocativul singular este fie identic cu nominativul, fie identic cu tema, iar consoanele finale (cu excepția lui ν, ρ, ς - vezi GH105) cad ori de câte ori sunt prezente.
GH192. Lungirea compensatorie (GH101) are loc de regulă la formarea dativului plural atunci când ντ cade, dar nu are loc dacă o singură literă (τ, δ, θ, ς, ν) cade. Exemple: πᾶσι (παντ-σι), γέρουσι (γεροντ-σι), δαίμοσι (δαιμον-σι).
GH193. Teme în oclusivă dentală
| ἄναξ, ἄνακτος, ὁ | νύξ, νυκτός, ἡ | παῖς, παιδός, ὁ, ἡ | γέρων, γέροντος, ὁ | |
| (ϝανακτ-) | (νυκτ-) | (παιδ-) | (γεροντ-) | |
| rege, domn | noapte | copil | bătrân | |
| Singular | ||||
| N | ἄναξ | νύξ | παῖς | γέρων |
| G | ἄνακτος | νυκτός | παιδός | γέροντος |
| D | ἄνακτι | νυκτί | παιδί | γέροντι |
| A | ἄνακτα | νύκτα | παῖδα | γέροντα |
| V | ἄναξ [ἄνα] | νύξ | παῖ | γέρον |
| Dual | ||||
| N, A, V | ἄνακτε | νύκτε | παῖδε | γέροντε |
| G, D | ἀνάκτοιιν | νύκτοιιν | παίδοιιν | γερόντοιιν |
| Plural | ||||
| N, V | ἄνακτες | νύκτες | παῖδες | γέροντες |
| G | ἀνάκτων | νυκτῶν | παίδων | γερόντων |
| D | ἀνάκτεσσι [εσι] ἄναξι | νύκτεσσι [εσι] νυξί | παίδεσσι [εσι] παισί | γερόντεσσι [εσι] γέρουσι |
| A | ἄνακτας | νύκτας | παῖδας | γέροντας |
GH194. Se va observa accentul neregulat al lui παίδων (GH142), genitivul plural al lui παῖς. Acest cuvânt este oarecum neregulat, ceea ce se datorește faptului că inițial a fost bisilabic (πάϝις). El are următoarele variante de accent: nom. sing. πάις, παῖς; voc. sing. πάι, παῖ.
GH195. Teme în labială sau palatală
| αἴξ, αἰγός, ὁ, ἡ | κῆρυξ, υκος, ὁ | Αἰθίοψ, οπος, ὁ | |
| (αιγ-) | (κηρυκ-) | (Αἰθιοπ-) | |
| capră | dregător | etiopian | |
| Singular | |||
| N | αἴξ | κῆρυξ | Αἰθίοψ |
| G | αἰγός | κήρυκος | Αἰθίοπος |
| D | αἰγί | κήρυκι | Αἰθίοπι |
| A | αἶγα | κήρυκα | Αἰθίοπα |
| V | αἴξ | κηρυξ | Αἰθίοψ |
| Dual | |||
| N, A, V | αἶγε | κήρυκε | Αἰθίοπε |
| G, D | αἴγοιιν | κερύκοιιν | Αἰθιόποιιν |
| Plural | |||
| N, V | αἶγες | κήρυκες | Αἰθίοπες |
| G | αἰγῶν | κηρύκων | Αἰθιόπων |
| D | αἴγεσσι [εσι] αἰξί | κηρύκεσσι [εσι] κήρυξι | Αἰθιόπεσσι [εσι] Αἰθίοψι |
| A | αἶγας | κήρυκας | Αἰθίοπας |
GH196. Teme în lichidă și nazală
| δαίμων, ονος, ὁ | φρήν, φρενός, ἡ | χείρ, ός, ἡ | |
| (δαιμον-) | (φρεν-) | (χειρ-) | |
| divinitate | diafragmă, inimă, minte | mână, braț | |
| Singular | |||
| N | δαίμων | φρήν | χείρ |
| G | δαίμονος | φρενός | χειρός |
| D | δαίμονι | φρενί | χε(ι)ρί |
| A | δαίμονα | φρένα | χεῖρα |
| V | δαῖμον | φρήν | χείρ |
| Dual | |||
| N, A, V | δαίμονε | φρένε | χεῖρε |
| G, D | δαιμόνοιιν | φρένοιιν | χείροιιν |
| Plural | |||
| N, V | δαίμονες | φρένες | χεῖρες |
| G | δαιμόνων | φρενῶν | χειρῶν |
| D | δαιμόνεσσι [εσι] δαίμοσι | φρένεσσι [εσι] φρεσί | χείρεσσι [εσι] χερσί |
| A | δαίμονας | φρένας | χεῖρας |
GH197. Multe din cuvintele care se termină în -ηρ la nominativ singular au trei grade de apofonie (GH093-095) în temă: -ηρ, -ερ, -ρ. Vocativul singular are de regulă accent recesiv GH048).
