LH5901. Vocabular
| ἀνα-δύ-ω, ἀναδύσω, ἀνέδυσα (ἀνέδυν), ἀναδέδυκα, ἀναδέδυμαι*, ἀνεδύθην* | ies la suprafață, reapar |
| δια-πέρθω (περθ-, πραθ-), διαπέρσω, διέπερσα (διέπραθον) | distrug (complet), jefuiesc, pustiesc |
| ἑκατη-βόλος (= ἑκηβόλος), ου, ὁ | care trage sau nimerește (de) departe, țintaș, arcaș (epitet al lui Apolon) |
| ἐξ-αυδά-ω, ἐξαυδήσω*, ἐξηύδησα | spun deschis, spun, vorbesc |
| ἐξ-ονομάζ-ω | rostesc cu voce tare, vestesc |
| Ἠετίων, ωνος, ὁ | Eetion, tatăl Andromahăi |
| ἠύτε | ca, precum, cum |
| Θήβη | Teba, oraș în Asia Mică |
| καθ-έζομαι (σεδ- = ἑδ-, GH103-104), καθέσσομαι, καθεῖσα, καθεεσσάμην | șed |
| καρπαλίμως | repede, dintr-o dată, iute |
| κατα-ρέζω (ϝρεγ-), καταρείξω, κατέρ(ρ)εξα, κατερέχθην | dobor, supun; netezesc, mângâi |
| κεύθω (κευθ-, κυθ-), κεύσω, ἔκευσα (ἔκυθον, κέκυθον), κέκευθα | ascund, închid |
| κλαίω (κλαυ-, κλαϝ-, κλαι-, κλαιε-), κλαύσομαι, ἔκλαυσα, κέκλαυ(σ)μαι* | plâng |
| ὀμίχλη, ης, ἡ | negură, ceață, nor, abur |
| ὀνομάζω (ὀνοματ-), ὀνομάσω*, ὠνόμασα, ὠνόμακα**, ὠνόμασμαι*, ὠνομάσθην* | numesc, dau nume, chem pe nume |
| πάροιθε(ν) | (cu gen. GH492), în fața, înaintea |
| στενάχ-ω | suspin |
| τέκνον, ου, ὁ | copil, tânăr |
| χαλκο-χίτων, ωνος | cu platoșă de bronz |
Cuvinte românești derivate: onomatopeie, onomastică
LH.5902 Citiți și traduceți.
Iliada, 359-379
| καρπαλίμως δ' ἀνέδυ πολιῆς ἁλὸς ἠύτ' ὀμίχλη, | |
| καί ῥα πάροιθ' αὐτοῖο καθέζετο δάκρυ χέοντος, | 360 |
| χειρί τέ μιν κατέρεξεν, ἔπος τ' ἔφατ' ἔκ τ' ὀνόμαζεν· | |
| τέκνον, τί κλαίεις; τί δέ σε φρένας ἵκετο πένθος; | |
| ἐξαύδα, μὴ κεῦθε νόῳ, ἵνα εἴδομεν ἄμφω. | |
| τὴν δὲ βαρὺ στενάχων προσέφη πόδας ὠκὺς Ἀχιλλεύς· | |
| οἶσθα· τί ἦ τοι ταῦτα ἰδυίῃ πάντ' ἀγορεύω; | 365 |
| ᾠχόμεθ' ἐς Θήβην, ἱερὴν πόλιν Ἠετίωνος, | |
| τὴν δὲ διεπράθομέν τε καὶ ἤγομεν ἐνθάδε πάντα. | |
| καὶ τὰ μὲν εὖ δάσσαντο μετὰ σφίσιν υἷες Ἀχαιῶν, | |
| ἐκ δ' ἕλον Ἀτρεΐδῃ Χρυσηίδα καλλιπάρῃον. | |
| Χρύσης δ' αὖθ' ἱερεὺς ἑκατηβόλου Ἀπόλλωνος | 370 |
| ἦλθε θοὰς ἐπὶ νῆας Ἀχαιῶν χαλκοχιτώνων | |
| λυσόμενός τε θύγατρα φέρων τ' ἀπερείσι' ἄποινα, | |
| στέμματ' ἔχων ἐν χερσὶν ἑκηβόλου Ἀπόλλωνος | |
| χρυσέῳ ἀνὰ σκήπτρῳ, καὶ ἐλίσσετο πάντας Ἀχαιούς, | |
| Ἀτρεΐδα δὲ μάλιστα δύω, κοσμήτορε λαῶν. | 375 |
| ἔνθ' ἄλλοι μὲν πάντες ἐπευφήμησαν Ἀχαιοὶ | |
| αἰδεῖσθαί θ' ἱερῆα καὶ ἀγλαὰ δέχθαι ἄποινα. | |
| ἀλλ' οὐκ Ἀτρεΐδῃ Ἀγαμέμνονι ἥνδανε θυμῷ, | |
| ἀλλὰ κακῶς ἀφίει, κρατερὸν δ' ἐπὶ μῦθον ἔτελλεν. |
LH5903
359. ἡύτ' ὀμίχλη: comparația este foarte potrivită pentru o divinitate a mării, care se ridică ușor, fără zgomot și în mod misterios din apă, "ca o boare".
- ἁλός GH487.
360. αὐτοῖο GH492.
361. χειρί GH505.
- ἔκ ... ὀνόμαζε [ἐξονομάζω]
362. σε φρένας GH521.
363. νόῳ GH509.
- εἴδομεν GH300. Cu toate că Tetis știe, zeiță fiind, care este problema, și cu toate că Ahile înțelege acest lucru, este ceva natural ca ea, mamă fiindu-i, să-l întrebe ce anume îl necăjește și este de asemenea natural ca Ahile să-și descarce povara și, odată cu ea, sentimentele. Această chestiune, atât de importantă pentru dezvoltarea ulterioară a intrigii, este subliniată aici la maximum, prin repetare, ceea ce demonstrează din nou măiestria poetului.
364. βαρύ GH280-281.
365. τί: de ce?
- ταῦτα: obiect al lui ἀγορεύω.
- πάντ'(α): obiect al lui ἰδυίῃ.
366. Teba era o cetate sfântă, fiind locuința unei divinități. Se pare că Eetion (împăratul Vultur) este menționat aici pentru a pregăti introducerea mai târziu a fiicei sale Andromaca, soția lui Hector, unul din personajele cele mai bine creionate ale Iliadei și una din cele mai tragice figuri ale literaturii din toate vremurile.
367. διεπράθομεν: persoana I scoate în evidență faptul că Ahile a participat la expediție și la capturarea lui Hriseis pentru Agamemnon.
368. Această expunere, arătând că prada a fost just (εὖ) împărțită între ahei după ce-i oferiseră lui Agamemnon ceea ce și-a ales el din toate, scoate în relief egoismul și ingratitudinea acestuia.
369. ἐκ GH548-549.
370-373. ἑκατηβόλου, ἑκηβόλου: observați cum este subliniat acest cuvânt prin repetare.