| πατήρ, τέρος, τρός, ὁ | μήτηρ, τέρος, τρός, ἡ | |
| (πατερ-, -ηρ, -ρ) | (ματηρ-, -ερ, -ρ) | |
| tată | mamă | |
| Singular | ||
| N | πατήρ | μήτηρ |
| G | πατέρος, τρός | μητέρος, τρός |
| D | πατέρι, τρί | μητέρι, τρί |
| A | πατέρα | μητέρα |
| V | πάτερ | μῆτερ |
| Dual | ||
| N, A, V | πατέρε | μητέρε |
| G, D | πατέροιιν | μητέροιιν |
| Plural | ||
| N, V | πατέρες | μητέρες |
| G | πατέρων, τρῶν | μητέρων |
| D | πατράσι | μητράσι |
| A | πατέρας | μητέρας |
| θυγάτηρ, τέρος, τρός, ἡ | ἀνήρ, έρος, δρός, ὁ | |
| (θυγατηρ-, -ερ, -ρ) | (ἀνηρ, -ερ, -ρ) | |
| fiică | bărbat | |
| Singular | ||
| N | θυγάτηρ | ἀνήρ |
| G | θυγατέρος, τρός | ἀνέρος, ἀνδρός |
| D | θυγατέρι, τρί | ἀνέρι, ἀνδρί |
| A | θυγατέρα, θύγατρα | ἀνέρα, ἄνδρα |
| V | θύγατερ | ἆνερ |
| Dual | ||
| N, A, V | θυγατέρε | ἀνέρε, ἄνδρε |
| G, D | θυγατέροιιν | ἀνέροιιν, ἄνδροιιν |
| Plural | ||
| N, V | θυγατέρες, θύγατρες | ἀνέρες, ἄνδρες |
| G | θυγατέρων, θυγατρῶν | ἀνέρων, ἀνδρῶν |
| D | θυγατράσι, τέρεσσι | ἀνδράσι, ἄνδρεσσι |
| A | θυγατέρας, θύγατρας | ἀνέρας, ἄνδρας |
GH198. Se va observa că apare un δ în formele lui ἀνήρ între ν și ρ, oriunde acestea două sunt alăturate (GH112).
GH199. La formele de genitiv și dativ singular ale substantivelor ἀνήρ, μήτηρ și θυγάτηρ, formele mai scurte au accentul analog cu πατήρ, πατρός, πατρί, care inițial a fost monosilabic (πατρ) (GH097) și urmează regulile obișnuite pentru accentuarea substantivelor monosilabice (GH142).
GH200. ρά din dativul plural și toate aceste forme în general sunt explicate la GH097-098.
GH201. Teme în ηυ (ευ), ου și ωϝ
| βασιλεύς, ῆος, ὁ | βοῦς, βοός, ὁ, ἡ | νηῦς, νηός (νεός), ἡ | ἥρως, ωος, ὁ | |
| (βασιληυ-, -ευ-, -ηϝ-) | (βου-, βωϝ-, βοϝ-) | (ναυ-, ναυϝ- GH121) | (ἡρωϝ-) | |
| rege | bou, vacă | corabie | erou, războinic puternic | |
| Singular | ||||
| N | βασιλεύς | βοῦς | νηῦς | ἥρως |
| G | βασιλῆος [-έος] | βοός | νηός [νεός] | ἥρωος |
| D | βασιλῆι [-έι] | βοΐ | νηί | ἥρωι |
| A | βασιλῆα [-έα] | βοῦν [βῶν] | νῆα [νέα] | ἥρωα |
| V | βασιλεῦ | βοῦ | νηῦ | ἥρως |
| Dual | ||||
| N, A, V | βασιλεῆε | βόε | νῆε | ἥρωε |
| G, D | βασιλήοιιν | βόοιιν | νήοιιν | ἡρώοιιν |
| Plural | ||||
| N, V | βασιλῆες | βόες | νῆες | ἥρωες |
| G | βασιλήων | βοῶν | νηῶν [νεῶν] | ἡρώων |
| D | βασιλήεσσι βασιλεῦσι | βόεσσι βουσί | νήεσσι [νέεσσι] νηυσί | ἡρώεσσι ἥρωσι |
| A | βασιλῆας | βόας [βοῦς] | νῆας [νέας] | ἥρωας |
GH202. Scurtarea unei vocale înaintea vocalei care-i urmează în forme precum βασιλεύς (*βασιληυς), νηός (νεός) este explicată la GH072.
GH203. Se va observa că υ al temei acestor cuvinte a devenit ϝ în multe cazuri și a fost mai apoi pierdut (GH102).
GH204. Teme în ι (ει, ει GH100, (*7)) și υ (ευ, εϝ)
| πόλις, ιος, ἡ | πῆχυς, εος, ὁ | ἄστυ, εος, τό | νέκυς, υος, ὁ | δάκρυ, υος, τό | |
| (πολι-, -ει-) | (πηχυ-, -εϝ-) | (ἀστυ-, -εϝ-) | (νεκυ-) | (δακρυ-) | |
| cetate | antebraț | cetate, oraș | cadavru | lacrimă | |
| Singular | |||||
| N | πόλις | πῆχυς | ἄστυ | νέκυς | δάκρυ |
| G | πόλιος, -ηος | πήχεος | ἄστεος | νέκυος | δάκρυος |
| D | πόλιι, -ι, -ηι, -ει | πήχεϊ | ἄστεϊ | νέκυϊ | δάκρυϊ |
| A | πόλιν | πῆχυν | ἄστυ | νέκυν | δάκρυ |
| V | πόλι | πῆχυ | ἄστυ | νέκυ | δάκρυ |
| Dual | |||||
| N, A, V | πόλιε | πήχεε | ἄστεε | νέκυε | δάκρυε |
| G, D | πολίοιιν | πηχέοιιν | ἀστέοιιν | νεκύοιιν | δακρύοιιν |
| Plural | |||||
| N, V | πόλιες, -ηες | πήχεες | ἄστεα | νέκυες | δάκρυα |
| G | πολίων | πηχέων | ἀστέων | νεκύων | δακρύων |
| D | πολίεσσι πόλεσι, -ισι | πηχέεσσι πήχεσι | ἀστέεσσι ἄστεσι | νεκύεσσι νέκυσ(σ)ι | δακρύεσσι δάκρυσι |
| A | πόλιας, -ηας , -ις, (-εις?) | πήχεας | ἄστεα | νέκυας [-υς] | δάκρυα |
GH205. Forme precum πόλις, πῆχυς, ἄστυ arată grade diferite de apofonie (GH093-095): ι, ει și υ, ευ (εϝ).
GH206. Se va observa pierderea lui υ și ι în cuvinte precum πῆχυς, εος, ἄστυ, εος și πόλις. Desigur, acestea devin mai întâi ϝ sau ι (GH102, 100).
GH207. Substantive cu temele în -ς (-ες, -ας, -ος) și în τ
| ἔπος, εος, τό | γέρας, αος, τό | ἠώς, ἠόος, ἡ | δῶμα | ἦμαρ, ἤματος, τό | |
| (ϝεπες-) | (γερας-) | (ἀϝσος-) | (δωματ-) | (ἠμαρ-, ἠματ-) | |
| cuvânt, discurs | premiu (de onoare) | Eos, dimineață | casă, cămin | zi | |
| Singular | |||||
| N | ἔπος | γέρας | ἠώς | δῶμα | ἦμαρ |
| G | ἔπεος | γέραος | ἠόος | δώματος | ἤματος |
| D | ἔπεϊ | γέραϊ | ἠόι | δώματι | ἤματι |
| A | ἔπος | γέρας | ἠόα | δῶμα | ἦμαρ |
| V | ἔπος | γέρας | ἠώς | δῶμα | ἦμαρ |
| Dual | |||||
| N, A, V | ἔπεε | γέραε | δώματε | ἤματε | |
| G, D | ἐπέοιιν | γεράοιιν | δωμάτοιιν | ἠμάτοιιν | |
| Plural | |||||
| N, V | ἔπεα | γέρα(α) | δώματα | ἤματα | |
| G | ἐπέων | γεράων | δωμάτων | ἠμάτων | |
| D | ἐπέεσσι ἔπε(σ)σι |
γεράεσσι γέρα(σ)σι |
δωμάτεσσι δώμασι |
ἠμάτεσσι ἤμασι |
|
| A | ἔπεα | γέρ(α) | δώματα | ἤματα |
GH208. Se va observa că temele care se termină în σ pierd acest σ atunci când acesta se află între două vocale (GH103). Aceste cuvinte erau înainte astfel declinate:
| Singular | |||
| N | ἔπος | γέρας | ἠϝώς = ἀϝσως (GH121) = ἀυσως (GH102) |
| G | ἐπεσος | γερασος | ἠϝοσος = ἀϝσοσος = ἀυσοσος |
| D | ἐπεσι | γερασι | ἠϝοσι = ἀϝσοσι = ἀυσοσι |
Tot așa, de-a lungul întregii declinații, la toate numerele. Pierderea lui σ intervocalic (GH103-104) și de asemenea a lui ϝ din ἠώς (GH102) a dat formele care se găsesc mai sus la GH207.
GH209. Se va observa că toate substantivele care se termină în -ος la noinativ singular sunt masculine sau feminine (aproape întotdeauna masculine) dacă sunt de declinarea a II-a, și neutre dacă sunt de declinarea a III-a.
GH210. Substantivele care se termină în -μα la nominativ singular, și toate celelalte cu genitivul în -ατος sunt neutre.
GH211. Vechea terminație -θι poate fi adăugată temei unui substantiv sau pronume pentru a indica locul unde.
GH212. Terminația -θεν poate fi adăugată temei unui substantiv sau pronume pentru a indica sursa sau separarea, sau pentru a exprima diferite alte relații ale genitivului, ca de exemplu οὐρανόθεν, din cer, σέθεν, al tău.
GH213. -δε, un enclitic (GH053; 054, 6) postpozitiv (LH015, 3), prin forța unei prepoziții (εἰς, ἐς, ἐπί) poate fi adăugat acuzativului pentru a indica 'locul spre care', sau 'limita mișcării'; de exemplu, ἀγορήνδε, spre adunare.
GH214. Terminația -ι poate fi adăugată temei unui substantiv pentru a indica 'locul unde' sau 'locul în care' (locativul, GH157), ca de exemplu οἴκοι, acasă.
GH215. Terminația -φι(ν), adăugată temei unui substantiv sau pronume, este folosită pentru a exprima diferite relații, atât la singular cât și la plural, la genitiv și dativ (în mod special atunci când acesta este folosit în sens instrumental).
GH216. Substantive neregulate. Există diferite tipuri de neregularități în formarea și declinarea substantivelor; genul la plural poate fi diferit de cel de la singular; cuvintele pot fi declinate din două teme diferite (eteroclite), dar care au aceeași formă de nominativ singular; ele pot avea cazuri formate dintr-o altă temă decât cea a nominativului singular; sau pot fi folosite doar pentru un singur caz sau doar pentru unele cazuri (defective). Substantivele neregulate pot fi cel mai bine învățate folosind lexiconul atunci când sunt întâlnite la citire sau când există ocazia de a le folosi. Majoritatea lor sunt foarte rare.